Tuesday, December 1, 2015

O aniversare si o comemorare nationala. Ziua Nationala vs 30 de zile de la Colectiv.

De obicei, de 1 Decembrie strangem randurile si incercam, macar pentru o zi, sa uitam mizeriile din celelalte 364 de zile. Sa uitam ca traim intr-o tara in care legile exista doar ca sa fie incalcate, intr-o tara in care ''las ca merge asa'' omoara oameni, o tara in care clasa politica este principalul exponent al coruptiei si al tradarii intereselor nationale. Suna pompos. Nu e. E realitatea cu care, din pacate, ne-am invatat atat de mult incat am ajuns sa gasim justitificari comportamentului astuia deviant. Atat al celor care fac ce vor aici, cat si celor care accepta orice li se vara pe gat.
Astazi a fost altfel. Astazi mi-a picat teribil de greu mesajul fals, grotesc, asezonat cu un zambet la fel de nenatural al celui care este in fruntea statului. Macar teoretic in fruntea acestui stat. Iohannis a venit in fata noastra ca sa ne spuna ca directia unei societati este data de politic si ca nu putem sterge cu buretele tot ceea ce a facut clasa politica pana acum. Avem doar nevoie de un nou inceput. Asta, croit pe anteriorul mesaj adresat partidelor politice, rugate sa nu promoveze in functii publice persoane anchetate de coruptie, da masura acestui mascarici pus aici sa mentina un status quo favorabil occidentului si atat. E ok, tineti-va coruptii in sediile voastre, doar nu ii scoateti sa ii vada prostimea. Prostimii ii inchidem repede gura cu guvernul de tehnocrati cerut. Nu conteaza ca din guvernul de tehnocrati fac parte doar personaje afiliate politic, totul e sa fie din tabara corecta, sa spuna DA Bruxelului si sa puna batista pe tambalaul care se iscase in tara. Corect, domnule Iohannis?

Problema nu este data insa de acest Klaus Iohannis. De acest Claudiu Ionescu, ca doar e 1 Decembrie. El e doar o rotita in acelasi mecanism corupt si fara legitimitate, care se invarte de 25 de ani, neintrerupt. Problema este data de tragedia de la Colectiv. Au trecut 30 de zile de atunci si ma uit de jur imprejurul meu, unde vad ca oamenii care s-au revoltat atunci si au cerut plecarea celor care ne-au adus aici, au fost tradati. Tradati si adormiti. Protestul - deturnat. Iar azi ajungem sa asistam la capitalizarea de imagine a clasei politice din acest protest plecat initial impotriva ei si la denigrarea ideii de tehnocratie. Stam bine, ce mai...

Mi-am facut singurel un bilant. Personal, desigur; cinic, cum altfel. Real. Il puteti consulta si, desigur, critica. Dupa una dintre cele mai mari tragedii la care a asistat societatea noastra, ''am reusit'':

1. Sa schimbam guvernarea PSD cu PNL/PDL. Desi am cerut clar plecarea tuturor partidelor politice.
2. Sa manjim imaginea de tehnocratie cu numirea in guvern a unor yesmen din sfera de influenta PDL. Pana si PSD voteaza in comisii cele mai inepte personaje propuse ca ministri, vezi cazul Guseth. 
3. Sa coalizam clasa politica. PSD se retrage de la guvernare in ultimele 6 luni dinaintea alegerilor, cele mai erodante ale guvernarii, iar PNL controleaza noul guvern fara sa fie la guvernare cu numele. 
4. Sa pierdem, in plen, legea care prevedea pedepse mult mai mari pentru averile ilicite.
5. Sa trecem cu vederea total situatia imigratiei siriene in tara. Avem conditii pentru oamenii aia? Suntem in stare sa combatem eventualele amenintari teroriste care vin o data cu ei?
6. Sa suspendam conducerea ISU Bucuresti.
7. Sa schimbam primarul sectorului 4.
8. Sa schimbam purtatorul de cuvant al BOR.
9. Sa aruncam pisica in alta curte decat a vinovatului in problema avizelor ISU. Ii inchidem pe aia 3, inchidem toate locatiile care sustin scena underground si ne spalam pe maini de inspectorii si primarii care centralizeaza spagile si mentin o situatie nefunctionala de 25 de ani incoace.
10. Sa fisuram increderea in SMURD, una dintre putinele institutii in care marea masa a populatiei chiar are incredere si care este apreciata la nivel international. Aceleasi interese externe (firme care vizeaza sectorul medical romanesc) care au pus tunurile pe Arafat in 2012, prin PDL, au reluat acum atacul, iar lumea nu mai este asa de dispusa sa il apere pe Arafat cum a facut in 2012, in strada. 
11. Sa readucem in FM-ul romanesc un radio care si-a pierdut licentele in urma unor mis-masuri tipic romanesti, dar care a stiut sa accentueze bine cartea victimizarii. Nu conteaza ca nu respecti legea. Totul e ca binili a invins, nu e asa? 

Cam asta este, fratilor. Asta s-a intamplat in Romania de la Colectiv incoace. 30 de zile in care societatea noastra a acumulat durere, frustrari si suturi. Nimic pozitiv. Nimic constructiv. Multa naivitate. Multa ignoranta. Mult dezinteres. Imi e tare greu sa urez cuiva La Multi Ani astazi.


Citeste si:

Bilant Colecti. Cele 3 Romanii
Reactie civica, caut lider. Rog seriozitate.
Revolta. Dezgust. Speranta.

Tuesday, November 17, 2015

Bilant Colectiv. Cele 3 Romanii.

Au trecut deja 17 zile de la tragedia de la Colectiv. De la piatra de hotar care a decimat scena noastra muzicala. Aia reala, vie, plina de efervescenta. 17 zile de cand lumea a iesit in strada cerand ca ceva sa se schimbe o data in tara asta unde de 25 de ani se incalca toate normele, iar siguranta si viitorul nostru nu inseamna nimic in fata banilor si a intereselor private. Sustinute de clasa politica si care sustin, la randul lor, clasa politica. 

Am vazut atunci ca suntem doua Romanii. Unii care am strigat ca ne-a ajuns cutitul la os, si altii care au apelat la o figura de desene animate, mistica, care justifica haosul din univers si pedeapsa divina impotriva noastra. Apeleaza la Dumnezeul lor, rau si orb, promovat de o firma cu un profit care surclaseaza toate afacerile pe care noi, astialalti, am putea vreodata sa le facem in tara asta: biserica. Atunci am acceptat ca unii suntem satanisti, altii oi. Si eram impacat cu asta. Am iesit in strada si am cerut plecarea tuturor partidelor politice. Am cerut sa scapam de tot ce se afla sub Ponta, guvern si toti aia vizibili. Am cerut schimbare reala. Am cerut sa ne primim cu adevarat tara inapoi, nu mascarada aia cu Iohannis. Asta pentru  ca suntem destui care nu vrem sa plecam din tara noastra. Ne chinuim sa cream ceva aici, sa cantam, sa facem afaceri, sa cumparam o masina, o casa, o chitara, sa crestem un copil, un caine, sa facem ceva care sa semene, macar, cu ce se intampla in tarile alea civizilate cu care cica suntem parteneri si de la care se legitimeaza oamenii astia cu dosare penale care ne conduc. Asta am vrut. Iar aia care am iesit in prima seara am fost doar noi, fara instigatorii de profesie si ''formatorii'' ad hoc de opinie care au aparut din momentul 2 si au venit organizati si cu un scop. Protestul fara o voce unica, asa cum am fost noi, este denaturat si capitalizat de cine are experienta si stie ce vrea. Iar acest actor interesat a fost, in secunda 2, PNL, care a vazut ocazia sa scape de PSD. In secunda 3, PNL & PSD au pus basmaua pe tambal, ca prea era deranj in strada, si au acceptat imediat sa ne ofere ce am cerut: tehnocrati. Asta in timp ce respingeau legea privind averile ilicite si isi votau salarii si pensii mai mari. Intelegeti? Toti parlamentarii faceau asta. Nu doar PSD sau PNL. Toti. In timp ce diversi ''ganditori liberi si neafiliati'' apareau la toate televiziunile si ne cereau sa facem schimbarea, dar sa creditam sistemul de partide, doamne fereste sa gandim ca exista democratie fara partide...
Iar mascarada a continuat. Presedintele in care unii credeau sincer ne-a somat sa aparem la raport cu liderii strazii, in nici 12 ore. Sa trimitem zeci de mii de mailuri cu propuneri pe adresa presedintiei, pe care era evident ca nimeni nu le va citi in cateva ore, ca sa formeze o echipa de dialog cu strada. De altfel, o privire aruncata la echipa care a fost primita la Cotroceni ne-a aratat o sleahta de apropiati ai PDL, vezi Sorin Ionita (cine din strada ar fi auzit de el, ca sa il si propuna?) si cateva figuri emblematice, des intalnite pe facebook, vezi Adi Despot. O data mascarada asta bifata, s-a trecut la oferirea tehnocratului cerut: unul neintinat politic, Dacian Ciolos, un om a carui intreaga cariera se leaga de PDL. Un om cu dosare penale pe numele lui. Un om care a asamblat o echipa din sfera de interes PDL, impanata cu ceva oportunisti de cariera, vezi Vasile Dancu, fost ministru PSD. Un premier care a venit cu un program de guvernare de 2 pagini pline de generalitati. Un yesman impecabil, care ne propune o aiurita ca stimabila doamna Cristina Guseth pe postul de ministru al Justitiei. O femeie a carei prestatie in comisia de audiere parlamentara este la dispozitia tuturor celor interesati sa vada. O aiurita nepregatita si penibila care a primit vot pozitiv de la toate partidele implicate: PSD si PNL s-au repliat pe plan secund in spatele unor necunoscuti nepregatiti meniti sa manjeasca ideea de tehnocratie in tara asta. Si va mai spun ceva: suntem pe linie dreapta inaintea alegerilor parlamentare si nimeni nu vrea sa stea la guvernare in ultimele 6 luni, cele mai erodante, ale unei guvernari. Varianta asta cu tehnocratii este mana cereasca pentru superbele noastre partide, care s-au retras imediat si se pregatesc de noi afaceri. Pardon, alegeri. 

Asta e momentul in care am vazut ca nu suntem doar doua Romanii. Suntem 3. Sunt trogloditii aia care merg mana in mana cu biserica si cu punga, la alegeri. Suntem aia care am iesit in strada ca sa schimbam ceva si sa scapam de hotii astia. Si sunt aia care au iesit in strada ca sa schimbe PSD cu PNL si acum stau linistiti acasa si simt ca totul este bine. Ca au guvern apolitic, tehnocrat, curat. Simt ca rolul lor s-a incheiat. Vor iesi disciplinat la anu' ca sa legitimeze prin votul lor, iar, unii sau altii din aceiasi care fac ce vor in tara asta. Mi-e sincer sila de mine ca am iesit in strada si am crezut ca, in sfarsit, nu ne mai lasam orbiti de jocul asta politicianist. Ca suntem uniti. Nu este cazul. 
Nici pe departe.

Si atunci, tot ce pot sa sper este ca tragedia asta va lasa ceva in constinta noastra, a uneia dintre cele 3 Romanii. Ca nu o sa ne uitam prietenii. Ca o sa continuam sa facem ce stim noi mai bine, Ca o sa fim mai departe segmentul creativ. Ca o sa avem grija de noi. Ca o sa continuam sa fim curati si corecti, creativi si efervescenti, ca o sa incercam sa traim mai departe aici, in contrapondere cu ailalti. Cu toti ailalti care prefera sa fie dusi cu zaharelul. Spalatii pe creier.
Primul pas in trezirea constintei noastre este facut.

Thursday, November 5, 2015

Reactie civica, caut lider. Urgent. Rog seriozitate.

E un film simplu si usor repetitiv, din pacate. Se intampla ceva care da verde tuturor nemultumirilor acumulate. Oamenii se coalizeaza, strang randurile, incearca sa ajute. Altii ies in strada si denunta mizeria care ne inconjoara. Care ne-a adus aici. Ma si uitam la cine era in strada in prima seara. Tineri. Un anumit nivel de educatie. Nu protestatari de profesie. Nu oameni de bine, cu frica lui dzeu. Nu sindicalisti, nu mineri, nu organizatii de tineret ale partidelor politice. Se striga dupa ureche. Se cere demisia. Fara o identificare clara, pentru ca, pana la urma vina e colectiva si oamenii simt asta. Se striga ''rusine''. Se cer spitale. Se cere responsabilizarea celor care ne conduc. Se striga ''toate partidele, aceeasi mizerie''. Se cere ajutor pentru cainii vagabonzi. Se striga impotriva bisericii. Melanj. Reactie civica reala, a oamenilor care gandesc, care spera la ceva mai bun si care s-au saturat. Fara foaie de parcurs. Fara lider. Fara optiune reala, palpabila. Si aici apare problema.

