Monday, November 17, 2014

Analiza de campanie

Am scris despre societatea noastra in perioada asta, despre dezamagirea pe care mi-a provocat-o prin comportamentul ei, despre impactul nociv al alegerilor duse in modul asta absurd, de negare de catre votanti a realitatii dovedite si de respingere totala a celor care nu iti impartasesc optiunile, dar si a unui numitor comun. 
Astazi sunt interesat de principalele linii de bataie, vazute prin perspectiva profesionala. Pentru ca, pana la urma, eu sunt politolog, asa cum Banel e fotbalist profesional (derapajul ii apartine), iar netul e plin de comentatori de ocazie, dar convinsi de ceea ce debiteaza. Deci, sa incepem.


Turul 1 este o repetitie pentru ce conteaza cu adevarat; confruntarea din turul 2. Este un mod de a testa idei si regla mecanisme care scartaie. Pentru perdantii care stiu din start pozitia lor mult mai limpede decat cei care ii voteaza, este o ocazie sa stranga cat pot de multe voturi, ca sa aiba un argument, un spate, daca vreti, mai serios cand isi negociaza transferul lor catre cei 2 finalisti care isi vor disputa scaunul de presedinte.
In 2014 aveam candidatul 1 - reprezentantul opozitiei la cei 10 ani de guvernare Traian Basescu & PDL - cotat cu prima sansa, prin prisma rotatiei la guvernare si a votului negativ, si candidatul 2, perdantul prin excelenta a situatiei mentionate. Interesant la alegerile actuale a fost lipsa nominalizarii celor 2 candidati pana foarte tarziu. Mai mult, schimbarea lor in alegerea partidelor. Ba chiar, ca sa supralicitam, schimbarea aliantelor si a ceea ce inseamna opozitie / putere in chiar anul alegerilor, dupa ce PSD a intrat la guvernare sub Traian Basescu, alaturi de PNL, iar PNL a revenit in opozitie alaturi de PDL, cel care a guvernat aproape un deceniu de mandat Basescu. Interesant, nu? Ai spune ca 10 ani de scandal si de realitate - pana la urma, tot ceea ce s-a intamplat sub Basescu ramane in mintea si in istoria noastra - nu se uita in cateva saptamani de campanie. Mai ales ca acum 1 an, toata societatea era galvanizata impotriva tandemului Basescu & PDL. Ei bine, un staff inventiv a reusit sa schimbe vectorii si realitatea in capul votantilor, destul cat sa ofere sanse reale candidatului 2, intr-o situatie, aparent, fara sanse. Unde mai pui ca vorbim despre un personaj lipsit de notorietate in spatiul national, cu handicapul regionalismului (desi contrabalansat puternic de etnia germana, cu mare impact pozitiv in Romania) si refuzat initial de presedintele Traian Basescu, cel care l-a respins pe Iohannis ca premier, cand a avut ocazia sa il aleaga. In esenta, un personaj fara greutate, venit intr-o lupta unde pleaca din start cu un mare handicap. Deloc neglijabil, un personaj care se afla in plin proces de incompatibilitate pentru functia pentru care a candidat, intr-un proces amanat fara niciun motiv rational pana dupa alegeri. Ce a reusit, deci, stafful de campanie cu acest balon de sapun? Singura solutie era electoratul indecis, care este chiar mai mare decat cel prezent la vot. Ultimele alegeri au aratat o distributie de 39% de votanti, deci bazinul indecisilor era enorm. Aici exista resurse destule ca sa castigi alegerile fara sa furi din electoratul PSD. S-a mai mers pe spargerea imaginii erodate a PDL si diluarea ei intr-o multitudine de 'optiuni de dreapta', care , asemenea unor bulgari, trebuiau sa adune ce se poate din electoratul anti PSD, pe care sa il adune ulterior, in spatele singurului candidat cu ceva sanse - desemnatul Iohannis.
In ceea ce il priveste stafful 1 a mers pe dihotomia Basescu = coruptie, Ponta = unire. In ambele cazuri, s-a optat tot pentru legitimarea negativa, NU Ponta vs NU Basescu. Nu a existat program de guvernare prezentat, nu au existat candidati cu greutate, iar campania a fost transferata, ca niciodata, pe societatea civila, care a fost mai activa, agresiva si dezbinata decat partidele implicare in alegeri.

