Monday, July 14, 2014

Despre Mondialul brazilian

Prima finala de Campionat Mondial pe care am vazut-o a fost cea din Italia, '90. Eram pusti, era imediat dupa revolutie, era altceva. M-a impresionat. Atunci, ca si acum, gratie surprizelor CinCin, favoritii de serviciu erau, pentru mine, Olanda, Uruguay si Argentina. Adica echipa care incepe toate competitiile fulminant si capoteaza invariabil, echipa care castiga toate Copa America si dupa, nu face nimic la Mondiale, si 'cealalta echipa' din America de Sud, dupa Brazilia. M-am uitat, deci, la finala de atunci, dintre Germania lui Lothar Mathhaus si Argentina lui Maradona fiind alaturi de echipa campioana mondiala, cu care Romania scosese un 1-1 'eroic'. Atunci, ca si acum, a fost un meci tactic, anost, lung, pe alocuri. Si atunci a castigat Germania. 
Ieri am prezis victoria Germaniei cu 1-0, desi tineam, desigur, tot cu Argentina. Mari diferente intre Argentina de ieri si cea de acum 24 de ani, totusi. Si asta pentru ca azi avem solist 1 si atat, atunci aveai un best off + solist 1. M-am uitat la Mondialul brazilian, cum argentinieni cotati enorm de cele mai mari cluburi ale planetei plimba mingea apatic, asteptand sclipirea de geniu a lui Messi. Cand antrenorul anunta ca nu are alta strategie decat cea bazata pe 'cel mai bun jucator al planetei', asta cam spune totul. Pentru ca, daca sclipirea nu vine, Germania mai adauga o stea pe tricou. 
In '90, tot Argentina avea cel mai bun jucator al planetei. Nu fac comparatie intre cel de atunci si cel de acum. Nu e corect, conditiile si fotbalul sunt altfel astazi decat pe vremea lui Maradona. Cert este ca, atunci, Argentina dispunea de jucatori de geniu, sclipitori si deloc obedienti, ca azi. Jucatori pentru care coabitarea cu Maradona se facea prin evidentierea propriei personalitati si valori. Ma gandesc aici la Goycoechea, Batista, Burruchaga, Caniggia, la tinerii Diego Simeone, Batistuta, Ayala s.a.m.d. Azi, Argentina are, din nou, jucatori cu adevarat fantastici, dincolo de cat de umflati sunt de marketing si de cluburile care ii valorifica. Problema este ca nimeni, de la Mascherano la Higuain sau Di Maria nu isi va asuma initiativa in fata lui Messi. Si asta se vede in teren, de la cum se dau la o parte, la cum freaca mingea pana decide Messi sa alerge. Iar apatia asta in fata unei singure personalitati a daunat echipei, per total. Nici Olanda lui Van Basten nu era asa, nici Brazilia lui Romario & Co, a lui Ronaldinho & Co etc. Imi pare sincer rau pentru ei, mai ales pentru ca au pierdut in fata unei Germanii fara simboluri. Fara nume care sa straluceasca in colectia mea de CinCin. Nici chiar Klose, cel care este golgheterul absolut al Mondialelor, nu are fata de super erou. Nu este comparabil cu Basten, Klinsman, Baggio, Ronaldo, Zidane, Maradona sau chiar Messi. Asta ca sa ma limitez la eroii pe care i-am prins eu jucand. Argentina a pierdut in fata unui antrenor opac si perseverent si a unui colectiv muncitor si increzator in sansele lui. Culmea face ca Messi sa fie eclipsat de un pusti fara nimic, ma gandesc la Gotze aici, care nu s-a lasat si a facut ceea ce fac nemtii mereu: joaca pana la final.

Cam asta ar fi. Ce va fi peste 4 ani? Probabil un spectacol si mai comercial ca cel de anul asta, cand faze aflate in stare iminenta de gol erau intrerupte de regizorul de transmisie ca sa ne arate fete si copii din tribuna, imagini cu statuia lui Iisus sau panorama orasului. Peste 4 ani ma astept la arbitri si mai exotici si neinspirati ca cei de anul asta. Dar hai ca incep sa vorbesc exact ca maestru' Chirila. Mi-as dori ca macar TVR-ul sa faca un efort si sa aduca niste comentatori mai de soi. Nu de alta, dar au reusit sa ofere un spectacol total al penibilului.


Vezi si:

Wednesday, July 2, 2014

My 2014 summer

Vara lui 2014 ma duce in cateva locuri frumoase, alaturi de golanii din Roadkillsoda.  
Ai cateva din ele mai jos:






Mai multe surprize, in toamna. Pana atunci, kick ass, bucurati-va de muzica si sustineti-va trupele!