Un protest trebuie sa propuna alternativa. Trebuie sa aiba o voce unica. Trebuie sa fie incisiv inspre o directie comuna. Noi bajbaim, nervosi pe ei si pe noi pentru starea in care am ajuns. Noi nu vrem sa favorizam pe unii dintre EI cu reactia noastra. Noi vrem schimbare. Dar nu avem alternativa. Si din cauza asta, protestul nostru este atacat de cei care vad oportunitatea de a-l confisca si de a profita din el. Ei bine, eu nu vreau sa plece PSD & UNPR ca sa revina PDL=PNL la guvernare. Nu vreau ca UDMR sa vegeteze in continuare in parlament, atent la propriile afaceri ilicite. Nu de asta am iesit in strada, oameni buni. Ca sa sara Blaga, Gorghiu, Anastase, Flutur sau Videanu pe tambal. Ca sa revina Base & Udrea cu PeMePeu'lor. Dar realizez cu groaza ca nu am pe cine sa opun nenorocitilor astora. Un protest pleaca de la un lider. Nu il gaseste pe drum. Aici avem doar reactie reala civica, a noastra, dar fara lider. Pentru ca Santa Klaus nu are nimic, efectiv nimic din ceea ce e nevoie. Nu m-a fermecat nici atunci cand i-a fermecat pe cei care se uita azi dezamagiti la el si se intreaba ce dracului face acolo, tamp si mut. Nu el e raspunsul. Si nici macar el nu crede asta. Cat de tarziu a iesit sa ne spuna... nimic? Cand strada care l-a adus la Cotroceni i-a dat pe tava guvernul?

Ne trebuie o voce unica. Ne trebuie unitate intre noi, ca sa nu ajungem ca ieri, cand protestul era divizat intre grupuri de interese si ''formatori de opinie'' ad hoc. Fiecare cu sarcini de partid. Altfel, ramanem doar o reactie civica puternica, frumoasa, datatoare de speranta, dar sterila.

Monday, November 2, 2015

Revolta. Dezgust. Speranta.

Am un mare minus. Ceva lipsa. Imi lipseste gena aia responsabila pentru acceptarea cu zambetul pe buze sau nu a bullshitului. Efectiv nu imi iese. Iar azi, ca intotdeauna, de altfel, resimt un puternic dezgust fata de cei care capitalizeaza tragedia din Colectiv. Cu sau fara intentie.

Imediat dupa tragedie, au aparut reactii. E normal. La fel de normal ar fi ca reactiile astea sa se limiteze la mesaje de sustinere si eventual ajutor. Nu de autoridicare in slavi. Nu e vorba despre tine aici, oricine ai fi; artist, media, politician. Nu tu contezi, mai tristule. Cine sunt oamenii care vorbesc despre accident, despre scena si underground cand habar nu au ce si cum? Care nu stiu cum arata cluburile autorizate de autoritati. Care nu stiu unde canta principalele trupe de rock intr-o tara care favorizeaza segregarea asta artistica si trimiterea unora in subsol si a altora la serbarile orasului?
Deci nu mai iesi doar ca sa fii vazut, domnule Iohannis, fara sa spui cu adevarat ceva. Nu va mai anulati concertele cu lacrimi false dupa ce s-a anuntat doliul national, mai artisti falsi ce sunteti, nu va mai introduceti mediei romanesti, domnule ambasador american la Bucuresti, ca sincer ne doare in cot de aparitia ta. Nu te mai plange ca aproape ajunsesei si tu la concert, Delia draga. Esti pe langa subiect. Astea sunt reactii false si goale de la oameni de nimic. Sunt vorbe goale.
Ce conteaza cu adevarat e reactia fantastica de sustinere a celor afectati. Mobilizarea reala, data de online, care a adus mai multi donatori de sange decat pot gestiona spitalele. Principalii, din comunitatea asta de ''satanisti''. Ce conteaza este ca spitalizarea va fi integral suportata de stat. Ce conteaza este ca patronul Expiratului a anuntat ca isi inchide clubul, un gest de reala onoare. Ce conteaza este ca medicii, SMURD, asistentele, soferii, toti s-au mobilizat fara apel si au facut tot ce puteau ca sa salveze cat mai multi oameni. Ce conteaza este ajutorul real oferit de echipe de specialisti din strainatate, vezi Israelul, care nu si-a scos ambasadorul de la naftalina, ca americanii, dar a trimis direct medici aici. Ce conteaza este gestul de solidaritate spontana a Bulgariei, care a declarat doliu national. Astea sunt lucrurile care conteaza si care pot alina durerea cauzata de situatia asta imposibila.

In rest, ce exista? Exista norme incalcate de 25 de ani incoace si care iata ca ies la suprafata, pentru ca nici macar in Romania 'nu merge asa', oricat ai 'lasa-o'. Primari care au dat autorizatii pe blat, inspectori care au colectat amenzile in buzunar propriu. Politicieni care directioneaza banii colectati din taxele platite de noi catre biserici noi, inchid spitalele si gonesc medicii in strainatate. Mai tineti minte atitudinea nesimtitului ala de Basescu, atunci cand i se reprosa ca pleaca medicii din tara? Toti astia ii au pe constinta pe cei morti si raniti in Colectiv.


Si ar mai fi ceva. Cred sincer ca spiritualitatea defineste omul. In orice forma ar veni. Zilele astea dovedesc inca o data ca biserica, o firma, pana la urma, nu are nicio treaba cu spiritualitatea. Ea si turmele ei de oameni indoctrinati si rai. Sa gasesc pe internet / televiziune reactii de ura sincera la adesa celor care au murit si suferit pentru ca apartin altei subculturi, este incredibil. Sa cataloghezi un om fara sa ai habar despre ce vorbesti, fara sa ai cultura, drept un ''satanist care a primit ceea ce merita'' este strigator la cerul unde pretinzi ca te uiti, mai ipocritule. Nu avem educatie, nu avem mijloace de supravietuire adecvate unei tari moderne. Avem insa o mare masa de manevra politica si religioasa, avem Arsenie Boca, avem coruptie. Din fericire, avem si destui oameni care inca mai spera sa schimbe ceva aici si care isi arata omenia si coeziunea in momente negre. In ei imi e speranta.

Tuesday, October 27, 2015

Oprea, Politia si noi


Zilele trecute, un politist aflat in escorta unui demnitar a murit in timpul unei misiuni. A cazut cu motocicleta intr-o groapa din carosabil si a murit. Au aparut o sumedenie de intrebari si reactii. Destul de repede, s-au canalizat intr-o singura directie: vina este a demnitarului, acesta trebuie sa demisioneze.
De ce?

Ei bine, lucrurile sunt destul de complexe aici.
Pe de o parte ai o meteahna autohtona de a face lucrurile pana la jumatate. Iar diversele companii furnizoare de utilitati nu fac exceptie. Sa sapi o groapa cat un cavou in asflatul unei sosele din capitala si sa o lasi asa - chiar si semnalizata, cine conduce stie ca noaptea, pe ploaie, lucrurile devin obscure la propriu  - sa o lasi deci asa pana cand se hotaraste dom' inginer sa o asfalteze, pana da nu stiu cine unda verde sau pana se coace asflatul este de o cretinitate criminala. La propriu. Faptul ca groapa aia a fost asfaltata imediat dupa incident ma face sa cred ca actiunea putea sa aiba loc si inainte sa cada cineva in ea.
Pe de alta parte, avem un angajat al unui serviciu cu risc inalt de activitate. Un om care stie ca datoria lui presupune cel putin un risc latent, zilnic. Stie si accepta asta, iar pentru el, datorie nu intra la "daca nu ploua", "daca nu are demnitarul treaba cu adevarat" s.a.m.d. El se afla la datorie si, ca si in cazul militarilor aflati in misiune, nu poti sa negociezi datoria asta de existenta sau nu a unui factor de risc. Pentru ca daca nu ar fi potential pericol, toti am face asta. Ca exista conditii in care motocicleta nu are aderenta si nu este indicata in trafic, da, stim asta, la fel cum stim ca nu Oprea personal i-a cerut politistului sa iasa, ci comandantul sau care, posibil, a incalcat regulamentul de ordine interioara si cineva din subordinea sa a murit.
Am lasat la final partea cea mai buna. Demnitarul si necesitatea escortei. Ei bine, din punct de vedere legal, demnitarii au dreptul la escorta. Punct. Daca tu abuzezi de asta si mergi cu escorta la curve, la restaurant sau la meci, nu intra in conflict cu datoria politistului de a se afla la ordin, cum am stabilit deja. Moral, da, ala a murit degeaba, in conditiile in care amiralul sef de tinichea mergea la cantina cu alai si viteza. Faptul ca demnitarul este un personaj a carui conduita nu da pe nimeni pe spate, un ahtiat al puterii si un impatimit al folosirii tehnicii de lucru in scopuri personale, nu il ajuta in situatia de fata. Multi par sa fi uitat stirea care facea valva acum cativa ani, cand acelasi supercontramiral sef folosea un elicoper al MAPN pentru a ajunge la o sedinta de partid. Deci, cel putin din punctul asta de vedere, cred ca e clar ca avem un pattern al dlui Oprea. Domnul ultra colonel general Oprea este deficitar si la nivelul comunicare si gestionare a situatiei; stilul in care a iesit la raport dupa incident lasa mult de dorit si, cred sincer, e mai nociv decat daca nu spunea nimic. Pentru ca cine l-a ascultat pe domnul Oprea a ramas cu puternica impresie ca este mintit in fata de cineva care a calcat in strachini si nu are onoarea sa isi asume asta.

In final, ce vrei sa iti spun? Ca noi inca nu discernem toate planurile unei situatii si ca ne impungem ca berbecii, cum apare o astfel de situatie? In loc sa analizam pe planuri? Ca politicienii nostri nu au onoare? Ca ne mint in fata si ca abuzeaza fara rusine de ceea ce au la dispozitie? Nu stiu ce sa iti spun. Cert este ca fiecare politist este in potential pericol ziua cand iese la datorie. Indiferent de misiunea care i se da. Si la fel de cert este ca aici este nevoie de o ancheta reala care sa vizeze activitatea MAI si modul in care se aplica regulamentele aici. Si da, la fel de evident este ca domnul Oprea ar putea sa dea dovada de ceva maturitate si sa abandoneze postul de care tine cu dintii. Chiar daca nu este direct raspunzator pentru ce s-a intamplat. Chiar daca va reveni oricum in prim planul politicii pentru ca in clipa de fata este un pion important jucat intre Ponta si Iohannis. 


Monday, August 24, 2015

Despre UBER

De ceva timp a aparut si la tara, adica la noi in tara, serviciul de transport alternativ. Uber, pe numele lui, vine cu cateva chestii dragute si tentante. De departe, cel mai tentant este faptul ca poti merge cu non - taximetristi, ceea ce este un mare punct pentru orice om normal care a mers macar o data cu taximetristi romani. De ce nu sunt atunci de acord cu sistemul asta?

