Tuesday, November 25, 2014

Finlanda trece oficial la scrisul electronic

Da fratii si surorile mele. Finlanda e prima tara din lume care a anuntat ca elevii vor fi invatati sa scrie direct pe device-uri electronice. Adica sa tasteze. Adio creion, pix, stilou. 

Nu ma surprinde ca anuntul vine de la o tara nordica. Partial pentru ca au societati avansate, partial pentru ca fac exces de hering si asta, in mod cert, se vede in comportamentul lor. Mai demult va spuneam despre ispravile islandejilor. Finlandejii sunt unul dintre port stindarzii (oare exista cuvantul asta?) inovatiilor electronice. Chiar daca Nokia a capotat gratie unor decizii neinspirate la nivel de conducere, talentul finlandez pentru electronice de varf este incontestabil. Deci decizia nu surprinde din punctul asta de vedere. Surprinde insa din punctul de vedere uman, traditionalist, care guverneaza societatea finlandeza. Astia sunt oameni care apreciaza viata reala. Natura (unde au circuite de masini). Copacii (pe care ii taie si exporteaza la nivel mondial, dar o fac totusi cu cap). Ma rog, ati inteles unde bat. Astia sunt oamenii care au avut ouale sa se ia in piept cu URSS si sa ii spuna lui Stalin: "ba... nu", iar cand ala a trimis tovarasii peste finlandeji, astia au reusit sa mentina frontul gratie abordarii traditionale vs tehnologie. Schiuri vs tancuri. Unitati mobile vs cazemate. Hering prins la fara locului vs linii de aprovizionare intinse dincolo de limita.

Finlanda ma surprinde printr-o abordare hazardata, sincer. Pentru ca mizeaza totul pe cartea tehnologiei, intr-o lume care se arata destul de sumbra la nivel de resurse. Ce presupune trecerea de la scris la tastare? Ca noua generatie a lor nu va mai sti sa scrie in sensul traditional pe care il intelegem. Sa deseneze. Inseamna ca, peste 2, 3 generatii, cand vor ramane fara batrani, finlandezii vor fi dependenti de PC-uri ca sa poata comunica ceva in scris. Asta intr-o conjunctura in care, cum spuneam, resursele sunt putine, iar alternativa naturala, la indemana, neconditionata tehnologic, este reconsiderata de tot mai multi, fie ca vorbim de incalzirea traditionala, fie care vorbim de o revenire la propria satisfacere a unor nevoi alimentare.

Cam asta ar fi. Deci, spor finlandejilor. Fie ca urmasii lor sa aiba mereu la indemana toate resursele necesare ca sa faca ecrane si tastaturi si baterii. Si, desigur, sa aiba prize unde sa bage incarcatoarele alea.

Monday, November 17, 2014

Analiza de campanie

Am scris despre societatea noastra in perioada asta, despre dezamagirea pe care mi-a provocat-o prin comportamentul ei, despre impactul nociv al alegerilor duse in modul asta absurd, de negare de catre votanti a realitatii dovedite si de respingere totala a celor care nu iti impartasesc optiunile, dar si a unui numitor comun. 
Astazi sunt interesat de principalele linii de bataie, vazute prin perspectiva profesionala. Pentru ca, pana la urma, eu sunt politolog, asa cum Banel e fotbalist profesional (derapajul ii apartine), iar netul e plin de comentatori de ocazie, dar convinsi de ceea ce debiteaza. Deci, sa incepem.


