Tuesday, December 1, 2015

O aniversare si o comemorare nationala. Ziua Nationala vs 30 de zile de la Colectiv.

De obicei, de 1 Decembrie strangem randurile si incercam, macar pentru o zi, sa uitam mizeriile din celelalte 364 de zile. Sa uitam ca traim intr-o tara in care legile exista doar ca sa fie incalcate, intr-o tara in care ''las ca merge asa'' omoara oameni, o tara in care clasa politica este principalul exponent al coruptiei si al tradarii intereselor nationale. Suna pompos. Nu e. E realitatea cu care, din pacate, ne-am invatat atat de mult incat am ajuns sa gasim justitificari comportamentului astuia deviant. Atat al celor care fac ce vor aici, cat si celor care accepta orice li se vara pe gat.
Astazi a fost altfel. Astazi mi-a picat teribil de greu mesajul fals, grotesc, asezonat cu un zambet la fel de nenatural al celui care este in fruntea statului. Macar teoretic in fruntea acestui stat. Iohannis a venit in fata noastra ca sa ne spuna ca directia unei societati este data de politic si ca nu putem sterge cu buretele tot ceea ce a facut clasa politica pana acum. Avem doar nevoie de un nou inceput. Asta, croit pe anteriorul mesaj adresat partidelor politice, rugate sa nu promoveze in functii publice persoane anchetate de coruptie, da masura acestui mascarici pus aici sa mentina un status quo favorabil occidentului si atat. E ok, tineti-va coruptii in sediile voastre, doar nu ii scoateti sa ii vada prostimea. Prostimii ii inchidem repede gura cu guvernul de tehnocrati cerut. Nu conteaza ca din guvernul de tehnocrati fac parte doar personaje afiliate politic, totul e sa fie din tabara corecta, sa spuna DA Bruxelului si sa puna batista pe tambalaul care se iscase in tara. Corect, domnule Iohannis?

Problema nu este data insa de acest Klaus Iohannis. De acest Claudiu Ionescu, ca doar e 1 Decembrie. El e doar o rotita in acelasi mecanism corupt si fara legitimitate, care se invarte de 25 de ani, neintrerupt. Problema este data de tragedia de la Colectiv. Au trecut 30 de zile de atunci si ma uit de jur imprejurul meu, unde vad ca oamenii care s-au revoltat atunci si au cerut plecarea celor care ne-au adus aici, au fost tradati. Tradati si adormiti. Protestul - deturnat. Iar azi ajungem sa asistam la capitalizarea de imagine a clasei politice din acest protest plecat initial impotriva ei si la denigrarea ideii de tehnocratie. Stam bine, ce mai...

Mi-am facut singurel un bilant. Personal, desigur; cinic, cum altfel. Real. Il puteti consulta si, desigur, critica. Dupa una dintre cele mai mari tragedii la care a asistat societatea noastra, ''am reusit'':

1. Sa schimbam guvernarea PSD cu PNL/PDL. Desi am cerut clar plecarea tuturor partidelor politice.
2. Sa manjim imaginea de tehnocratie cu numirea in guvern a unor yesmen din sfera de influenta PDL. Pana si PSD voteaza in comisii cele mai inepte personaje propuse ca ministri, vezi cazul Guseth. 
3. Sa coalizam clasa politica. PSD se retrage de la guvernare in ultimele 6 luni dinaintea alegerilor, cele mai erodante ale guvernarii, iar PNL controleaza noul guvern fara sa fie la guvernare cu numele. 
4. Sa pierdem, in plen, legea care prevedea pedepse mult mai mari pentru averile ilicite.
5. Sa trecem cu vederea total situatia imigratiei siriene in tara. Avem conditii pentru oamenii aia? Suntem in stare sa combatem eventualele amenintari teroriste care vin o data cu ei?
6. Sa suspendam conducerea ISU Bucuresti.
7. Sa schimbam primarul sectorului 4.
8. Sa schimbam purtatorul de cuvant al BOR.
9. Sa aruncam pisica in alta curte decat a vinovatului in problema avizelor ISU. Ii inchidem pe aia 3, inchidem toate locatiile care sustin scena underground si ne spalam pe maini de inspectorii si primarii care centralizeaza spagile si mentin o situatie nefunctionala de 25 de ani incoace.
10. Sa fisuram increderea in SMURD, una dintre putinele institutii in care marea masa a populatiei chiar are incredere si care este apreciata la nivel international. Aceleasi interese externe (firme care vizeaza sectorul medical romanesc) care au pus tunurile pe Arafat in 2012, prin PDL, au reluat acum atacul, iar lumea nu mai este asa de dispusa sa il apere pe Arafat cum a facut in 2012, in strada. 
11. Sa readucem in FM-ul romanesc un radio care si-a pierdut licentele in urma unor mis-masuri tipic romanesti, dar care a stiut sa accentueze bine cartea victimizarii. Nu conteaza ca nu respecti legea. Totul e ca binili a invins, nu e asa? 

Cam asta este, fratilor. Asta s-a intamplat in Romania de la Colectiv incoace. 30 de zile in care societatea noastra a acumulat durere, frustrari si suturi. Nimic pozitiv. Nimic constructiv. Multa naivitate. Multa ignoranta. Mult dezinteres. Imi e tare greu sa urez cuiva La Multi Ani astazi.


Citeste si:

Bilant Colecti. Cele 3 Romanii
Reactie civica, caut lider. Rog seriozitate.
Revolta. Dezgust. Speranta.