E simplu. Sistemul iti ofera control zero asupra soferilor carora te incredintezi. Fie vreme buna, fie vreme rea, te urci in masina cu oricine te ia, ca sa parafrazez un cantec idiot. Singurul criteriu este cel al calificativelor primite de soferi de la clienti. Trec peste faptul ca asta se poate falsifica teribil de usor si ma gandesc ca orice psihopat se poate comporta bine cu 5 clienti, are numai stelute galbene, iar cu al 6 lea o ia razna. Si asta pentru ca el nu trece printr-un sistem de angajare specific celor care transporta persoane - soferilor profesionisti. Nu este supus unui control legal similar soferilor profesionisti, nu este controlat de un psiholog, nu stii de la ce firma sa il iei (doar lucreaza pe cont propriu), in esenta, habar nu ai cu cine te urci in masina. Iar asta este cu atat mai nesigur cu cat sistemul este la inceput, intr-un areal nou, iar Uber este foarte relaxat in primirea de soferi, ca sa extinda mai repede franciza. La randul lor, soferii astia vor avea curse putine la activ, insuficient ca sa iti formezi o parere cat de cat asupra lor, chiar si prin prisma calificativelor primite. Analogia e simpla: pe okazii.ro, pana si cei care au sute de calificative pozitive (traduse prin tranzactii reusite), dau chix la un moment dat. In traducere Uber, asta poate sa fie cam nasol pentru client. Oricat de ciufuti, prost crescuti sau tentati sa fenteze legea sunt taximetristii legali, ei sunt totusi parte dintr-un sistem care, de bine de rau, ii controleaza. Faptul ca fac asta zilnic, ca sa isi asigure traiul, este iar un punct in plus, fata de cineva care o face sezonier. Daca te gandesti ca taximetristii incalca oricum legea fiscala, mai bine gandeste-te ca Uber este cercetat pentru frauda in strainatate, iar faptul ca la noi fata sefului ANAF este directoarea Uber spune cam totul. 

Acum sa fie ceva clar. Daca ati mai trecut pe la mine pe blogulet, stiti parerea mea despre taxime-tristi. Uber mi se pare un sistem alternativ bine venit si doar pentru ca sunt partizanul concurentei. Concurenta scoate de pe piata ciucururile si ajuta clientul. Dar si concurenta asta trebuie sa fie leala. Si aici mai apare ceva: taximetristii sunt integrati intr-un sistem. Ei trebuie sa detina / opereze o licenta, sa plateasac un plan, sa treaca periodic pe la psiholog, sa aiba masini mai noi de 5 ani, sa aiba scaun de copil etc. Soferii Uber, nu. Desi se bat pe aceeasi piata. Desi cer 7 lei pentru scaunul de copil, pe care legea il baga pe gat gratuit pentru client in taximetrele obinsuite. 

Cam asta e problema. Uber vine cu o idee draguta, dar care fenteaza la greu concurenta. Poate transporta oameni si scoate taximetrele de pe piata, nu trebuie sa respecte ceea ce trebuie sa respecte ailalti. Totul este sa fii dragut si cool si iei ochii celor care sunt satui de badaranii de serviciu care formeaza clasa taximetristilor romani. Serviciul este binevenit si necesar. Poate va creste calitatea pietei, care trebuie sa tina pasul cu noii veniti. Dar as prefera sa fie un serviciu corect implementat pe piata si mai sigur pentru clienti.

Wednesday, July 29, 2015

Ma mai tii minte, Florentino?

Nu cred ca aveam mai mult de 8 ani cand m-am indragostit prima oara. Sigur, ceva aventuri aveam deja la activ, cu receptionera de la cabana nu-stiu-care, din Busteni, unde mergeam cu bunicii, si cu o coafeza din cartier. Ambele aveau undeva la 20 de ani, erau blonde, inalte (cel putin asa tin eu minte, dar inaltimea nu a fost niciodata punctul meu forte) si mi-au promis ca ma vor astepta sa cresc. Eu aveam cam 6 ani.
Acum insa, la 8, simteam fiorii aia dubiosi pe care nu stii sa ii identifici, pentru prima oara, pentru o fata oarecum de varsta mea. Si ea putin mai mare, dar cu un an, doi. O chema Florentina.
Am cunoscut-o la bloc la bunica-mea. Ea statea acolo, eu veneam vara in vacanta. In curtea blocului care forma un mare U, noi, baietii, ne cataram in copaci, jucam fortbal si ne bateam sub privirile cadanei care imi fermecase vara. Tin minte cum intarziam seara ca sa fiu in preajma ei, in timp ce bunica-mea ma striga tot mai alarmata de la etajul 2, iar Florentina ma ignora regal. Dupa cateva zile, reusisem sa imi fac semnalata prezenta alesei inimii mele. Cazusem cu bicicleta in apropierea ei si reusisem sa nimeresc o balta plina de frunze, deci aratam ca un mic soldat de elita plecat in misiune. Cel putin asa imi placea mie sa cred. In realitate aratam ca un pusti care cazuse cu bicicleta intr-o balta plina de frunze. Dar asta era mai putin important. Florentina ma observase si imi zambise. Sau rasese alaturi de prietenele ei, de mine, dar, din nou, asta este secundar si interpretabil. 
Cert este ca seara aia am plecat acasa emotionat. Si murdar de frunze si noroi. Dimineata m-am trezit plin de speranta pentru idila care se infiripa, m-am urcat pe pervazul lat de la dormitor, m-am uitat in curte, sa vad cine este pe afara si am vazut... scris mare, pe jos, cu creta: Victor prostu. M-a daramat descoperirea. Aveam sa aflu mai tarziu, in acea zi amara, ca Florentina avea un ales, un pusti schilod usor mai mare ca mine, unu' care locuia acolo si ii cucerise atentia demult. El scrisese avertismentul pe jos. Nu avea tupeul sa imi spuna in fata, dar ma lovise dur pe la spate. Am ales totusi sa nu lupt. Fusesem rusinat in fata intregii curti. Ce rost mai avea? Am plecat la ai mei peste doar 2 zile si am revenit la bunica-mea abia peste cateva luni, fara sa o mai vad pe ea...

Cred ca aveam deja peste 22 de ani cand am iesit in curtea blocului bunica-mii. Parea mult mai ponosit si fusese parcelat in parcari si alte locuri fara farmec. Eu aratam deja traznet, cum ma stiti. Aveam deja primul tatuaj, aveam cioc, jeansi LTB, ce mai! Zeu. Undeva pe o banca, sub brazii din care cazusem de mai multe ori, era un grup de animale tinere, ca mine. M-am apropiat cu mersul meu leganat de roller, am aruncat un "buna" in timp ce am trecut lejer prin fata lor si am inregistrat, cu gura semi cascata, ca obosita care clefanea seminte si arata debalazat ca dracu' era ea. Florentina. Trasaturile pareau acolo, dar latite, acoperite de cosuri, cu un tricou largit sub care ghiceai sanii lasati, in papuci, cu seminte in mana, bot si la picioare. Nu stiu daca m-a recunoscut. Nu stiu daca l-a ghicit pe Victor prostu in smecheru' care se legana cocos prin fata lor. Dar pentru mine nu mai conta. M-am fatait inca jumatate de minut prefacandu-ma ca ma uit dupa dracu' stie ce, m-am intors agale si am plecat sus, la bunica-mea. Eram pregatit sa trec mai departe. 
Tu mai mai tii minte, Florentino?


Citeste si:

Omul si femeia lui
De ce sunt romancele batoase

Monday, July 20, 2015

Robbie(n) Williams cu de toate, va rog

E posibil sa fie oficial. RW a fost ultimul concert mainstream la care merg. Efectiv nu mai reusesc sa gasesc nimic placut in a sta cateva ore in picioare, nebaut, nepisat, frecandu-ma de transpiratia altor saizecisicevademii de oameni, abia respirand, ca sa vad ceea ce as putea sa vad acasa, online, la aer, cico rece, toaleta. Dar sa nu deviem.
Am fost la Robbie Williams. A fost cel mai tare karaoke la care am luat parte. Omul e un tonomat perfect, iar concertul lui e o saorma cu de toate. La un moment dat, mi-am dat seama ca ala facea spagat pe scena, in timp ce unu' facea solo in spatele lui, iar un big band canta dumnezeiesc. Cam asta e RW. Printre cei mai tari entertaineri in viata. Un bufon total. Foarte bun, foarte bufon.
Revenind la chestii mai telurice, concertul, in sine, a oferit urmatoarele:

  • Pe mine ma calca pe nervi europenii razgaiati care vin aici si sunt uimiti ca nu suntem Congo. Sincer.
  • Da, si noi, in curul Europei am auzit de RW si avem Coca Cola si femei frumoase. Acum mars acas'. PS: si v-am si batut la fotbal mai mereu.
  • "Fani RW" care ii cer astuia sa cante piese Take That. Ca aia care erau costumati ca Axl Rose si venisera la concert Slash. Alooo? Sunteti cam rupti de realitate, fratilor.
  • Glumitele englezului au fost bune si binevenite. Cam trase de par, dar ok. Partea cu ta-su pe scena a excelat la capitolul cheesy: a emotionat ca reclamele CU CAtei si barbosi care tin copii in brate. Awwww....
  • Habar nu avea Ceasca ce super amfiteatru va face pentru destrabalarea capitalistilor. Piata e perfecta pentru super concerte. M-a amuzat ca Ceasca aduna cateva mii de oameni la paradele lui, gratis, in timp ce RW aduce peste 65 de mii. Pe bani buni. Ce mai, Ceasca abia ar fi reusit sa cante in deschiderea lui RW.
  • Cred ca in putine locuri din lume cuvantul "FREEDOM" urlat de peste 65 de mii de oameni a sunat mai real. A fost un moment in care mi s-a ridicat parul pe mana si durerea de pe nervul din coloana.
  • Fete machiate, cu sprancene facute ca RW... Una din fetele care treceau pe langa mine arata ca Frida. Atentie, fetelor, efectul poate fi devastator pentru privitor....
  • Cand imi faceam loc spre iesire, oamenii incantati urlau numele artistului din toti bojocii. Unii urlau Robbie, altii Robin. Fiecare cu ale lui.
  • Daca fac un bilant intre cozile de la Rolling Stones si cozile de la RW, e clar ca nimic nu s-a miscat in sensul organizarii decente a unui show in Ro. A unui mega show. Concerte mai mici ies, si ies frumos.
  • Daca tot am deschis discutia, cred ca totusi la concert mergi sa il vezi pe ala, nu sa te indopi cu bere,  ca sa nu ai unde sa te pisi, dupa. Dar in fine.
  • Daca tot am ajuns pana aici, ar merge spus ca nimic nu iti da dreptul sa te pisi pe amaratul ala de la casa / intrare pentru ca organizatia la nivel macro e deficitara. Ala e voluntar, nu primeste nimic pentru ca a stat de 3 ori mai mult ca tine in picioare muncind si nici nu e pus acolo ca sa te manifesti tu ca neam prost.
  • In final, ce sa spun? Pe Ceasca l-ati impuscat pentru stat la cozi. Astuia ii dati bani. Cum e lumea asta, dom'le...
Citeste si:

Tuesday, July 7, 2015

Care e treaba cu Grecia?

Discutie mare in perioada asta cu grecii, fratele meu. Ce le-au tras-o nemtilor si imperialistilor, ce tari sunt, ce fraieri sunt, ce urat au facut blablabla. Interesant este ca majoritatea parerilor emise sunt strict emotive, fara un argument rational. Motiv pentru care apar eu, bineinteles. Sa ii dam drumu'.

Exista o noua ordine mondiala, feudala as spune, unde entitatile statale sunt subordonate intereselor economice transfrontaliere. Adica niste burtosi care gandesc la plan mare, mare tata, planetar, fratele meu, fac si ei niste cincinale unde actorii economici sunt SUA, UE, tarile arabe etc. Exista niste 'ordine de partid' bine trasate, la care trebuie sa rezoneze toti cei care intra intr-una din marile structuri mondiale. In cazul nostru, UE. Ei bine, in cazul UE, toti avem un rolisor. Cei care dau banii - FMI - ti-i cam vara pe gat cu ajutorul Berlinului, dupa care iti iau inapoi de foarte multe ori mai mult. Drept? Nu, dar stiai asta cand ai intrat in hora familiei europene si cand ai si luat un cacalau de bani ca sa traiesti. Am facut-o mai toti saracii din UE. Dupa care ne-am scremut sa dam inapoi banii, vanzand la preturi de nimic investitorilor straini cam tot ce mai aveam. Nu de alta, dar asta si era planul; sa devenim piata de desfacere. Ce au facut grecii?
Pai, au luat si ei bani, ca ceilalti desculti; i-au luat pentru varii investitii care ar fi generat bani ulterior. I-au folosit la finantarea bunastarii proprii. Nu e mit asta, credeti-ma. 323 miliarde de euro. Bani luati pentru agricultura au construit vile de vacanta in fata carora se regaseau cativa maslini. Corect? Nu, dar la ei coruptia in cadrul administratiei e mai mare ca la noi. Greu de crezut. Bunastarea asta nu prea a generat plus valoarea asteptata asa ca grecii au ajuns la termenul la care trebuie sa plateasca si nu au cu ce. Ce au facut, atunci? Au zis 'stai bre, dati-ne ceva ragaz, recalculam si platim'. Ok. Dupa mai multe astfel de termene, timp in care UE (adica Germania) a turnat  bani in economia cheala a grecilor, care trebuia ajutata sa isi revina, desigur, ei bine, grecii au ales un guvern de stanga care a zis 'ba... noi nu o sa mai platim, ca nu prea e corect ce se intampla aici.' 
Ce ma?

Si aici ajungem la ce vad eu pe facebook zilnic. Cum Nemtia e vazuta ca fiind 'sefa la UE', si cum nemtii poarta un mare aport de sictir pentru ca sunt nemti, multi s-au entuziasmat. Multi au aplaudat ouale grecilor. Multi au vazut in actiunea Greciei un prim pas de mandrie nationala indreptat impotriva dominatiei germane. Da, este, dar vedeti voi, e o actiune fundamentata gresit. Grecia a facut niste datorii si acum refuza sa le mai plateasca. Sunt ei cool in fata Germaniei? Da, sunt, dar la fel de uncool in fata noastra, a celorlalti, care vom acoperi datoria facuta de greci. Adica ungurii, de exemplu, si-au platit datoria fata de FMI, au trait prost, dar au inchis linia de credit. Inca traiesc prost din cauza asta dar nu au dat cu datoria peste granite, sa o platim toti. Greci au luat bani si cam tot ce au avut nevoie din '45 incoace, cand, ca niste copii razgaiati, au fost preferati de vestici in dauna Romaniei, lasata blocului estic. Ei bine, razgaiatii astia au primit tot ce au avut nevoie ca doar au produs si ei, demult, democratia si deci trebuie sa fie tinuti in brate; in clipa in care lumea se scindeaza violent intre est si vest,  rebelii curului aleg sa nu isi plateasca datoriile si sa faca referire, subtil, la rusi. E corecta treaba asta? Nu prea. Si, ca sa fie foarte clar, ca sa poata plati datoria, Greciei i se cer anumite masuri pe care restul Europei le indura de cand lumea. Din nou; corect? 

Asa ca mai moale cu coaiele grecilor. Nu de alta, dar le platim noi. 

Wednesday, June 24, 2015

Noii martiri ai mediei sociale

Astazi am vazut un clip in care 5 politisti americani petrec multe minute omorand un om. Nu stiu al catelea clip de genul asta este si nici cate minute stau aia peste un tanar alb schizofrenic si non violent pe care il bat cu lanternele in cap, il electrocuteaza de 5 ori si ii fac fata terci de asfalt. "Smash his face to hell", cum s-au exprimat chiar doi dintre calai, gasiti nevinovati de justitia americana, desi amaratul ala a murit in urma tratamentului aplicat in plina strada. Mi s-a facut instant greata. Cinic, poate, nu din cauza chinului ireal la care asistam stand confortabil, la aer conditionat, cu o cafea alaturi, ci din cauza ipocriziei care ne fundamenteaza societatea asta multilateral dezvoltata, de larg consum, democratie si apararea drepturilor omului. Societate care nu s-a schimbat deloc din timpuri vechi, dar care beneficiaza de o poveste de milioane si o poleiala care ia ochii tuturor.

Ca sa fie foarte clar, asta nu este un articol politic. Asta este un articol care priveste felul in care noi am ales o cale, o forma de organizare care presupune sacrificii la care asistam in direct inca din antichitate. Astazi ne prezentam noua ca fiind evoluati si sensibili, ne dam peste cap cand cineva omoara caini, dar ne doare in cur de ceea ce facem propriilor nostri semeni. Asta m-a uimit mereu. Am inteles cum functioneaza fenomenul, dar inca ma uimeste.

Astazi, uitandu-ma la filmarea aia share-uita si devenita impersonala in era in care cinematografia americana ne-a omorat de N ori in cele mai cumplite cataclisme redate mai real decat le vom simti noi vreodata, astazi, deci, mi-am dat seama ca asistam periodic la sacrificiile astea pagane. Impactul este dublu: mentin o natiune unita sub frica si indignare in fata autoritatii, indignata dar unita, si dau plata sangelui necesara, inca, din pacate, umanitatii. Lunga fraza, stiu. Cert este ca acum 2000 de ani, alti amarati care trasesera paiul scurt al loteriei sansei erau mancati de lei in fata unui public avid de sange si urlete; acum 500 de ani, arsul pe rug si zdrobirea cu roata faceau deliciul unui public analfabet si nu mai putin animalic, in timp ce astazi, internetul imi ofera ocazia sa vad extrem de civilizat moartea de care se bucura martirii contemporani mie. Fara sa fiu de fata, fara sa ii aud, vad si miros cu adevarat. Antiseptic. Procedeul este acelasi, totusi. Iar amaratii de astazi sunt viitorii martiri, ale caror fete tumefiate se vad pe ecranul oricui este curios sa deschida linkul in care isi traiesc ultimele minute. Era oare mai dificil sa ajungi pe o icoana? Da si nu, totusi astazi volumul de informatie este atat de mare incat, daca alegi sa vezi ceva pe net, atunci inseamna ca acel ceva a surclasat nenumarate alte informatii. Deci, chiar daca nu mergi pe apa, esti bine cotat daca atragi cuiva atentia in jungla internetului. Si uite asa, azi vedem ceva abominabil care ne contrazice minunata poveste a societatii in care traim, vedem si nu facem nimic. Dam un like si ne mintim mai departe ca suntem oameni. Partea proasta e ca asa sunt, de fapt, oamenii.

Ca sa vezi, nici macar un articol nu am scris. E doar o urma de reactie la ceva la care nu ar trebui sa raman impasibil. Dar exact asta voi face, dupa ce termin de scris asta.

Monday, June 15, 2015

Despre Revolutie, Mineriada si manipulare. Fictiune.

Sa presupunem, de dragul discutiei, urmatoarele: lumea este condusa de interese economice reale, puternice, transpartinice, transfrontaliere, care decid directia de urmat a tarilor mici. Sa presupunem ca unele tari aflate la granita a doi poli de putere oscileaza mereu intre cei doi vecini puternici. Care se dueleaza prin sustinerea unor partide politice, a unor miscari de strada, a unor personalitati vizibile.

Sa presupunem, mai departe, ca in '89, frontul secund al PCR decide sa il inlature de la putere pe un dictator senil si periculos. In acest front al salvarii nationale se afla persoane la fel de dezinteresate si care nu au legatura cu comunismul, chiar daca erau membri de partid: primii care imi vin in minte sunt primul presedinte al Romaniei 'necomuniste', Ion Iliescu, numit si ingerul minerilor, sau portstindardul intereselor vestice si al democratiei de peste 10 ani, viitorul presedinte Traian Basescu, numit si ministru de transporturi in timpul uneia dintre mineriade. FSN face schimbarea. Dar, ca schimbarea sa aiba legitimitate, cel erijat in conducatorul noii republici - Ion Iliescu - are nevoie de participarea populara, de victime, de sacrificiile celor care chiar cred ca are loc o revolutie si ies in strada, unde sunt omorati. Portavocile semnaleaza momentul, oamenii chiar cred, ies, mor. Dupa ce dictatorul fugise, nu uitam asta, da? Pai si atunci, cine i-a omorat? Cum cine? 'Teroristii'. 'Revolutia' se infaptuieste. Exista o noua republica, legitimata prin sacrificii si cu o poleiala de legitimitate.

In 1990, insa, este evident pentru cancelariile europene ca Romania nu a schimbat macazul, ci doar imaginea conducatorului iubit. Un tanar intelectual total dezinteresat si lider innascut - Marian Munteanu - se erijeaza in portavocea schimbarii reale. Doamne fereste sa ne imaginam ca e butonat de interesele care au nevoie de o Romanie occidentala, nu sovietica. Cert e ca omul spune lucrurilor pe nume, oamenii cred, vad, inteleg ca revolutie nu prea a fost, asa ca ies in strada si blocheaza Piata Universitatii. Prima revolutie reala impotriva clasei conducatoare este pe cale sa se indeplineasca. Nu conteaza cine a dat imboldul ei, nicaieri revolutiile nu incep de la un oarecare, intr-o sufragerie, plictisit pentru ca nu e etapa in campionatul intern. Ce conteaza este ca Romania chiar se afla in fata unui moment istoric: schimbarea macazului dinspre est spre vest. Vezi si cazul recent al Ucrainei, unde violentele stradale orchestrate de interese bine definite au angrenat populatia de buna credinta. La noi, minerii au ascuns represiunea bine orchestrata de stat. "Minerii" au venit din Valea Jiului ca sa descopere valuta, droguri si masini de batut codate in centrele universitare si ale partidelor istorice. Interesant, nu? Minerii, de capul lor, fara participarea organelor statului democratic devasteaza capitala si dau masura noului lider, care iese si le multumeste in cel mai stahanovist stil pentru cele infaptuite. Minerii raman instrumentul ideal de presiune al noului lider Iliescu pentru urmatorii ani. Acesti oameni ai muncii dezinteresati puneau mana pe bata cum simteau ca cineva deviaza de la linia tovarasului Iliescu.
Bravo, tovarasi!

Prima revolutie reala, care viza alipirea Romaniei vestului a esuat. A avut totusi loc in '96, cand Romania l-a ales pe Constantinescu si a deschis drumul catre ce inseamna Occident: capitalism, firme straine, trupe straine stationare in tara sub egida NATO, dictarea economiei dintr-un oras aflat la 'spe mii de km distanta, sub egida UE. Important, dihotomia democratie vs comunism se crease  si va persista pentru urmatorii 25 de ani, cel putin, angrenand generatii care habar nu mai au de la ce s-a plecat. Azi, intr-o Romanie total subjugata de democratie si capitalism, lupta politica se legitimeaza inca de la comunist vs democrat. Intre cine? Un tanar utecist - Ponta - si vechi comunisti - Basescu, Macovei, Blaga. Iar lumea reactioneaza la marketingul asta si crede. Ideal public. Dar nu reiau articole vechi.

Noua imagine a Romaniei reesapeaza mitului bunului si harnicului neamt, folosit cu succes si in 1880. Azi, mai evident ca atunci, neamtul este garantul democratiei si caii europene a Romaniei. Cu CTC tocmai de la Washington & Berlin. Ceea ce convine unui public facil care populeaza acest spatiu si care voteaza dupa ureche. Care va vedea comunisti doar in anumite parti si va inchide ochii la altii, pe care decide sa ii vada drept baieti buni. Dar e ok, cand nu ai de unde alege, faci si compromisuri. Sau nu.
La 25 de ani de la momentele care au marcat istoria noastra, cu ce am ramas? Adevaruri trunchiate, spuse cu jumatate de gura, in functie de interesele celor care o spun. Societate scindata de probleme reale, saracie, inechitate, in aceeasi masura in care este antagonizata de interesele politice. Cu oameni care au murit pe bune pentru ca azi austriecii sa poata rade toti copacii din tara, de exemplu. Sau, cu oameni care au murit pe bune ca azi sa speram ca trupele americane stationate in Ro nu vor permite un nou '90, cand statul isi omoara cetatenii din spatele unor hoarde de barbari manipulate; sa speram ca evitam o noua Ucraina, in Romania.

Bine ca toata vorbaria asta este un simplu exercitiu de fictiune.


Thursday, June 4, 2015

Cate ceva despre underground-ul romanesc

Ma bate gandul sa screm doua trei vorbe despre subiectul asta de ceva timp, deja. Este insa mult de spus si ma tem ca si de data asta va fi doar un preludiu la un articol serios. Dar sa nu divagam.

De cand am inceput sa deschid putin ochii la ce e de jur imprejur, am observat ca in Romania exista 3 scene independente una de alta, autonome si aflate aproape in ignoranta totala una fata de alta, cum va spuneam si aici. Undergroundul, mainstreamul si cover scene, ca sa pastrez denumirile impamantenite. Toate au muzicieni reali, valorosi, au efervescenta, creatie, forme de exprimare valabile, in aceeasi masura in care au buruieni. Interesant este ca majoritatea celor angrenati intr-una din scene habar nu au despre celelalte. Ca public, daca stii despre celelalte, in cel mai bun caz, ai o reactie de respingere a lor. Nu e sincer treaba mea daca asta este ceva bun sau nu. Altceva ma intereseaza aici: undergroundul. Spre deosebire de tarile cu o traditie in muzica, Romania a plecat cu un handicap serios. Rarele exceptii din anii '70 si '80, chiar daca aplaudate, reprezinta o foarte subtire tentativa de lookalike, intr-o tara recent scoasa din mediul rural. Sigur, e bine ca avem si asa ceva, chiar daca stii ca asculti Jethro Tull, Beatles sau Ray Charles wannabes, mai ales ca majoritatea romanilor inca ascultau muzica populara (ceea ce , din nou, nu e blamabil, dar indica targetul tarii). Lucid, stii ca nu erai la nivelul Germaniei sau UK, de exemplu. Ca idee, muzica rock de azi a americanilor poate fi urmarita si legitimata de jazz-ul negru din anii '20. Ca sa fie clar ce incerc sa va spun aici.

Revenind la muzica noastra underground, faptul ca are asa putin pedigree ma face sa o apreciez si mai mult. Asta pentru ca, dupa anii '90, ea s-a manifestat tot mai violent, in forme tot mai diverse, in conditii de subzistenta totala. Cei care cantau atunci tin minte cum puneai mana de la mana ca sa faci un concert in singura locatie posibila - Club A. Cateodata si la Preoteasa. Ei bine, underground-ul nu s-a lasat, si-a respectat numele si a crescut constant. Si-a construit propria istorie, cu propriile drame si momente memorabile. Nu conteaza ca a inceput tot ca wannabe, lookalike si soundalike. S-a manifestat spre mai mult, mai bine si azi pot spune sincer ca a creat o reala cultura. Personal ascult multa muzica romaneasca. Sigur, nu ca unii dintre voi. Dar pot sa va spun ca am in playlist de la cele 3 acorduri incercate de niste pusti care nu au mai iesit din sala de repetitii, pana la Delia, sa zicem. Si, periodic, realizez cat de multi oameni talentati sunt in Romania. Nu e genul meu sa le ridic piramide de laude celor pe care ii cunosc, dar, realmente, exista foarte multi oameni care fac muzica buna aici. Felicitari.
Asta e cadrul in care va aflati, astia care faceti muzica in underground. Care underground, ca tot veni vorba, produce trupe care semneaza cu cele mai mari label-uri din lume. Produce muzicieni care sunt luati si de celelalte scene. Produce festuri cum vezi in afara, pe net. Aproape ca poti spune ca numai underground nu mai este. Ce lipseste aici? Poate putina luciditate. Poate putina coordonare si putina abordare corporate, daca vrei. Nu strica sa stii anumite lucruri care fac industria sa mearga, si spun asta pentru ca sunt multe trupe care pot face astfel pasul de la "astia nu suna deloc rau" la artistul care produce bucurie, muzica si bani la nivel major. Care umple Arenele, de exemplu. Iar asta nu este deloc rau, nu distruge muzica, nu este blamabil. Nu militez pentru show-biz de dragul banilor. Nu cred ca fara "biz"  nu ai "show". Ai arta, dar nu ai bani si cu greu ai recunoastere la nivel mare. Si de ce sa nu ai parte de asta, daca meriti? Dihotomia asta comercial vs underground e artificiala dupa un anumit punct si trebuie tratata matur. Pentru ca festurile unde va place sa mergeti si sa cantati sunt facute profi, de oameni care au trecut de abordarea adolescentina a fenomenului.

Deci, pe scurt, less dreaming, more planning, intr-un cadru care merita deja sa stea la masa cu bunatati. Ce ne trebuie? Personal, resimt lipsa unor producatori, a unor minti limpezi care sa aiba o imagine de ansamblu si de viitor a unei trupe, de exemplu. Nu ma astept la asta de la trupe, pentru ca nicaieri nu e asa. Nu e menirea artistului sa faca asta. Nicaieri trupa nu va suna cum o auzi tu pe banda fara ala "rau" care stie sa stearga ce e in plus si sa "mai bage un refren acolo". Iar asta, din nou, nu e rau. 
Resimt lipsa unor minti dezinteresate de planul financiar de moment, care sa vada talentul in forma neslefuita si sa il ia ca sa il creasca, sa il valorifice ulterior. Desi sunt deja cativa oameni care acorda sansa trupelor mici romanesti sa cante in fata unui public mare, alaturi de artisti mari. Iar astora le spun "tot respectul". Pentru ca stiu cat de greu e sa lucreazi cu artisti tineri care, deseori, nu se ridica la nivelul asteptarilor si scenei in care ii pui. Iar asta, in lumea reala, inseamna bani pierduti, si nu de cei care fac praf concertul, ci de cei care intind mana de ajutor.
Resimt lipsa unei abordari mai realiste a trupelor fata de ceea ce produc. E in regula sa ai trupe care iti ghideaza creatia. Totusi, fa-ti putin temele. Canta mai bine, fii cat de cat original. Fa pe dracu' in patru si baga niste bani in ceea ce scoti pe piata. Sa sune cumva. Uita-te la trupele aduse din Grecia, sa zicem, sa vezi cum suna aia. Pentru ca nu se poarta copilareste si trateaza asta profi. 
Iar asta, asa cum spuneam, nu este rau. Este lucrul ala care face diferenta, pana la urma.





Tuesday, June 2, 2015

MadMax cu de toate

Hai ca a trecut destul timp de cand a aparut filmul, cat sa va spun ca l-am vazut si eu si orice v-as spune nu va mai fi spoiler alert. Cred.
Sa o luam metodic. Filmul e bun, clar. Daca insa ai peste 15 ani si esti maniac cu toate celelalte, e imposibil sa nu te uiti la el cu un bagaj de asteptari. Iar astea genereaza cateva idei.


  • Filmul e navalnic. Alt cuvand nu exista. Este, fara indoiala, primul film in care tehnologia tine pasul cu nebunia din capul lui Miller. Si tipul nu face rabat la nimic. 
  • Mi-a placut ca filmul pastreaza anumite elemente trademark, cum ar fi scenele de urmarire in care pelicula este vizibil fast forward. Elegant.
  • Nux e Billy Corgan, asa e?
  • Tom Hardy nu e prea rau pentru un substitut de Mel Gibson. De fapt, daca nu ar fi existat 3 filme facute cu Mel, probabil ca Tom ar fi fost genial si atat. Asa, apreciezi ca asta tace jumatate de ora si ca poarta masca tot atat. Cam cat ai nevoie sa te obisnuiesti cu el si sa nu mai fii surprins cand vezi ca Max nu e Mel.
  • Ce dracului e cu toata muzica, fratele meu? E prea mult, serios.
  • Slava domnului ca nu exista scene romantioase intre Max si Furioasa. Chiar daca e Charlize Theron, totusi, te uiti la Mad Max.
  • Bai, tata, cata e Charlize asta!..  E un moment in care il placheaza pe Hardy si cred ca ala s-a simtit de parca l-a lovit un camion.
  • Dupa ce a jucat in Mad Max 4 si in Alien 20 (am pierdut numaratoarea acolo), Charlize se poate retrage, clar. Ar mai putea bifa doar Razboiul Stelelor 18. Daca nu a facut-o, deja.
  • Dupa ce vezi Mad Max 4, e evident cat de rau a iesit Conan 3, remake-ul din 2011. Oribil. Bine macar ca nu l-au bagat pe Jvartenegher si in ala, ca in Terminator am vazut ca tine mortis sa apara, chiar daca are 84 de ani. Iar asta, ca veni vorba, il face cel mai vechi robot ever. Ca si cand te-ar fugari un 286 sa iti faca felul.
  • Du-te sa vezi filmul, daca l-ai ratat pana acum. E un film tare reusit (daca esti un adept al post apocalipticelor demente), care, intamplator, are un pedigree fantastic.


Ca tot veni vorba, vezi si:

Despre donshoara Christina
50 de chestii gri
Django dezlantuit


Monday, May 25, 2015

Despre biciclisti. Lua-v-ar dracu.

Recunosc, am pus "lua-v-ar dracu" ca sa am un plus de cititori. Lumea se ambaleaza si citeste, ca sa ma poata injura ulterior. 
Dincolo de asta, totusi,  "lua-v-ar dracu" este capitolul la care sunt incadrati toti ceilalti participanti la trafic, in afara soferilor. Asta simt soferii sau autoritatile despre categoriile 'tolerate', adica biciclisti, motoristi si pietoni. Articolul asta este scris din perspectiva unui sofer care merge si cu bicla. Multe din ceea ce va voi spune sunt ultra cunoscute, daca sunteti biciclisti. Pentru aia care folosesc mai mult de doua roti sunt ceva info utile, zic eu. Exista, totusi, cate ceva util si pentru biclisti, daca veti avea rabdarea si bunavointa sa cititi pana la capat. Sa o luam metodic.

Venind vara, am pus cheia in cui si am scos bicla. A contribuit mult la asta si recenta ieseala la Roma, unde traficul - haotic si cu adevarat aglomerat - permite totusi o multitudine de forme de deplasare. Mi-am luat deci bicla si am iesit in trafic. M-am aruncat leilor. Sau, pe romaneste, cainilor si soferilor. Ce am observat:


Soferii

In Bucuresti nu exista participanti la trafic decat daca sunt cu masina. Cat mai mare sau mai puternica. Soferii sunt intr-o competitie acerba unul cu altul, iar traficul este pista de curse unde fiecare isi demonstreaza talentul. In acelasi timp, oricine merge cu mai putin de 4 roti, efectiv nu are loc pe drum. Desi, culmea, ocupa mai putin loc. Dar asta este normal cand esti pe o pista de curse, nu? 

Bucurestenii vs externii

Am ales cuvantul asta usor ambiguu ca sa nu para ca jignesc pe nimeni. Totusi, am observat ca, in ultimul timp, cel putin, soferii bucuresteni se diferentiaza clar de cei din afara urbei. Bucurestenii te vor depasi calcand linia dintre cele doua benzi, spre deosebire de ceilalti, care vor trece milimetric pe langa tine sau vor face manevre ca sa se bage cumva intre tine si masina cu care esti in paralel. Ca doar esti doar biciclist, iar la tara asta inseamna ca esti juma' de om.

Biciclistii

Cand eram mici, toti aveam bicle. Era genial. Te-ai fi asteptat ca toti sa devenim o natie de biciclisti sau scuteristi, dar democratia ne-a adus deschiderea frontierelor si toata pofta aia reprimata pentru masini a rabufnit ceva de speriat. S-a trecut repede de la surprizele Turbo la importul masiv de masini, iar biclele au fost uitate. Revenind insa la cei care inca merg pe bicla, am constatat ceva. Mai frate, voi chiar aveti libertate. Voi chiar aveti mobilitate. Voi nu stati in trafic. Si aici apare dilema, ca sa parafrazez. Voi chiar nu respectati nicio lege de circulatie, tata. Mai mult ca motociclistii, nu opriti la stop sau la trecere, nu respectati benzile, nu semnalizati miscarile in trafic. Din perspectiva mea de biciclist, inteleg total asta. Simti o libertate pe care o poti exploata si mai simti ca traficul iti datoreaza asta, cumva, prin prisma mitocaniilor la care te expui, ca biciclist. Ca sofer, insa, va spun ca e de tot rahatul stilul asta, pentru ca biciclistii sunt imprevizibili pentru soferi si nu sunt in siguranta cand se comporta asa.

Pistele

Reactia tuturor soferilor cand s-a inaugurat o pista cat de cat civilizat - functionala m-a uimit. Si eu conduc pe Victoriei si am nevoie de spatiu. Totusi, daca mergi o saptamana prin zona, o sa vezi ca pista aia nenorocita pe care stationeaza toti cocalarii nu afecteaza traficul pe Victoriei, in conditiile in care oricum calea sustine 2 benzi care chiar pot trece legal prin toate intersectiile si, cel mai important, merge paralel cu Uranus, care este mana cereasca pentru trafic.
Altfel, pistele sunt o gluma proasta. Nu poti sa mergi 90% prin trafic si, din cand in cand, fara sens, sa urci pe trotuar sau sa o iei pe pista pentru ca exista acolo. Ori ai si e functionala dupa un plan la nivel macro, urban, ori da-o-n masa si lasa biciclistii pe drum. Unde mai pui ca pista e populata cu taximetristi, pietoni sau tonete de ziare. Cateodata, pe drept cuvant. Deci, multumesc, nu.

Cainii

Sunt draguti si dau din coada si au captivat un nucleu mic dar tare zgomotos in apararea lor, deci orice discutie care ii include obiectiv este sortita aruncarii stigmatului asupra aluia care o deschide. Ei bine, cruciada asta canina ma lasa pe mine sa devin fast food pentru o ceata pusa pe sotii care, nu-i asa, "nu musca, domnu". Dar sare la picioarele tale de sub masini, fara sa o vezi, ceea ce este intotdeauna o placere. Pe Bucuresti asta este tot mai putin o problema, in conditiile in care majoritatea cainilor au fost deportati in comunele limitrofe si orasul chiar arata ca un spatiu urban; fara ursi, jderi, sobolani sau caini. Incearca sa faci 2 km din Mogosoaia spre Bucuresti sau invers si o sa te relaxezi referitor la numarul cainilor 'macelariti'. Sunt toti pe camp, de unde periodic revin in oras si se incaseaza buget de mai multe ori pe acelasi animal de catre hingheri, de la Primarie. Dar sa nu deviem.

Gropile

Are rost sa vorbesc despre ele? Aparent, da, in conditiile in care tocmai partea dinspre trotuar a carosabilului, adica aia unde incerc sa merg ca sa nu incurc traficul, sa nu tin ocupata o banda intreaga, este cea mai cariata a strazii. Statistic, marea parte a defectiunilor la articulatiile masinilor au loc pe partea dreapta. Pentru biciclist, cand esti in trafic, cu o anumita viteza, intre o masina si o bordura si iei o groapa, un canal neastupat, un sant reparat ca la noi etc, esti al naibii de aproape de moarte, nu de service. Ca tot veni vorba, as sugera biciclistilor sa mearga cat mai spre mijlocul benzii pe care se afla. Asa, vor fi mai in siguranta si vor descuraja tentativele unor masini de a se strecura printre ei si masinile de pe cealalta banda / sens. Cu cat te inghesui singur mai mult inspre trotuar, cu atat soferul va fi mai tentat sa se bage pe langa tine. Si stiti cum se simte asta.

Cam atat, scurt pe doi. Sper ca te-ai prins ca asta e un articol care, poate, ajunge la 1, 2 soferi si aduce un avantaj biciclistilor cu care se intalnesc astia 1, 2 soferi, in trafic. Biciclist sau sofer, daca iesi cateva zile din Bucuresti si participi la trafic intr-o metropola, o sa vezi ca traficul la noi este extrem de permisiv. Ce lipseste insa este educatia participantilor la el, si asta il face dificil. In Roma sau Toronto sunt mai multe masini ca la noi, crede-ma. Si se conduce mai fluent, mai decent, mai normal. Pentru ca nimeni nu defuleaza in trafic. Decat rar, dar atunci se impusca intre ei si deci se rezolva treaba permanent.

Thursday, April 30, 2015

Unde iti poti vinde masina

De curand, mi s-a pus pata sa imi vand masina. E o pata trecatoare, care insa tot vine si trece. Data trecuta cand mi s-a pus, am ajuns la testat masina celui care mi-o oferea la schimb pe a lui, cand am decis ca nu o voi mai vinde pe a mea. Asa sunt eu. Acum mananc, acum ma culc. Daca vreau, pot sa ud si canapeaua. 
Cert este ca, daca vrei sa vinzi masina, ideal este sa o faci pe cont propriu. Deci fara samsari. Fara targul auto, care este o totala pierdere de vreme. Toti pierde vara trec pe la masina ta, comenteaza si se gandesc, chiar si ei, ca, daca esti in targ, esti un samsar.
Asa ca ai la dispozitie 2 variante: mergi cu anuntul in geam si atragi toate privirile galese au ba din trafic, si, a doua, pui un anunt la mica publicitate. Norocul face ca astazi, mica publicitate sa fie o mare afacere, si sa ai de unde alege. Partea proasta este alta: volumul de anunturi este coplesitor, iar costul pentru plasarea si optimizarea unui anunt nu este neglijabil. Mai ales daca vrei sa faci asta pe mai multe site-uri.
Asa ca m-am gandit sa va ofer din mica mea experienta, ca sa va faceti o idee despre ce inseamna cu adevarat un anunt. In cifre seci, fara gargara mai inspirata sau nu a reclamelor. Voi merge pe 3 dintre principalele site-uri destinate vanzarilor auto: Autovit, Bestauto si OLX. Ultimul, poate surprinzator, este, totusi cel mai de succes, dupa cum va voi arata. Am evitat site-uri gen Okazii, care exceleaza la alt gen de produse, sau 4tuning, destinate unui target mai... specializat, sa spunem. Sa ii dam deci, drumul.

Autovit:

- promovare 2 saptamani;
- cost 10 E + TVA;
- rezultat: 1084 vizualizari anunt; 1 numar de telefon cerut.


Bestauto:
- promovare 30 de zile;
- cost 9 E + TVA;
- rezultat: 1066 vizualizari anunta. 2 numere de telefon cerute.


OLX
- promovare 30 de zile;
- cost: 8.68 E + TVA;
- rezultat: 2046 vizualizari. 24 de numere de telefon cerute.

Cam asta ar fi, scurt pe doi. Site-urile specializate dau un mare chix in fata OLX-ului, site-ul general care atrage un public enorm, cam indoielnic, daca te iei dupa limbajul folosit, dar, pana la urma, nu ii iei acasa. Unde mai pui ca are costurile cele mai mici. 

PS: nu, nu am primit bani de la OLX. Si nici nu voi primi.

Tuesday, March 31, 2015

Care e treaba cu ANAF?

Am vazut o adevarata avalansa de atacuri virtuale la adresa Fiscului, zilele astea. Evident, m-a interesat treaba din punctul de vedere carcotas si obstructionist care ma caracterizeaza. Deci, hai sa vedem care e treaba cu ANAF-ul.

In primul rand, spiritul haiducesc al romanilor este bine cunoscut. Deci, daca o institutie a statului sau persoana publica vor face o miscare, romanii vor critica, inainte de toate. Daca vorbim despre un organism ale carui actiuni sunt carcaterizate de ineficienta si chiar rea vointa, traditional, 'impartialitatea' romanilor va fi garantata. Cert e ca Fiscul s-a evidentiat, in ultimii 10 ani, cel putin, printr-o politica absolut cretina si contra intereselor statului. O politica fara viitor sau rezultate, care a dus la impamantenirea unei atitudini evazioniste care ne costa pe noi, toti. Asta, pentru ca era nevoie de bani, dincolo de aia multi, furati de clasa politica. Nu trebuie trecut cu privirea ca Fiscul este o institutie condusa politic, unde se angajeaza pilele potentilor zilei, care pun in practica interesele acestor potenti. Evident, organismele de investigatie ale Fiscului nu au anchetat niciodata potentii zilei sau partenerii lor de afaceri, cei care au pagubit cu adevarat bugetul Romaniei. Au excelat, in schimb, la ingroparea micilor intreprinzatori, adica a vacilor care intretin, cat de cat, amarata asta de economie. De la forfetar incoace, la spagile luate regulat de inspectori, la taxele fara minte sau numar impuse de fiecare guvern, indiferent de culoarea politica, Fiscul a ratat cu incapatanare marile surse de evaziune - vamele, afacerile cu statul, fondurile europene - si a devenit bau baul economiei mici si medii, reale, romanesti. Nu e, deci, de mirare ca azi e vazut ca o cloaca populata de incapabili care se uita in alta parte decat trebuie. Evident, nu toti care lucreaza acolo sunt incapabili, iar unele masuri ale Fiscului chiar nu sunt blamabile. Dar incarcatura cu care vine aceasta institutie e greu sa ii asigure o analiza obiectiva din partea romanilor, asa cum spuneam.
Revenind in prezent, ultima isprava a Fiscului este marea prigoana la care a supus agentii economici care nu respecta legea. In primul rand, asa cum au fost si celelate masuri, asta este o goarna decisa de guvern, nu de Fisc, de capul lui. In al doilea rand, vine pe fondul tam tam-ului facut de guvern cu refreshuirea fiscala, care include loteria fiscala, promisiunile reducerilor de taxe s.a.m.d. Pe fondul dosarelor de mare coruptie care apar in ultima perioada, pare tot mai clar ca statul a ramas fara bani de furat si ca are nevoie de ceva lichiditati, dupa ce s-a spart pusculita de tot in ultimii ani. Este, deci, o masura buna, au ba? 

Mai fratilor, mai haiducilor. Este o masura de intrare in legalitate a acestui spatiu, care aplica legislatia in vigoare. Ce exact plangeti, unii dintre voi? Ca aia care nu dau bon pe banii pe care ii au, deci care nu au evidenta pe ei, sunt napastuiti de stat? Pai si de ce ii plangeti, mai fratilor? Ca banii nedeclarati se traduc in pierderi care sunt acoperite de noi, ailalti, care nu furam. E nedrept ca unii sunt inchisi si altii fac averi? Da, este, dar asta nu inseamna ca inchidem ochii la toata lumea, nu? 
In spatiul nostru functioneaza prea mult non sensul :

"...escu merita sa mearga la inchisoare!"
" Da' ce, alalalt nu a gresit?"

Ba, esti prost? "Amandoi au gresit, amandoi merg la inchisoare" este raspunsul corect, fata de "nimeni sa nu mearga la inchisoare", care pare sa fie alegerea romanilor de dintotdeauna.
O alta abordare priveste cuantumul ilegalitatii. Unii se plang ca o firma a fost inchisa pentru un 1 leu. Mai tata, legea e o linie. Daca treci de ea, nu exista targuiala, exista arsura. Ai trecut, te-ai ars. Sigur, exista grade ale pedepsei, in functie de cuanumul pierderilor pricinuite. Dar nu inseamna ca daca ai furat putin, meriti sa fii iertat pentru ca altii au furat mult.
Ar mai fi ceva. In Ro, ideea de corectitudine pare sa lipseasca total. Agentii economici rad de cei care isi asteapta tot restul. "Frate, ala mi-a cerut 50 bani, 50 bani, mai, futu-l-as in gura!" Da tata, 50 bani aia sunt ai lui. Ti-i poate lasa tie daca vrea. Sau ii poate strange si poate lua ceva cu toti cei 10 sau 50 de bani pe care azi ii pierde la fiecare paine, tigari sau taxi. In Europa, poti plati oriunde cu o mana de maruntis adunati de la cumparaturi marunte. E normal, sunt banii tai, sunt in circulatie. In Ro, insa, toti suntem domni si haiduci. Maruntul nu se ia / da, ca e semn de neam prost. De saracie. Nu se foloseste la cumparaturi, ca aluia ii cade mana sa numere maruntul. Dupa care, se plange urmatorului client ca nu are sa dea rest, si pastreaza pentru el ceea ce este al clientului, de fapt. 
Sper sa intelegeti ca aici va semnalez o practica proasta. Paguboasa. Ilegala. O carenta in educatie. Nu pierderea a 10 bani. Iar noile masuri ale Fiscului urmaresc si eradicarea atitudinii asteia de 2 bani, ca sa pastram tonul monetar.
Ca legea poate fi imbunatatita, da, asa este. Ea poate normaliza existenta bacsisului, ca in multe tari, de exemplu, sau poate face diferenta intre magazinul care are 1 leu si magazinul care are 100 de lei nedeclarati, in casa, cat sa nu ii tratezi pe amandoi la fel, ca azi. Dar de baza trebuie sa ramana ideea ca starea actuala nu este nici normala, nici nu face bine cuiva. In afara patronilor care aplica treaba asta, desigur si pe care, indirect, ii plange internetul astazi. 

Deci, pe scurt. Desi e la moda sa criticam tot ce vine de la autoritati, desi vorbim despre o agentie care nu a excelat niciodata la nimic, desi suntem niste domni care nu ne uitam la marunt, desi altii fura mai mult, hai sa ne oprim undeva si sa incepem de acolo sa facem lucrurile ca in vest, care pare sa ne dicteze cursul in mai orice alt domeniu. Hai sa nu mai plangem ca se inchide afacerea unuia care nu declara banii primiti la stat. E o ilegalitate, oricat de mica, si eu nu sunt de acord sa traiesc mai prost, per total, pentru ca toti fura. Putin, insa, domnu', nu ca aia care ne conduc...
Anul trecut evaziunile astea mici, de 2 bani ici, 2 bani colo, nedeclarati, depasau 20 de miliarde de euro. Bani care nu ajung la stat, in bugetul nostru. Nu este mai putin adevarat ca daca ar fi ajuns, dosarele de coruptie ale politicienilor, care ies azi la iveala, ar fi crescut, ca prejudiciu, cu pana la 20 de miliarde de euro...
Astept, evident, sa vad ca statul ancheteaza mai departe si marile dosare de coruptie si, mai ales, ca face pe dracu' in patru ca sa recupereze prejudiciul de acolo. Asta ca sa nu asistam la jumatate de masura, cum ne-am obisnuit.

Wednesday, March 4, 2015

Avem nevoie de religie in scoli?

Ca de obicei, cand un subiect cu larg impact asupra noastra ne loveste, o luam razna si batem campii fara sa gandim. Noi simtim, nu gandim! Ca doar suntem latini, sau cel putin asa au decis interesele noastre politice si asa ne invata isotria de ceva timp incoace, refuzand cu incapatanare sa discute real care e treaba cu noi. Dar ne-am indepartat de subiect, si nici macar nu l-am inceput.
Subiectul de azi, dragilor, este religia. Blamata sau vazuta ca salvatoarea natiei, ea urmeaza - sau nu - sa fie introdusa pe lista materiilor din scoala. E asta ceva bun? Au ba?
Sa o luam metodic.

Suntem sau nu stat laic?

Conform Constitutiei, Romania este multe lucruri, majoritatea nerespectate, si asta in vazul tuturor. Printre ele, micul amanunt ca Romania este un 'stat national unitar'. Nicaieri nu scrie ca suntem un stat religios sau ca avem o religie de stat. Cu toate astea, anual, Biserica Ortodoxa este beneficiara unor sume record primite de la bugetul de stat. Adica din banii nostri ai tuturor. Asta in conditiile in care popii nu platesc nimic inapoi catre stat, desi ridica si sume importante de la enoriasi.
In tarile ceva mai rasarite ca noi, exista o dezbatere publica asupra destinatiei banilor pusi de toti cetatenii la bataie. Asta pentru ca nu sunt serbi si au drepturi. Vreti scoli? Vreti drumuri? Vreti spitale, arme, asistenta sociala si mai stiu eu ce se poate face in tara de catre stat cu banii nostri? Daca intrebarea asta ar fi pusa si romanii ar vota pentru dotarea tuturor strazilor cu cate o biserica si a tuturor bisericilor cu tot ce se poate sa fie de folos in practicarea credintei, totul ar fi in regula. Ma rog, ar fi discutabil, dar macar s-ar pune problema asta corect. Si aici ajungem la a doua problema a noastra.

Problema credintei si a discriminarii

Pentru unii pare de la sine inteles ca toti trebuie sa gandim la fel. De ce? Pentru ca asa gandesc ei. Concret: vrei religie in scoli? Perfect. Dar vezi tu, cum Romania nu este totusi stat national religios, exista - inca - libertatea confesionala. Sau chiar optiunea ateista. Doamne fereste! Dar ele exista. Ce faci, atunci, cu copiii de alte confesiuni decat cea ortodoxa? Ii tii la ora si le predai despre sf Ilie si restul? Ii tii pe hol in timpul scolii? Sau le oferi si lor ore de educatie spirituala aferente propriei confesiuni? Si uite asa, trecem la cea de-a treia problema, cea a banilor. Nu de alta, dar si parintii lor platesc, din banii trimisi catre stat sub forme de impozite, aceste ore care, sper ca nimeni nu isi face iluzii, vor fi remunerate tot de catre stat, nu de catre Biserica Ortodoxa Romana. Din nou, Doamne fereste!

Banii

Cred ca deja ati observat ca am atins treaba asta de doua ori. Ce faci, deci, cu banii pe care statul ii va deturna din atingerea unor obiective mai importante pentru o societate saraca? Daca Biserica ar propune un seminar paralel ca finantare si dezvoltare, tinut in scoli (pentru siguranta copiilor) sau biserici (ca doar nu duc lipsa de asa ceva) si autofinantat, unde copiii sa poata participa extra scolar, ar fi in regula. Pentru ca s-ar adresa exclusiv celor care doresc asta si cu care nu ar trebui sa aiba nimeni nimic. Cat timp, desigur, nu iti forteaza optiunea lor spirituala pe gat, intr-un mod care aduce a viol spiritual.

Credinta - o optiune personala

Pentru ca tot a(m) inceput discutia despre viol, sa o continuam. Cred sincer ca oamenii sunt fiinte spirituale. Asta presupune o inclinatie catre o anumita parte a psihicului. Personala. Nu pe stadioane. Nu in grup. De fapt, nu reusesc sa gasesc nimic mai corupt decat alaturarea spiritualitatii cu ideea de institutionalizare . Si asta avem aici. Biserica (oricare ar fi ea) este o organizatie cu interese proprii, deseori folosita de stat pentru mentinerea unui control asupra turmei. Singur nu esti in stare sa comunici cu zeul tau? Ai neaparat nevoie de unul care sa iti banii si sa iti spuna cum sa o faci? Culmea, chiar crestinismul are o fraza care spune clar: "Dumnezeu se afla inauntrul vostru".

Puterea exemplului

Cei care simt nevoia unui sprijin, mai ales in problemele spirituale, ar trebui, cred eu, sa isi aleaga un exemplu de urmat. Pe cineva care chiar poate, mai ales moral, ca despre asta vorbim aici, sa aiba un ascendent. Care cult este astazi atat de bine situat la faza asta? Pentru ca, sincer, in afara de implicarea in campaniile electorale, afisarea bogatiei pamantene sau a viciilor, de rapacitate si comportamente deviante, nu imi vine nimic in cap care sa promoveze un preot in functia de indrumator spiritual al copilului meu.
Pentru ca tot veni vorba despre puterea exemplului, oare s-au uitat orele de ideologie ale partidului comunist, predate in scoli? Din nou, culmea, ele aveau un temei real, legal, juridic: Romania era stat comunist.

Starea natiei

Este cea pe care o stim toti. Nu avem o societate educata, ne-am pierdut identitatea si cautam, fara mari reusite, una noua, dar ne pierdem in interesele UE, SUA, Chinei sau Rusiei, care ne bombardeaza cultural si economic. O gluma frantuzeasca veche spunea ca, la un picnic, englezii ar aduce pudding, italienii paste, iar francezii, carnati (cu trimitere la imprumutul cultural luat de francezi de la vecinii nemti). Ei bine, noi am aduce saorma si burgeri. Cam asta spune care e treaba cu noi, azi. In contextul asta, ceva e necesar ca sa ne regasim. Sa ne trasam un nou drum. Ca sa nu ne pierdem si sa devenim exclusiv o piata de deschidere pentru potentii zilei. Personal, nu cred ca religia este acel ceva. In plus, nu vad in Biserica Ortodoxa Romana acel indrumator spiritual de care avem nevoie. Iar motivele sunt zilnic, pe strada, la tv sau in ziar. Educatia care sta la baza fiecarui neam cu o optiune serioasa in lume presupune in primul rand orientarea catre minimele norme de educatie civica, cultura, istorie. Nu indoctrinare. Am auzit termeni aruncati cu marinimie si inutil, de genul bun simt. Lipseste? Da. Dar lipseste de acasa, de unde lipseste si educatia, si nimic din ceea ce ofera slujbasii domnului patriarh Daniel nu vine ca sa corecteze asta. Din pacate. 
In ceea ce priveste spiritualitatea, ea ne insoteste fie ca vrem, fie ca ne ascundem de ea. Dar ea este practicabila acasa, in parc, in masina, pe buda, oriunde, in intimitate, neavand nimic in comun cu BOR S.A.

Monday, March 2, 2015

Cum e sa fii barbat de Martisor si 8 martie

Cand eram mic, trebuia sa am grija ca de 1 si 8 Martie sa iau ceva mamei. MAMEI. Cred ca mai tineti minte ca ocaziile erau Martisorul si Ziua Mamei. Era simplu. In timp, mi-am dat seama ca ai mei erau cei care se ocupau de politica zonei in care ma invarteam - tata sau mama duceau flori si mai stiu eu ce tovarasei educatoare si, mai tarziu, invatatoare. Pe masura ce cresteam (ca varsta, ca inaltime eram dubios de la fel, doar ghiozdanul crestea), am inceput sa car si eu buchete cu mine in autobuz, pana la scoala. Era al dracului de greu si ajungeam mai mereu cu ele sifonate si trase prin cur, cateodata mai lipsea un fir (o data m-am batut cu unu' de la C cu buchetele si iti dai seama cum aratau dupa...), in fine. Eu mic si subnutrit, alea multe si mari. Dezvoltam aversiune, deja.
La un moment dat, cam cand mama a incetat sa imi mai dea banii de manuale (consumati in mod repetat pe cafea si vin ieftin intr-o crasma unde eram priviti cu mandrie de patroana sau matroana, inca nu stiu), mi-am dat seama ca treaba asta de debut de martie pica in seama mea. Deja imi cam dadusem seama ca 8 Martie nu e ziua mamei, ci o treaba mult mai extinsa, deci eram mancat. Daca vroiam sa se uite vreo fata macar inspre directia mea, trebuia sa fac pe dracu' in patru si sa iau cumva martisoare si flori. Bani, ioc. Cum faceam rost de ei (cred ca incepeam sa salvez bani pentru oroarea asta de prin debut de februarie), ma duceam in piata si stateam ca un retardat cu fata 15 minute in mesele alea, incercand sa aleg martisoare dupa un algoritm greu de inteles, conform caruia: 

1. Nu luam martisoare identice.
2. Martisoarele erau ordonate - stilistic - in functie de interesul pentru "EA", "urmatoarea in alegeri", "posibila", "hai ca..." si "restul".

Era greu. Pana la urma, cu ghiozdanul plin de cel putin 30 de plicuri, ajungeam la scoala unde, alaturi de ceilalti retardati din clasa, rosii de emotie, dadeam plicurile alea, asteptand, desigur, momentul in care dadeam si singurul martisor care conta. Elegant.
Treaba se repeta peste doar o saptamana, cand in loc de martisoare dadeam flori. Nu am apucat sa spun asta niciodata fetelor din generala. Merita sa stiti totusi prin ce treceam noi, toti colegii vostri de clasa, ca sa mergeti voi dupa amiaza acasa cu ghiozdanul plin de martisoare urate. Mai este corect sa recunosc ca, din cand in cand, mama scotea toate martisoarele urate primite de ea anul trecut si eu si frati-miu mai incropeam cate ceva de acolo. 
Azi lucrurile sunt usor evoluate. Nu cu mult, insa. Am trecut de ceva timp, de la martisoare, tot mai urate, la flori. Si aici, insa, piata evolueaza. Azi, de exemplu, e greu sa gasesti zambile sau ghiocei - simbolul nenorocitei asteia de primaveri pe care, de fapt, o serbam. Iar daca gasesti, sunt plantate, incrucisate, facute tocana cu alte flori etc. Prigoana continua.
Acum, ideea e destul de simpla; treaba asta este o cutuma, un obicei. Interesant este insa cum sensul initial a fost ratat total si zic asta pentru ca martisorul este o amuleta pe care o oferi persoanei care conteaza pentru tine. Una. Ea. Aleasa. Nu dai cu sacul. Sigur, nu il mai faci in casa la lumina lumanarii de seu, ok, il poti cumpara, dar nu ii dilua sensul dand cate unul oricarei femei pe care o intalnesti. Fa lucrurile cu cap. Fa-le sa conteze. In fine. Nu ma lungesc, trebuie sa ma duc sa gasesc ghiocei pentru toate colegele mele.

Friday, February 13, 2015

Am vazut 50 Shades of Grey. Si am reusit sa scot 10 pareri.

Va zic din start, cititi relaxati, nu dau nimic din casa. Deci puteti vedea filmul fara sa va stric eu ceva din actiune. Desi, daca stii despre ce este vorba din nenumaratele trailere si topicuri deschise online, nu te astepta la cine stie ce intriga, ai vazut tot filmul.
Sa ii dam drumul.

1. Este de departe dezamagirea anului. Stiu ca anul abia a inceput, dar nu conteaza. E imposibil sa egalezi asta.

2. E dovada ca Marketing & PR-ul bun chiar pot vinde orice.

3. Este cel mai obraznic film facut de Asociatia Anglo Saxona a Albilor "Prietenii Domnului", de la Eyes Wide Shut incoace. Care, ca tot veni vorba, chiar era obraznic.

4. Face valva in randul pudibonzilor de peste ocean. Pentru Europa, insa, e varianta soft a Albei ca Zapada. In Germania, sunt reclame mai obraznice ca filmul asta. In Asia, filmul ar fi interzis pentru reclama mincinoasa.

5. Tot bugetul s-a dus pe interioare geniale si un drum cu elicopterul. In rest, are doi actori total obscuri si cativa figuranti. Neplatiti.

6. Cel mai "Virilul curului" ii schimba "Ursuletului virgin" (o sa vedeti de ce, in film) masina si laptopul dintr-o miscare, dar nu reuseste sa scape de cei mai urati pantofi din lume pana la finalul filmului.

7. Serios, pantofii aleia sunt turn off-ul extrem.

8. Are toate cliseele pe care nici nu mai credeai ca le foloseste cineva. De la muscatul buzei la bagatul creionului in gura si la ploaie cand vin scene de jale. De fapt, aia isi musca buza de atatea ori, incat i-au schimbat-o de 6 ori pe parcursul filmarilor.

9.  Este o reclama ceva mai lunga si mai nesarata la Audi.

10. Efectiv nu sunt 10 lucruri de spus despre filmul asta, dar poti citi de ce nu mi-a placut Django Unchained.



Wednesday, February 11, 2015

Corabia Nebunilor

Daca singura ta legatura cu ideologia care sta in spatele baietasilor, golanilor, tovarasilor de smenuri este prin casetele de hip hop care invadasera piata prin '95, nu poti sa intelegi cu adevarat fenomenul la care asisti azi. Ca simplu exercitiu, incearca sa treci peste partizanat politic, macar o ora, si sa te uiti la toate posturile tv. Toate, pentru ca asa vei avea o imagine de ansamblu asupra tuturor infractorilor retinuti zilele astea, nu doar asupra celorlalti. Sa incercam sa ignoram si mersul asa zisei justitii romane, care functioneaza doar la impulsuri externe. De ce sa vorbim despre ea? Oameni anchetati si lasati in pace acum 5 ani sunt acum murdari pana in izmene si nimeni nu vrea sa vada de ce au fost lasati in pace atunci sau macar de ce s-a dat liber la ridicari la doar cateva zile dupa venirea secretarului de stat al SUA, la Bucuresti. Toti suntem multumiti ca macar intra cineva la parnaie intr-o tara care pierde cateva zeci de miliarde de euro anual, in economia neagra. Oficial. Neoficial, e jale mare. Cat despre cei care intra la parnaie, stati linistiti, intra doar ca sa faca loc altora si ca reglari de conturi. Noi suntem doar un public de oi care asista la marele spectacol al unei 'societati democratice'.

Ca sa intelegem ce se intampla acum, revenim la subcultura de strada mentionata anterior. Pentru ca ceea ce iese la iveala zilele astea nu are nicio legatura cu un caz singular de coruptie, fie ea si in forma continuata. Nu. Este un mod de viata al unor oameni care nu adera la societatea in care traim si la legile ei. Traiesc exclusiv pentru ei, cu accent pe hedonism si oportunism maxime, ignorand sau chiar folosind in interesul lor regulile care te fac pe tine si pe mine sa ne controlam si sa incercam, macar, sa respectam legea. Personal, cand ma uit la Udrea sau Hrebenciuc, ca sa mentionez personaje reconoscibile zilele astea, vad doi golani. Daca erau mai tineri si mai prosti, o ardeau printre blocuri, facand smenuri marunte, fugind de politie si razand de fraierii care respecta legea. Astia doi sunt cu multe clase peste smenarii din cartier, dar din aceeasi tagma. Se imbraca bine, stiu sa vorbeasca, dar sunt exact la fel: centrati exclusiv pe propria existenta pe care incearca sa o maximizeze pe spinarea fraierilor. Adica a noastra. Culmea ca fac asta din postura de administratori ai 'bunului obstesc', de legiuitori ai nostri. Dar dincolo de ei, de toti astia pe care ii mai stii pentru ca ii ataca televiziunile 'celorlalti', sunt foarte multi fara fata, fara nume sonore, care conduc foarte arogant societatea in care traim noi toti. Care dicteaza mersul alegerilor si afacerilor si care efectiv paraziteaza PIB-ul si dezvoltarea noastra, a tuturor. Agreati aici de Washington si Berlin dintr-un motiv foarte simplu: nimeni nu vrea o societate puternica in Balcani, o tara puternica asezata exact pe coridorul pe care gazele intra in Europa. Asta e o afacere intre Rusia si Germania, iar intermediarii - Balcanii, Georgia, Ucraina - nu au loc de latrat. Iar denigrarea si distrugerea institutiilor unei tari dinauntru este primul si cel mai important pas in atingerea scopului. Nu ma credeti pe cuvant, exista o bibliografie foarte bogata si interesanta in domeniu. Scrisa, culmea, de vesticii & rusii care o si aplica - vezi Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare

Ca si in alte cazuri de inactivitate a justitiei, pe care le semnalam in alte articole, un rau mic si izolat, ignorat, tinde sa creasca si sa se generalizeze. Iar dupa un sfert de secol de generalizare a ideii de coruptie transpartinica, de afaceri ilegale enorme, de cate un arestat ici si colo, fara ca toata sandramaua sa cada, oamenii care fac asta se prezinta la tv ca niste vedete agasate pentru ca ei sunt controlati de niste neica nimeni. Ei! Iar noi stam si balim la tv si asteptam ca telenovela asta sa continue. Si e normal sa fie asa. Oamenii aia sunt THE MAKERS ai societatii noastre; din pacate, o fac exclusiv pentru ei. Noi suntem cei care produc banii pe care ii impart ei. Educati sau nu, suntem niste producatori si atat. Si punem botul mai departe la povestea cu democratia si ideologia si partidele politice si votul si oamenii curati care vin din spate ca sa faca ordine si asa mai departe, totul sub obladuirea cainelui democratiei, a FMI si a UE. Nu ar fi mai bine sa ne spuna cineva dintre astia care decid ce se intampla - justitia, sa spunem -  unde sunt banii celor inchisi pentru coruptie? Ce recuperam de la ei? Pentru ca e frumos sa te uiti cum cade unu' din asta mare si cum se chinuie el la parnaie, venind din puf (sadismul este adanc inradacinat in om), dar dupa ce iese, se intoarce la bunastarea data de banii sutiti. Si, la finalul zilei, aia sunt scopul telenovelei. Banii aia si destinatia lor. Se intorc ei in societatea care i-a produs sau se duc la urmatorul smecher?

Friday, February 6, 2015

Avem nevoie de un nou Cod Rutier?

Sa o luam pe rand. Situatia de pe soselele romanesti nu e roz. Se conduce extrem de prost, iar ca om care conduce de 15 ani pot sa observ cum conduita in trafic s-a degradat treptat si sigur. De la mici scapari inerente, treaba a degenerat la obiceiuri impamantenite. Daca semnalizeaza cineva in trafic, cel mai probabil a dat cu mana din greseala in batul ala din bord, daca se parcheaza corect inseamna ca masina aia e acolo de dinainte sa fie parcare in zona, daca se respecta prioritatea, e clar, ai masina plina de curve scoase la produs si nu vrei sa te opreasca politia ca sa nu le imparti cu ei. Dar si asta e discutabil, in conditiile in care politia nu se sinchiseste pentru nimic altceva decat depasirea vitezei legale, reperata expert din ascunzisurile unde vegeteaza inutil. 
Lucrurile sunt simple; prin natura lor, oamenii sunt inclinati sa incalce linia care spune NU. De aia avem politie. Daca politia vede neregulile si nu reactioneaza, comportamentul deviant se va accentua si va degenera. Astazi, un drum prin Ro anunta clar ca esti la poarta Orientului. O saptamana prin Ro te va pregati spiritual pentru Turcia sau India, unde se circula dupa ureche.
Si  mai este ceva. specific romanilor, pe langa inclinatia de a incalca regulile, mai mare decat la colegii lor de continent; proasta crestere face ca toate frustrarile si mitocaniile care formeaza existenta cotidiana a multor romani sa se oglindeasca perfect in stilul de condus. 

Care este, deci, solutia? O noua legislatie? Ce aduce ea atat de bun incat sa merite schimbarea celei existente? Este cea din prezent epuizata? Respectata, aplicata si, totusi, ineficienta? Se dau amenzi la greu, dar sunt ele prea mici ca sa sperie soferii romani? 
Ei bine, noul cod aduce penalitati mai mari. La asta se reduce totul. Nu exista idei mai bune care sa ajute traficul. Exista idei emise de bezna mintii, de genul: politistii vor fi dotati cu o grila cu care sa masoare copiii, care vor avea voie sa stea in masina in functie de anumite etaloane de inaltime. Ca totul sa fie si mai bine, materialul riglei trebuie sa fie romanesc si sa nu atace pielea copilului. Si, pe cuvantul meu ca nu fac misto. Poate cei care au dat cu semnatura la imbecilitatile astea au nevoie sa le vada negru pe alb, sa se opreasca putin si sa realizeze ce promoveaza. Imbecililor.
Revenind, penalitatile sunt cu adevarat mari. Si aici, ratiunea care a stat in spatele lor e tipica politiei rutiere. Daca nu porti centura de siguranta primesti amenda aproape dubla decat cel care incalca viteza legala. Deci, daca unul goneste si te face tandari, iar tu erai fara centura, o sa iti doresti sa fi mers prin trafic mai repede decat ala, ca sa scapi de el. Financiar, ai iesi mai bine. Si nu iti fa probleme pe cine faci tandari, poate ai norocul ca amaratul ala sa nu poarte centura de siguranta si atunci totul va fi bine. Pentru tine.

Ratiunea din spatele codului este, deci evidenta. Si, ca sa citez clasicii, lipseste cu desavarsire.
Ramane deci intrebarea cheie: de ce avem nevoie de codul asta nou? In conditiile in care avem deja unul, iar situatia s-a inrautatit, cred ca era mai productiv sa cautam cauzele pentru care s-a ajuns unde s-a ajuns. Iar cauzele sunt simple si nu privesc cuantumul actual al amenzilor aplicate in trafic, cat, mai curand, neaplicarea lor. Pe langa proasta crestere si educatie-lipsa cu care soferii pleaca la drum, politia rutiera nu isi face treaba. De fapt, in afara de radare, ai putea jura ca te afli pe un drum cu regim deschis, fara restrictii. Nimeni nu vine sa te traga de mana decat daca e filtru si atunci stii ca poti scapa cu spaga. Iar azi, aceiasi oameni, cu aceleasi apucaturi, vor avea argumentul ca spaga sa creasca de cateva ori fata de nivelul actual. Pentru ca nimeni nu imi poate argumena cu succes ca agentul care ieri o ardea pe un trotuar la radar, sau care a luat spaga pentru ca te-a oprit cand ai gresit, sau care azi noapte dormea in masina parcata neregulamentar in trafic se va purta brusc ca un om al legii si te va arde pentru ca ai gresit. Doar pentru ca s-a schimbat codul rutier iar el poate face si mai multi bani de pe urma ilegalitatii comise de tine.
Nu vreau sa aduc in discutie daca si cuantumul penalitatii este moral, raportat la puterea de cumparare / venitul populatiei. E de vorbit aici, dar exista multe exemple din tari unde treaba merge si unde amenzile sunt mari raportat la salariile alora. Dar acolo legea este respectata pentru ca Politia o impune. Pentru ca nu se uita in gol cand au loc ilegalitati chiar in fata lor. 
Deci raspunsul evident este Nu, domnilor agenti si supra agenti sefi, nu avem nevoie de un nou cod rutier, bizar construit si impanat cu cretinisme. Avem nevoie de oameni ai legii care sa aplice legile existente, ceea ce nu avem in prezent. Motiv pentru care lucrurile nu merg. 

Poate era mai indicat sa pastram codul existent si sa aducem agenti rutieri dintr-o tara unde legile aflate in vigoare se respecta, in primul rand de catre oamenii legii.

...............................................................................................

Politia Romana a informat ca proiectul de lege privind modificarile dezbatute mai sus a fost respins de Senat, singurele modificari care intra in vigoare raman cele privitoare la siguranta copiilor in trafic.

Desi ma bucur ca proiectul dezbatut mai sus a fost respins, ramane intrebarea legitima daca responsabili pentru situatia din trafic nu sunt, in primul rand, agentii care nu respecta & aplica legea si daca marirea amenzilor ar fi ceea ce trebuie, cum considera politia romana.