Turul 1 este o repetitie pentru ce conteaza cu adevarat; confruntarea din turul 2. Este un mod de a testa idei si regla mecanisme care scartaie. Pentru perdantii care stiu din start pozitia lor mult mai limpede decat cei care ii voteaza, este o ocazie sa stranga cat pot de multe voturi, ca sa aiba un argument, un spate, daca vreti, mai serios cand isi negociaza transferul lor catre cei 2 finalisti care isi vor disputa scaunul de presedinte.
In 2014 aveam candidatul 1 - reprezentantul opozitiei la cei 10 ani de guvernare Traian Basescu & PDL - cotat cu prima sansa, prin prisma rotatiei la guvernare si a votului negativ, si candidatul 2, perdantul prin excelenta a situatiei mentionate. Interesant la alegerile actuale a fost lipsa nominalizarii celor 2 candidati pana foarte tarziu. Mai mult, schimbarea lor in alegerea partidelor. Ba chiar, ca sa supralicitam, schimbarea aliantelor si a ceea ce inseamna opozitie / putere in chiar anul alegerilor, dupa ce PSD a intrat la guvernare sub Traian Basescu, alaturi de PNL, iar PNL a revenit in opozitie alaturi de PDL, cel care a guvernat aproape un deceniu de mandat Basescu. Interesant, nu? Ai spune ca 10 ani de scandal si de realitate - pana la urma, tot ceea ce s-a intamplat sub Basescu ramane in mintea si in istoria noastra - nu se uita in cateva saptamani de campanie. Mai ales ca acum 1 an, toata societatea era galvanizata impotriva tandemului Basescu & PDL. Ei bine, un staff inventiv a reusit sa schimbe vectorii si realitatea in capul votantilor, destul cat sa ofere sanse reale candidatului 2, intr-o situatie, aparent, fara sanse. Unde mai pui ca vorbim despre un personaj lipsit de notorietate in spatiul national, cu handicapul regionalismului (desi contrabalansat puternic de etnia germana, cu mare impact pozitiv in Romania) si refuzat initial de presedintele Traian Basescu, cel care l-a respins pe Iohannis ca premier, cand a avut ocazia sa il aleaga. In esenta, un personaj fara greutate, venit intr-o lupta unde pleaca din start cu un mare handicap. Deloc neglijabil, un personaj care se afla in plin proces de incompatibilitate pentru functia pentru care a candidat, intr-un proces amanat fara niciun motiv rational pana dupa alegeri. Ce a reusit, deci, stafful de campanie cu acest balon de sapun? Singura solutie era electoratul indecis, care este chiar mai mare decat cel prezent la vot. Ultimele alegeri au aratat o distributie de 39% de votanti, deci bazinul indecisilor era enorm. Aici exista resurse destule ca sa castigi alegerile fara sa furi din electoratul PSD. S-a mai mers pe spargerea imaginii erodate a PDL si diluarea ei intr-o multitudine de 'optiuni de dreapta', care , asemenea unor bulgari, trebuiau sa adune ce se poate din electoratul anti PSD, pe care sa il adune ulterior, in spatele singurului candidat cu ceva sanse - desemnatul Iohannis.
In ceea ce il priveste stafful 1 a mers pe dihotomia Basescu = coruptie, Ponta = unire. In ambele cazuri, s-a optat tot pentru legitimarea negativa, NU Ponta vs NU Basescu. Nu a existat program de guvernare prezentat, nu au existat candidati cu greutate, iar campania a fost transferata, ca niciodata, pe societatea civila, care a fost mai activa, agresiva si dezbinata decat partidele implicare in alegeri.

Schimbarea

Principala linie de atac a lui Iohannis a fost aceea de schimbare, de imbunatatire a starii de facto. De rupere si detasare fata de relele trecutului si prezentului. In esenta, un slogan gol, des folosit in tarile sarace, dar fara sens in conditiile in care Iohannis este candidatului PNL + PDL, ultimul, aflat la guvernare in ultimul deceniu. Cu atat mai evident cu cat Iohannis apare in poze alaturi de Blaga, Udrea, Flutur, Funeriu si altii, adica oameni care au fost la guvernare in perioada care acum trebuie schimbata in mai bine, oamenii care reprezinta ceea ce trebuie schimbat, conform campaniei lui Iohannis. In ciuda acestui nonsens, apa care picura in acelasi loc sapa urme. Chiar si in piatra. Este o metoda pe care au mers toti exponentii sustinuti public sau nu de Traian Basescu - Iohannis, Macovei, Udrea - de schimbare fata de ce a fost, ruperea de comunism, ridicarea Romaniei etc, solicitate imediat dupa incheierea propriului mandatului in fruntea Romaniei; schimbarea fata de ce a fost, chiar daca EI sunt cei care au fost. Publicul, in mod cert, a fost receptiv la idee, in conditile in care starea actuala a tarii nu multumeste pe nimeni, iar PSD a avut foarte proasta decizie de a intra la guvernare inainte de alegeri. Guvernare care erodeaza, sterge amintirile anterioare ei si, cel mai important, vine fara realizari notabile.
Pe schimbare a mers si candidatul 1. Dar aici, ideea a fost contaminata cu incarcatura negativa a partidului care il sustine pe candidat - PSD - vazut ca exponentul comunismului si a unei stari retrograde, prin excelenta. Asa ca schimbarea la starea de fapt, facuta de 'comunisti' nu putea sa insemne decat intoarcerea la comunism. Simplu. Si simplist.

Internetul

Este punctul unde campania candidatului 2 a excelat. Este si punctul unde candidatul 1 a lipsit cu desavarsire. Facebook-ul a fost vehiculul perfect pentru promovarea unei atitudini alerte, agresive si care avea ca scop inflacararea directa si violenta a celor care participa la postari. Nu discutie prin argumente, ci denigrare violenta. Hashtagurile cu #puiemonta si atitudinea de galerie a celor care aderau la atitudinea de gloata au castigat total si fara drept de apel internetul. Postarile pentru candidatul 1 au lipsit cvasitotal, iar cand au aparut, au fost stinghere, repede atacate sau, mai rau, ignorate. Nimeni nu a vrut sa isi arate sustinerea pentru el, de teama sa nu se contamineze. Internetul a fost motorul perfect pentru slogane goale si fara sens, de genul atacurilor cu injurii la adresa candidatului 1 (puiemonta). Interesant, a lipsit total o idee de sustinere a candidatului 2 'pentru ca el', deci pe argumente pozitive personale, laitmotivul fiind exclusiv 'Iohannis, pentru ca NU Ponta'. Deci, acelasi vot negativ din ultimii 25 de ani, intors, de data asta, chiar impotriva celui care vine ca alternativa la guvernarea de un deceniu a PDL. Excelenta miscarea staffului 2.
Stafful 1 a fost total inexistent in acest spatiu. Dovada ca PSD nu a inteles conceptul de new media si impactul sau. Este spatiul unde, prin mobilizarea excelenta si agresiva a votantilor lui Iohannis, s-a creat impresia de consens intr-o alegere, iar asta a avut impactul scontat asupra indecisilor, care vor merge, in mare parte, cu tabara castigatoare. Privind inapoi, candidatul PSD apare pe internet doar ca optiunea negativa semnalata de votantii lui Iohannis (Nu Ponta, puieMonta etc). Altfel, ai putea spune ca Iohannis a candidat impotriva unei idei, nu a unei persoane, atat de mult a lipsit Ponta de pe net.

Cooptarea tinerilor elitisti

Este un alt punct de mare succes pentru stafful candidatului 2. Traditional, bazinul electoral al taberei Basescu & PDL a detinut tineri intelectuali, activi, vizibili pe internet. Este exact ceea ce iti doresti, ca sa ai impresia de detinere totala a unui spatiu (in cazul de fata, cel virtual). Cine nu era cu ei, nu exista, cine decide altfel, e prost, nu merita sa voteze, merita minimalizat. Este o atitudine agresiva tipica acestui segment de populatie (unde se manifesta si tendinta de rupere fata de traditional/batran/vechi), care a contat enorm in castigarea internetului si in generarea unei impresii false de consens in alegerea unui candidat. False, pentru ca cei care nu aderau la ideea asta preferau sa se abtina de la comentarii, iar votantii traditionali ai candidatului 1 nu sunt prezenti pe internet. Chiar si asa, cum am mentionat deja, formarea unui val de opinie pe internet a avut darul sa angreneze noi adepti, lipsiti de alternativa, in conditiile lipsei lui Ponta de pe internet. Succesul pe aceasta linie de atac este cu atat mai mare cu cat lamentarea fata de comunism si teama irationala s-a manifestat acut la persoane de 25/30 de ani, care se afla de un deceniu sub guvernare Basescu, deci 'ne-comunista'; asta inseamna ca acesti votanti au experimentat 'comunismul' la 15/20 de ani. Si aici, vorbim despre guvernarile Iliescu & Constantinescu, in care se regaseau personaje prezente astazi in prima linie a 'luptei anticomuniste', intre care si Traian Basescu. S-a reusit, deci, crearea unui electorat NU Ponta, in conditiile in care electoratul Iohannis lipsea cu desavarsire (Iohannis nu exista in plan macro politic inainte de alegeri, iar PNL defila alaturi de PSD).

Confruntarile

Traditionale si universale, au fost evitate cu incapatanare de staff-ul 2. Dupa prima intalnire, s-a vazut si de ce. A doua era necesara, ca sa nu para ca Iohannis s-a speriat dupa prestatia catastrofala de la Realitatea. Chiar daca au fost tinute doar la televiziuni pro Basescu, au aratat un Iohannis extrem de lent si lipsit de ideatie, spontaneitate sau macar cunostinte despre functia pe care o urmareste. Consider ca staff-ul 2 ar fi trebuit sa insiste pentru neprezentare si sa motiveze prin dorinta de neimplicare in scandalul tipic romanesc si latin, al acestui exponent al civilizatiei teutone. 

Diaspora

A fost modul prin care au fost castigate fostele alegeri, cand Mircea Geoana si-a decretat victoria, s-a culcat presedinte, iar dupa numaratoarea voturilor din diaspora, s-a trezit perdant. Diaspora este un punct sensibil. Este informata despre situatia din tara exclusiv prin canalele oficiale, ICR, presa straina. Cine le detine, destine informatia. Diaspora nu traieste efectiv in tara, deci s-a pus intrebarea 'cu ce drept decide soarta celor care traiesc aici?' Ei bine, diaspora este responsabila pentru mentinerea PIB-ului la un numit nivel, prin infuzia serioasa de capital scos din tarile unde muncesc romanii si trimiterea lui in tara. In conditiile unui stat care si-a vandut / pierdut toate segmentele de productie proprie, banii trimisi de dispora si locurile de munca pe care romanii le-au gasit afara, fac ca statisticile romanesti sa arate mai bine ca cele ale unora dintre statele care au primit romanii pe piata de munca.
In ce priveste votul diasporei, stafful candidatului 2 si l-a arogat din start, ca la alegerile din 2009. Faptul ca atunci s-a votat de 3 ori la 10 secunde nu a deranjat autoritatile care au castigat alegerile si nici pe votantii acestuia. Faptul ca astazi norme de siguranta au intarziat votul, a fost reclamat drept frauda. Din nou, stafful candidatului 2 a punctat la capitolul imagine, unde s-a impamantenit ideea ca un singur rezultat - cel favorabil cadidatului 2 - este acceptabil. Orice alta varianta este frauda. Si aici s-a mizat pe aceeasi optiune NU Ponta. Cine dintre cei care muncesc in Spania, de exemplu,  auzise vreodata de primarul Sibiului, cat sa il sustina acum? Nu asta a contat, cat timp diaspora a mers mai departe pe varianta Traian Basescu, motiv pentru care stafful 2 a punctat din nou, adaptand strategia cat sa foloseasca un prilej oferit gratuit de guvern - slaba organizare a alegerilor. Disfunctionalitatile au acoperit total candidatul Ponta, iar polul discutiei s-a mutat de la candidati la presedentie, programe de guvernare, la Ponta = incalcarea dreptului la vot = coruptie, deci varianta rationala este NU Ponta = Iohannis. Mitingurile de protest deja pregatite sa iasa in strada EXACT la ora 21, in mai multe locatii simultan, gandite sa puna presiune pe numaratoarea voturilor, au avut exact impactul scontat - PSD si-a anuntat infrangerea inca inainte sa inceapa numaratoarea voturilor, ca sa evite si pierderea postului de premier.