Schimbarea

Principala linie de atac a lui Iohannis a fost aceea de schimbare, de imbunatatire a starii de facto. De rupere si detasare fata de relele trecutului si prezentului. In esenta, un slogan gol, des folosit in tarile sarace, dar fara sens in conditiile in care Iohannis este candidatului PNL + PDL, ultimul, aflat la guvernare in ultimul deceniu. Cu atat mai evident cu cat Iohannis apare in poze alaturi de Blaga, Udrea, Flutur, Funeriu si altii, adica oameni care au fost la guvernare in perioada care acum trebuie schimbata in mai bine, oamenii care reprezinta ceea ce trebuie schimbat, conform campaniei lui Iohannis. In ciuda acestui nonsens, apa care picura in acelasi loc sapa urme. Chiar si in piatra. Este o metoda pe care au mers toti exponentii sustinuti public sau nu de Traian Basescu - Iohannis, Macovei, Udrea - de schimbare fata de ce a fost, ruperea de comunism, ridicarea Romaniei etc, solicitate imediat dupa incheierea propriului mandatului in fruntea Romaniei; schimbarea fata de ce a fost, chiar daca EI sunt cei care au fost. Publicul, in mod cert, a fost receptiv la idee, in conditile in care starea actuala a tarii nu multumeste pe nimeni, iar PSD a avut foarte proasta decizie de a intra la guvernare inainte de alegeri. Guvernare care erodeaza, sterge amintirile anterioare ei si, cel mai important, vine fara realizari notabile.
Pe schimbare a mers si candidatul 1. Dar aici, ideea a fost contaminata cu incarcatura negativa a partidului care il sustine pe candidat - PSD - vazut ca exponentul comunismului si a unei stari retrograde, prin excelenta. Asa ca schimbarea la starea de fapt, facuta de 'comunisti' nu putea sa insemne decat intoarcerea la comunism. Simplu. Si simplist.

Internetul

Este punctul unde campania candidatului 2 a excelat. Este si punctul unde candidatul 1 a lipsit cu desavarsire. Facebook-ul a fost vehiculul perfect pentru promovarea unei atitudini alerte, agresive si care avea ca scop inflacararea directa si violenta a celor care participa la postari. Nu discutie prin argumente, ci denigrare violenta. Hashtagurile cu #puiemonta si atitudinea de galerie a celor care aderau la atitudinea de gloata au castigat total si fara drept de apel internetul. Postarile pentru candidatul 1 au lipsit cvasitotal, iar cand au aparut, au fost stinghere, repede atacate sau, mai rau, ignorate. Nimeni nu a vrut sa isi arate sustinerea pentru el, de teama sa nu se contamineze. Internetul a fost motorul perfect pentru slogane goale si fara sens, de genul atacurilor cu injurii la adresa candidatului 1 (puiemonta). Interesant, a lipsit total o idee de sustinere a candidatului 2 'pentru ca el', deci pe argumente pozitive personale, laitmotivul fiind exclusiv 'Iohannis, pentru ca NU Ponta'. Deci, acelasi vot negativ din ultimii 25 de ani, intors, de data asta, chiar impotriva celui care vine ca alternativa la guvernarea de un deceniu a PDL. Excelenta miscarea staffului 2.
Stafful 1 a fost total inexistent in acest spatiu. Dovada ca PSD nu a inteles conceptul de new media si impactul sau. Este spatiul unde, prin mobilizarea excelenta si agresiva a votantilor lui Iohannis, s-a creat impresia de consens intr-o alegere, iar asta a avut impactul scontat asupra indecisilor, care vor merge, in mare parte, cu tabara castigatoare. Privind inapoi, candidatul PSD apare pe internet doar ca optiunea negativa semnalata de votantii lui Iohannis (Nu Ponta, puieMonta etc). Altfel, ai putea spune ca Iohannis a candidat impotriva unei idei, nu a unei persoane, atat de mult a lipsit Ponta de pe net.

Cooptarea tinerilor elitisti

Este un alt punct de mare succes pentru stafful candidatului 2. Traditional, bazinul electoral al taberei Basescu & PDL a detinut tineri intelectuali, activi, vizibili pe internet. Este exact ceea ce iti doresti, ca sa ai impresia de detinere totala a unui spatiu (in cazul de fata, cel virtual). Cine nu era cu ei, nu exista, cine decide altfel, e prost, nu merita sa voteze, merita minimalizat. Este o atitudine agresiva tipica acestui segment de populatie (unde se manifesta si tendinta de rupere fata de traditional/batran/vechi), care a contat enorm in castigarea internetului si in generarea unei impresii false de consens in alegerea unui candidat. False, pentru ca cei care nu aderau la ideea asta preferau sa se abtina de la comentarii, iar votantii traditionali ai candidatului 1 nu sunt prezenti pe internet. Chiar si asa, cum am mentionat deja, formarea unui val de opinie pe internet a avut darul sa angreneze noi adepti, lipsiti de alternativa, in conditiile lipsei lui Ponta de pe internet. Succesul pe aceasta linie de atac este cu atat mai mare cu cat lamentarea fata de comunism si teama irationala s-a manifestat acut la persoane de 25/30 de ani, care se afla de un deceniu sub guvernare Basescu, deci 'ne-comunista'; asta inseamna ca acesti votanti au experimentat 'comunismul' la 15/20 de ani. Si aici, vorbim despre guvernarile Iliescu & Constantinescu, in care se regaseau personaje prezente astazi in prima linie a 'luptei anticomuniste', intre care si Traian Basescu. S-a reusit, deci, crearea unui electorat NU Ponta, in conditiile in care electoratul Iohannis lipsea cu desavarsire (Iohannis nu exista in plan macro politic inainte de alegeri, iar PNL defila alaturi de PSD).

Confruntarile

Traditionale si universale, au fost evitate cu incapatanare de staff-ul 2. Dupa prima intalnire, s-a vazut si de ce. A doua era necesara, ca sa nu para ca Iohannis s-a speriat dupa prestatia catastrofala de la Realitatea. Chiar daca au fost tinute doar la televiziuni pro Basescu, au aratat un Iohannis extrem de lent si lipsit de ideatie, spontaneitate sau macar cunostinte despre functia pe care o urmareste. Consider ca staff-ul 2 ar fi trebuit sa insiste pentru neprezentare si sa motiveze prin dorinta de neimplicare in scandalul tipic romanesc si latin, al acestui exponent al civilizatiei teutone. 

Diaspora

A fost modul prin care au fost castigate fostele alegeri, cand Mircea Geoana si-a decretat victoria, s-a culcat presedinte, iar dupa numaratoarea voturilor din diaspora, s-a trezit perdant. Diaspora este un punct sensibil. Este informata despre situatia din tara exclusiv prin canalele oficiale, ICR, presa straina. Cine le detine, destine informatia. Diaspora nu traieste efectiv in tara, deci s-a pus intrebarea 'cu ce drept decide soarta celor care traiesc aici?' Ei bine, diaspora este responsabila pentru mentinerea PIB-ului la un numit nivel, prin infuzia serioasa de capital scos din tarile unde muncesc romanii si trimiterea lui in tara. In conditiile unui stat care si-a vandut / pierdut toate segmentele de productie proprie, banii trimisi de dispora si locurile de munca pe care romanii le-au gasit afara, fac ca statisticile romanesti sa arate mai bine ca cele ale unora dintre statele care au primit romanii pe piata de munca.
In ce priveste votul diasporei, stafful candidatului 2 si l-a arogat din start, ca la alegerile din 2009. Faptul ca atunci s-a votat de 3 ori la 10 secunde nu a deranjat autoritatile care au castigat alegerile si nici pe votantii acestuia. Faptul ca astazi norme de siguranta au intarziat votul, a fost reclamat drept frauda. Din nou, stafful candidatului 2 a punctat la capitolul imagine, unde s-a impamantenit ideea ca un singur rezultat - cel favorabil cadidatului 2 - este acceptabil. Orice alta varianta este frauda. Si aici s-a mizat pe aceeasi optiune NU Ponta. Cine dintre cei care muncesc in Spania, de exemplu,  auzise vreodata de primarul Sibiului, cat sa il sustina acum? Nu asta a contat, cat timp diaspora a mers mai departe pe varianta Traian Basescu, motiv pentru care stafful 2 a punctat din nou, adaptand strategia cat sa foloseasca un prilej oferit gratuit de guvern - slaba organizare a alegerilor. Disfunctionalitatile au acoperit total candidatul Ponta, iar polul discutiei s-a mutat de la candidati la presedentie, programe de guvernare, la Ponta = incalcarea dreptului la vot = coruptie, deci varianta rationala este NU Ponta = Iohannis. Mitingurile de protest deja pregatite sa iasa in strada EXACT la ora 21, in mai multe locatii simultan, gandite sa puna presiune pe numaratoarea voturilor, au avut exact impactul scontat - PSD si-a anuntat infrangerea inca inainte sa inceapa numaratoarea voturilor, ca sa evite si pierderea postului de premier.

Concluzii

Din toate punctele de vedere, Ponta era castigatorul alegerilor si doar procentul trebuia sa fie in discutie. Era tanar, proaspat si venea pe erodarea grava a PDL-ului si candidatului ales de Traian Basescu. Ideile agresive si diverse ale staff-ului 2 au facut ca lupta sa devina una stransa si sa ofere o sansa reala lui Iohannis. De baza a fost promovarea si impamantenirea dihotomiei comunist vs european, transpus pe schimbare vs coruptie. 
Neintelegerea rolului new media de catre staff-ul PSD, a strategiei staffului Iohannis si a unei pasivitati greu de inteles au facut ca Iohannis sa apara mai activ, mai viu, mai prezent. Culmea, nu prin el, ci prin activitatea frenetica a votantilor sai. La fel, Ponta a aparut prezent doar prin oglindirea negativa a sa de catre votantii Iohannis, lipsind total ca si contrapondede la Iohannis. Ponta a existat doar ca legitimare pentru candidatul Iohannis.
Stafful lui Ponta s-a mentinut pe idei simpliste si de siguranta, gen limitarea fraudei celorlalti, pomeni electorale, identificarea lui Iohannis cu Basescu. A gresit mult in subscrierea la ideea de schimbare, din motivele expuse, chiar daca ei erau exponentii schimbarii la starea de fapt. Repetarea ideii de 'presedinte care uneste' nu a fost de ajuns ca sa sparga formula Ponta vs NU Ponta, cea pe care s-a si votat, de altfel. Iohannis nu a fost votat decat ca alternativa negativa la varianta PSD.

In plan generic, campania a fost mult mai agresiva la nivelul populatiei, care a preluat si amplificat lupta dintre candidati, ca niciodata. Am trait o adevarata dezbinare la nivelul societatii, pe fundalul unei confruntari extrem de domoale si fara surprize, altfel, intre doi candidati slabi, fata de anii precedenti. S-a votat exclusiv emotional, fara alegere rationala. Nu am vazut nicaieri o expunere a programelor de guvernare. Nimeni nu stie ce a votat, in afara de faptul ca nu a iesit Ponta sau ca au votat ca sa plece Basescu. Nu exista decat angrenare intr-o frenezie bine orchestrata, care se va avapora ca aburii unei betii. Ce ramane dupa, vom vedea.
Interesul populatiei pentru vot a dat peste cap orice estimari. Daca la ultimul scrutin votau sub 4 romani din 10, ieri am avut 6 din 10. Cel mai interesant, s-a dovedit ca indecisii asteapta imboldul necesar, ca ei inca mai cred, ca o strategie corecta ii poate motiva cat sa participe la sistemul pe care il neaga, prin neparticipare. 


Alte analize de campanie:


No comments: