Tuesday, March 31, 2015

Care e treaba cu ANAF?

Am vazut o adevarata avalansa de atacuri virtuale la adresa Fiscului, zilele astea. Evident, m-a interesat treaba din punctul de vedere carcotas si obstructionist care ma caracterizeaza. Deci, hai sa vedem care e treaba cu ANAF-ul.

In primul rand, spiritul haiducesc al romanilor este bine cunoscut. Deci, daca o institutie a statului sau persoana publica vor face o miscare, romanii vor critica, inainte de toate. Daca vorbim despre un organism ale carui actiuni sunt carcaterizate de ineficienta si chiar rea vointa, traditional, 'impartialitatea' romanilor va fi garantata. Cert e ca Fiscul s-a evidentiat, in ultimii 10 ani, cel putin, printr-o politica absolut cretina si contra intereselor statului. O politica fara viitor sau rezultate, care a dus la impamantenirea unei atitudini evazioniste care ne costa pe noi, toti. Asta, pentru ca era nevoie de bani, dincolo de aia multi, furati de clasa politica. Nu trebuie trecut cu privirea ca Fiscul este o institutie condusa politic, unde se angajeaza pilele potentilor zilei, care pun in practica interesele acestor potenti. Evident, organismele de investigatie ale Fiscului nu au anchetat niciodata potentii zilei sau partenerii lor de afaceri, cei care au pagubit cu adevarat bugetul Romaniei. Au excelat, in schimb, la ingroparea micilor intreprinzatori, adica a vacilor care intretin, cat de cat, amarata asta de economie. De la forfetar incoace, la spagile luate regulat de inspectori, la taxele fara minte sau numar impuse de fiecare guvern, indiferent de culoarea politica, Fiscul a ratat cu incapatanare marile surse de evaziune - vamele, afacerile cu statul, fondurile europene - si a devenit bau baul economiei mici si medii, reale, romanesti. Nu e, deci, de mirare ca azi e vazut ca o cloaca populata de incapabili care se uita in alta parte decat trebuie. Evident, nu toti care lucreaza acolo sunt incapabili, iar unele masuri ale Fiscului chiar nu sunt blamabile. Dar incarcatura cu care vine aceasta institutie e greu sa ii asigure o analiza obiectiva din partea romanilor, asa cum spuneam.
Revenind in prezent, ultima isprava a Fiscului este marea prigoana la care a supus agentii economici care nu respecta legea. In primul rand, asa cum au fost si celelate masuri, asta este o goarna decisa de guvern, nu de Fisc, de capul lui. In al doilea rand, vine pe fondul tam tam-ului facut de guvern cu refreshuirea fiscala, care include loteria fiscala, promisiunile reducerilor de taxe s.a.m.d. Pe fondul dosarelor de mare coruptie care apar in ultima perioada, pare tot mai clar ca statul a ramas fara bani de furat si ca are nevoie de ceva lichiditati, dupa ce s-a spart pusculita de tot in ultimii ani. Este, deci, o masura buna, au ba? 

Mai fratilor, mai haiducilor. Este o masura de intrare in legalitate a acestui spatiu, care aplica legislatia in vigoare. Ce exact plangeti, unii dintre voi? Ca aia care nu dau bon pe banii pe care ii au, deci care nu au evidenta pe ei, sunt napastuiti de stat? Pai si de ce ii plangeti, mai fratilor? Ca banii nedeclarati se traduc in pierderi care sunt acoperite de noi, ailalti, care nu furam. E nedrept ca unii sunt inchisi si altii fac averi? Da, este, dar asta nu inseamna ca inchidem ochii la toata lumea, nu? 
In spatiul nostru functioneaza prea mult non sensul :

"...escu merita sa mearga la inchisoare!"
" Da' ce, alalalt nu a gresit?"

Ba, esti prost? "Amandoi au gresit, amandoi merg la inchisoare" este raspunsul corect, fata de "nimeni sa nu mearga la inchisoare", care pare sa fie alegerea romanilor de dintotdeauna.
O alta abordare priveste cuantumul ilegalitatii. Unii se plang ca o firma a fost inchisa pentru un 1 leu. Mai tata, legea e o linie. Daca treci de ea, nu exista targuiala, exista arsura. Ai trecut, te-ai ars. Sigur, exista grade ale pedepsei, in functie de cuanumul pierderilor pricinuite. Dar nu inseamna ca daca ai furat putin, meriti sa fii iertat pentru ca altii au furat mult.
Ar mai fi ceva. In Ro, ideea de corectitudine pare sa lipseasca total. Agentii economici rad de cei care isi asteapta tot restul. "Frate, ala mi-a cerut 50 bani, 50 bani, mai, futu-l-as in gura!" Da tata, 50 bani aia sunt ai lui. Ti-i poate lasa tie daca vrea. Sau ii poate strange si poate lua ceva cu toti cei 10 sau 50 de bani pe care azi ii pierde la fiecare paine, tigari sau taxi. In Europa, poti plati oriunde cu o mana de maruntis adunati de la cumparaturi marunte. E normal, sunt banii tai, sunt in circulatie. In Ro, insa, toti suntem domni si haiduci. Maruntul nu se ia / da, ca e semn de neam prost. De saracie. Nu se foloseste la cumparaturi, ca aluia ii cade mana sa numere maruntul. Dupa care, se plange urmatorului client ca nu are sa dea rest, si pastreaza pentru el ceea ce este al clientului, de fapt. 
Sper sa intelegeti ca aici va semnalez o practica proasta. Paguboasa. Ilegala. O carenta in educatie. Nu pierderea a 10 bani. Iar noile masuri ale Fiscului urmaresc si eradicarea atitudinii asteia de 2 bani, ca sa pastram tonul monetar.
Ca legea poate fi imbunatatita, da, asa este. Ea poate normaliza existenta bacsisului, ca in multe tari, de exemplu, sau poate face diferenta intre magazinul care are 1 leu si magazinul care are 100 de lei nedeclarati, in casa, cat sa nu ii tratezi pe amandoi la fel, ca azi. Dar de baza trebuie sa ramana ideea ca starea actuala nu este nici normala, nici nu face bine cuiva. In afara patronilor care aplica treaba asta, desigur si pe care, indirect, ii plange internetul astazi. 

Deci, pe scurt. Desi e la moda sa criticam tot ce vine de la autoritati, desi vorbim despre o agentie care nu a excelat niciodata la nimic, desi suntem niste domni care nu ne uitam la marunt, desi altii fura mai mult, hai sa ne oprim undeva si sa incepem de acolo sa facem lucrurile ca in vest, care pare sa ne dicteze cursul in mai orice alt domeniu. Hai sa nu mai plangem ca se inchide afacerea unuia care nu declara banii primiti la stat. E o ilegalitate, oricat de mica, si eu nu sunt de acord sa traiesc mai prost, per total, pentru ca toti fura. Putin, insa, domnu', nu ca aia care ne conduc...
Anul trecut evaziunile astea mici, de 2 bani ici, 2 bani colo, nedeclarati, depasau 20 de miliarde de euro. Bani care nu ajung la stat, in bugetul nostru. Nu este mai putin adevarat ca daca ar fi ajuns, dosarele de coruptie ale politicienilor, care ies azi la iveala, ar fi crescut, ca prejudiciu, cu pana la 20 de miliarde de euro...
Astept, evident, sa vad ca statul ancheteaza mai departe si marile dosare de coruptie si, mai ales, ca face pe dracu' in patru ca sa recupereze prejudiciul de acolo. Asta ca sa nu asistam la jumatate de masura, cum ne-am obisnuit.

Wednesday, March 4, 2015

Avem nevoie de religie in scoli?

Ca de obicei, cand un subiect cu larg impact asupra noastra ne loveste, o luam razna si batem campii fara sa gandim. Noi simtim, nu gandim! Ca doar suntem latini, sau cel putin asa au decis interesele noastre politice si asa ne invata isotria de ceva timp incoace, refuzand cu incapatanare sa discute real care e treaba cu noi. Dar ne-am indepartat de subiect, si nici macar nu l-am inceput.
Subiectul de azi, dragilor, este religia. Blamata sau vazuta ca salvatoarea natiei, ea urmeaza - sau nu - sa fie introdusa pe lista materiilor din scoala. E asta ceva bun? Au ba?
Sa o luam metodic.

Suntem sau nu stat laic?

Conform Constitutiei, Romania este multe lucruri, majoritatea nerespectate, si asta in vazul tuturor. Printre ele, micul amanunt ca Romania este un 'stat national unitar'. Nicaieri nu scrie ca suntem un stat religios sau ca avem o religie de stat. Cu toate astea, anual, Biserica Ortodoxa este beneficiara unor sume record primite de la bugetul de stat. Adica din banii nostri ai tuturor. Asta in conditiile in care popii nu platesc nimic inapoi catre stat, desi ridica si sume importante de la enoriasi.
In tarile ceva mai rasarite ca noi, exista o dezbatere publica asupra destinatiei banilor pusi de toti cetatenii la bataie. Asta pentru ca nu sunt serbi si au drepturi. Vreti scoli? Vreti drumuri? Vreti spitale, arme, asistenta sociala si mai stiu eu ce se poate face in tara de catre stat cu banii nostri? Daca intrebarea asta ar fi pusa si romanii ar vota pentru dotarea tuturor strazilor cu cate o biserica si a tuturor bisericilor cu tot ce se poate sa fie de folos in practicarea credintei, totul ar fi in regula. Ma rog, ar fi discutabil, dar macar s-ar pune problema asta corect. Si aici ajungem la a doua problema a noastra.

Problema credintei si a discriminarii

Pentru unii pare de la sine inteles ca toti trebuie sa gandim la fel. De ce? Pentru ca asa gandesc ei. Concret: vrei religie in scoli? Perfect. Dar vezi tu, cum Romania nu este totusi stat national religios, exista - inca - libertatea confesionala. Sau chiar optiunea ateista. Doamne fereste! Dar ele exista. Ce faci, atunci, cu copiii de alte confesiuni decat cea ortodoxa? Ii tii la ora si le predai despre sf Ilie si restul? Ii tii pe hol in timpul scolii? Sau le oferi si lor ore de educatie spirituala aferente propriei confesiuni? Si uite asa, trecem la cea de-a treia problema, cea a banilor. Nu de alta, dar si parintii lor platesc, din banii trimisi catre stat sub forme de impozite, aceste ore care, sper ca nimeni nu isi face iluzii, vor fi remunerate tot de catre stat, nu de catre Biserica Ortodoxa Romana. Din nou, Doamne fereste!

Banii

Cred ca deja ati observat ca am atins treaba asta de doua ori. Ce faci, deci, cu banii pe care statul ii va deturna din atingerea unor obiective mai importante pentru o societate saraca? Daca Biserica ar propune un seminar paralel ca finantare si dezvoltare, tinut in scoli (pentru siguranta copiilor) sau biserici (ca doar nu duc lipsa de asa ceva) si autofinantat, unde copiii sa poata participa extra scolar, ar fi in regula. Pentru ca s-ar adresa exclusiv celor care doresc asta si cu care nu ar trebui sa aiba nimeni nimic. Cat timp, desigur, nu iti forteaza optiunea lor spirituala pe gat, intr-un mod care aduce a viol spiritual.

Credinta - o optiune personala

Pentru ca tot a(m) inceput discutia despre viol, sa o continuam. Cred sincer ca oamenii sunt fiinte spirituale. Asta presupune o inclinatie catre o anumita parte a psihicului. Personala. Nu pe stadioane. Nu in grup. De fapt, nu reusesc sa gasesc nimic mai corupt decat alaturarea spiritualitatii cu ideea de institutionalizare . Si asta avem aici. Biserica (oricare ar fi ea) este o organizatie cu interese proprii, deseori folosita de stat pentru mentinerea unui control asupra turmei. Singur nu esti in stare sa comunici cu zeul tau? Ai neaparat nevoie de unul care sa iti banii si sa iti spuna cum sa o faci? Culmea, chiar crestinismul are o fraza care spune clar: "Dumnezeu se afla inauntrul vostru".

Puterea exemplului

Cei care simt nevoia unui sprijin, mai ales in problemele spirituale, ar trebui, cred eu, sa isi aleaga un exemplu de urmat. Pe cineva care chiar poate, mai ales moral, ca despre asta vorbim aici, sa aiba un ascendent. Care cult este astazi atat de bine situat la faza asta? Pentru ca, sincer, in afara de implicarea in campaniile electorale, afisarea bogatiei pamantene sau a viciilor, de rapacitate si comportamente deviante, nu imi vine nimic in cap care sa promoveze un preot in functia de indrumator spiritual al copilului meu.
Pentru ca tot veni vorba despre puterea exemplului, oare s-au uitat orele de ideologie ale partidului comunist, predate in scoli? Din nou, culmea, ele aveau un temei real, legal, juridic: Romania era stat comunist.

Starea natiei

Este cea pe care o stim toti. Nu avem o societate educata, ne-am pierdut identitatea si cautam, fara mari reusite, una noua, dar ne pierdem in interesele UE, SUA, Chinei sau Rusiei, care ne bombardeaza cultural si economic. O gluma frantuzeasca veche spunea ca, la un picnic, englezii ar aduce pudding, italienii paste, iar francezii, carnati (cu trimitere la imprumutul cultural luat de francezi de la vecinii nemti). Ei bine, noi am aduce saorma si burgeri. Cam asta spune care e treaba cu noi, azi. In contextul asta, ceva e necesar ca sa ne regasim. Sa ne trasam un nou drum. Ca sa nu ne pierdem si sa devenim exclusiv o piata de deschidere pentru potentii zilei. Personal, nu cred ca religia este acel ceva. In plus, nu vad in Biserica Ortodoxa Romana acel indrumator spiritual de care avem nevoie. Iar motivele sunt zilnic, pe strada, la tv sau in ziar. Educatia care sta la baza fiecarui neam cu o optiune serioasa in lume presupune in primul rand orientarea catre minimele norme de educatie civica, cultura, istorie. Nu indoctrinare. Am auzit termeni aruncati cu marinimie si inutil, de genul bun simt. Lipseste? Da. Dar lipseste de acasa, de unde lipseste si educatia, si nimic din ceea ce ofera slujbasii domnului patriarh Daniel nu vine ca sa corecteze asta. Din pacate. 
In ceea ce priveste spiritualitatea, ea ne insoteste fie ca vrem, fie ca ne ascundem de ea. Dar ea este practicabila acasa, in parc, in masina, pe buda, oriunde, in intimitate, neavand nimic in comun cu BOR S.A.

Monday, March 2, 2015

Cum e sa fii barbat de Martisor si 8 martie

Cand eram mic, trebuia sa am grija ca de 1 si 8 Martie sa iau ceva mamei. MAMEI. Cred ca mai tineti minte ca ocaziile erau Martisorul si Ziua Mamei. Era simplu. In timp, mi-am dat seama ca ai mei erau cei care se ocupau de politica zonei in care ma invarteam - tata sau mama duceau flori si mai stiu eu ce tovarasei educatoare si, mai tarziu, invatatoare. Pe masura ce cresteam (ca varsta, ca inaltime eram dubios de la fel, doar ghiozdanul crestea), am inceput sa car si eu buchete cu mine in autobuz, pana la scoala. Era al dracului de greu si ajungeam mai mereu cu ele sifonate si trase prin cur, cateodata mai lipsea un fir (o data m-am batut cu unu' de la C cu buchetele si iti dai seama cum aratau dupa...), in fine. Eu mic si subnutrit, alea multe si mari. Dezvoltam aversiune, deja.
La un moment dat, cam cand mama a incetat sa imi mai dea banii de manuale (consumati in mod repetat pe cafea si vin ieftin intr-o crasma unde eram priviti cu mandrie de patroana sau matroana, inca nu stiu), mi-am dat seama ca treaba asta de debut de martie pica in seama mea. Deja imi cam dadusem seama ca 8 Martie nu e ziua mamei, ci o treaba mult mai extinsa, deci eram mancat. Daca vroiam sa se uite vreo fata macar inspre directia mea, trebuia sa fac pe dracu' in patru si sa iau cumva martisoare si flori. Bani, ioc. Cum faceam rost de ei (cred ca incepeam sa salvez bani pentru oroarea asta de prin debut de februarie), ma duceam in piata si stateam ca un retardat cu fata 15 minute in mesele alea, incercand sa aleg martisoare dupa un algoritm greu de inteles, conform caruia: 

1. Nu luam martisoare identice.
2. Martisoarele erau ordonate - stilistic - in functie de interesul pentru "EA", "urmatoarea in alegeri", "posibila", "hai ca..." si "restul".

Era greu. Pana la urma, cu ghiozdanul plin de cel putin 30 de plicuri, ajungeam la scoala unde, alaturi de ceilalti retardati din clasa, rosii de emotie, dadeam plicurile alea, asteptand, desigur, momentul in care dadeam si singurul martisor care conta. Elegant.
Treaba se repeta peste doar o saptamana, cand in loc de martisoare dadeam flori. Nu am apucat sa spun asta niciodata fetelor din generala. Merita sa stiti totusi prin ce treceam noi, toti colegii vostri de clasa, ca sa mergeti voi dupa amiaza acasa cu ghiozdanul plin de martisoare urate. Mai este corect sa recunosc ca, din cand in cand, mama scotea toate martisoarele urate primite de ea anul trecut si eu si frati-miu mai incropeam cate ceva de acolo. 
Azi lucrurile sunt usor evoluate. Nu cu mult, insa. Am trecut de ceva timp, de la martisoare, tot mai urate, la flori. Si aici, insa, piata evolueaza. Azi, de exemplu, e greu sa gasesti zambile sau ghiocei - simbolul nenorocitei asteia de primaveri pe care, de fapt, o serbam. Iar daca gasesti, sunt plantate, incrucisate, facute tocana cu alte flori etc. Prigoana continua.
Acum, ideea e destul de simpla; treaba asta este o cutuma, un obicei. Interesant este insa cum sensul initial a fost ratat total si zic asta pentru ca martisorul este o amuleta pe care o oferi persoanei care conteaza pentru tine. Una. Ea. Aleasa. Nu dai cu sacul. Sigur, nu il mai faci in casa la lumina lumanarii de seu, ok, il poti cumpara, dar nu ii dilua sensul dand cate unul oricarei femei pe care o intalnesti. Fa lucrurile cu cap. Fa-le sa conteze. In fine. Nu ma lungesc, trebuie sa ma duc sa gasesc ghiocei pentru toate colegele mele.