Concluzii

Din toate punctele de vedere, Ponta era castigatorul alegerilor si doar procentul trebuia sa fie in discutie. Era tanar, proaspat si venea pe erodarea grava a PDL-ului si candidatului ales de Traian Basescu. Ideile agresive si diverse ale staff-ului 2 au facut ca lupta sa devina una stransa si sa ofere o sansa reala lui Iohannis. De baza a fost promovarea si impamantenirea dihotomiei comunist vs european, transpus pe schimbare vs coruptie. 
Neintelegerea rolului new media de catre staff-ul PSD, a strategiei staffului Iohannis si a unei pasivitati greu de inteles au facut ca Iohannis sa apara mai activ, mai viu, mai prezent. Culmea, nu prin el, ci prin activitatea frenetica a votantilor sai. La fel, Ponta a aparut prezent doar prin oglindirea negativa a sa de catre votantii Iohannis, lipsind total ca si contrapondede la Iohannis. Ponta a existat doar ca legitimare pentru candidatul Iohannis.
Stafful lui Ponta s-a mentinut pe idei simpliste si de siguranta, gen limitarea fraudei celorlalti, pomeni electorale, identificarea lui Iohannis cu Basescu. A gresit mult in subscrierea la ideea de schimbare, din motivele expuse, chiar daca ei erau exponentii schimbarii la starea de fapt. Repetarea ideii de 'presedinte care uneste' nu a fost de ajuns ca sa sparga formula Ponta vs NU Ponta, cea pe care s-a si votat, de altfel. Iohannis nu a fost votat decat ca alternativa negativa la varianta PSD.

In plan generic, campania a fost mult mai agresiva la nivelul populatiei, care a preluat si amplificat lupta dintre candidati, ca niciodata. Am trait o adevarata dezbinare la nivelul societatii, pe fundalul unei confruntari extrem de domoale si fara surprize, altfel, intre doi candidati slabi, fata de anii precedenti. S-a votat exclusiv emotional, fara alegere rationala. Nu am vazut nicaieri o expunere a programelor de guvernare. Nimeni nu stie ce a votat, in afara de faptul ca nu a iesit Ponta sau ca au votat ca sa plece Basescu. Nu exista decat angrenare intr-o frenezie bine orchestrata, care se va avapora ca aburii unei betii. Ce ramane dupa, vom vedea.
Interesul populatiei pentru vot a dat peste cap orice estimari. Daca la ultimul scrutin votau sub 4 romani din 10, ieri am avut 6 din 10. Cel mai interesant, s-a dovedit ca indecisii asteapta imboldul necesar, ca ei inca mai cred, ca o strategie corecta ii poate motiva cat sa participe la sistemul pe care il neaga, prin neparticipare. 


Alte analize de campanie:


Wednesday, November 12, 2014

Despre bun simt, dezbinare, manipulare

Dupa 25 de ani de la asa zisa revolutie romana, observ ca romanii inca habar nu au ce inseamna democratie, optiune, drept, coabitare, bun simt. Ultima campanie electorala, la care am refuzat cu incapatanare sa particip, mi-a aratat ce e mai urat in oameni pe care ii credeam educati, deschisi la minte, cu destula experienta cat sa nu se lase prostiti in ceea ce stim cu totii ca este perioada povestilor: campania electorala.
Ca sa fie foarte clar de la inceput, micul articol de astazi nu va face, nici pe departe, campanie niciunuia dintre cei doi care dau din coate ca ajunga in pozitia de unde pot deconta cheltuielile facute in campania electorala. Am mai scris despre asta si cei care ati vrut sa intelegeti, ati inteles. Restul, 'mnezeu cu mila. Articolul de astazi va vorbi despre dezbinare si lipsa de coerenta, despre lipsa unui numitor comun si despre cum oameni mari ajung sa se comporte ca niste copii razgaiati, fara sa constientizeze impactul de durata al comportamentului lor.

Pe scurt. Daca esti convins ca votul tau conteaza si ca trebuie sa creditezi sistemul actual de partide, din Romania, mergi la vot. Ai de ales intre un personaj care va duce mai departe actuala politica a Romaniei, din ultimii 10 ani ai mandatului lui Traian Basescu - care, cel mai probabil, s-ar si regasi in echipa lui Iohannis, si  Ponta, un personaj care ar schimba starea actuala, care vine cu un partid mamut, incarcat de istorie. Buna sau rea, nu e treaba mea, aici. Ai de ales intre doua personaje fresh si nu prea, independente si nu chiar, fara istorie, hai sa fim seriosi. Ai de ales intre doua personaje care au mers de manuta acum nici un an si care ar fi trebuit sa fie la conducere impreuna, daca interesele lor reale nu ii arunca astazi in tabere diverse. Pentru ca, dragilor, nu Ponta si Iohannis decid ce se intampla mai departe, ci pleiada de afaceristi si politicieni care le asigura trena si ascensiunea catre borcanul cu miere. In ceea ce priveste schimbarea despre care spuneam mai devreme, ea nu priveste nici pe departe politica macro sau externa a Romaniei, decisa in cu totul alte cancelarii, ci elita economica ce va veni la borcanul mentionat. Vin cei care papa de 10 ani, sau cei care au papat acum 10 ani. Desi, si asta este simplist privit, in conditiile in care dosarele de coruptie care mai scapa privirii arata cum intelegerile ilegale nu tin cont de limita doctrinara, ci merg transpartinic. Daca tii sa alegi rational, urmareste evolutia datoriei pe cap de locuitor roman care plateste boacanele politicienilor. Urmareste starea in care se gasesc sanatatea, educatia, finantele. Urmareste politica Bucurestiului fata de principalul contestatar al acestui stat - Lazslo Tokes. Urmareste evolutia relatiilor cu Republica Moldova si Rusia. Astea ar fi subiecte pe care mi-ar fi placut sa le aud in campania electorala, sa stiu ce au facut oamenii din anturajul celor doi candidati, aflati pe rand la guvernare si ce vor face de acum in colo. Nu a fost cazul.

Ce conteaza astazi, pentru mine, este modul incredibil in care se prezinta societatea romaneasca. Dezbinata, aroganta, netoleranta. In tarile cu democratie reala, parerea ta conetaza la fel de mult ca parerea colegului tau de banca, amice. Nimeni nu are adevarul suprem. Nimeni nu e mai prost ca altul, nimeni nu are dreptul sa spuna ca o anumita categorie nu are dreptul sa voteze doar pentru ca nu este de parera ta. Asta este o mostra de proasta crestere de mare angajament. Si atat. Nu are nimic in comun  cu democratia, iar cei care gandesc asa ar merita sa se miste cu talent intr-un sistem etatist autoritar, nu democratic. Spun asta pentru ca, tot mai des, vad atitudinea unei anumite categorii de votanti, pe internet. Acolo se creaza o impresie falsa ca doar ei au dreptate. Ca doar ei conteaza. Ca cine nu e cu ei, nu exista, nu e destept, nu conteaza. Ca doar ceilalti primesc pungi cu zahar si ulei ca sa aleaga pe X sau Y. Ca doar ailalti mint. Fals. Iar realitatea numerelor va arata situatia la final de vot. Vine doar sa dovedeasca faptul ca alegatorii sunt mai orbi si mai irationali decat candidatii, desi, dupa vot, toti vom trai in aceeasi societate, unde cei pe care i-ati votat vor face intelegeri si aliante. Deci, prieteni, nu va aruncati cu pietre in cap, peste nici un an veti fi parteneri de guvernare sau opozitie.

Este una dintre putinele situatii unde trebuie sa luam ceva exemplu de la americani. Acolo grupurile se respecta intre ele, tocmai in baza a ceea ce defineste democratia. Acolo castigatorul si perdantul alegerilor dau mana si legitimeaza un sistem electiv, de concurenti. Acolo, ca si aici, varfurile dau exemplul societatii. La noi, din pacate, exemplul este unul negativ, dupa scandaluri la nivel inalt si injurii aruncate cu usurinta intre principalii actori ai societatii romanesti. 


Poti sa arunci un ochi si pe: