Wednesday, December 17, 2014

Sunt barbat si imi asum asta

Zilele trecute tocmai am aflat care este dovada ca barbatii sunt mai slab mobilati la mansarda decat femeile. Mai prosti. De parca mai era nevoie de asa ceva. Ajunge sa urmaresti actiunile cotidiene ale unui barbat, ca sa iti dai seama cum sta treaba.
Revenind, insa, dovada se regasea in presa si privea premiile Darwin, acordate pentru prostia extrema. Un fel de Nobel pe dos, daca vreti. Ei bine, 90% dintre castigatori sunt barbati. Iar asta, dragii mei, spune multe.

Incarcat cu ideea asta, am plecat intr-o scurta si deloc anevoioasa calatoria in universul masculin. Ce inseamna sa fii barbat? Un prieten imi spune ca suntem aratosi, dar numai pentru ca ne spalam. Clar, este unul dintre punctele noastre forte. Aratam bine. Cand stam si nu vorbim, nu argumentam, nu solicitam si , mai ales, nu ne dezbracam. Atunci, argumentul asta cade.
Personal, primul atribut masculin care mi-a venit in minte este curatarea parbrizului inghetat, iarna. Cand stai la 90 de grade, total inghetat, deasupra unui geam si mai inghetat si freci, vreo 5 minute, acel geam. Toata compozitia privita indulgent din masina de jumatatea feminina si, in mod cert, mai inteligenta ca tine si ca mine. Dar astea sunt doar doua dintre multiplele noastre intrebuintari. Deschidem borcane. Dam jos globurile de pe raftul de sus. Ma rog, eu fac asta numai de pe scaun, nu ajung pana acolo altfel. Stam la coada. Vanam mese libere. Suntem vatmani de cosuri in Carrefour. Avem grija ca lichidul pentru spalat parbrizul sa ajunga din portbagaj, unde sta, in partea frontala a masinii, unde ar trebui sa stea. Operam sistemul audio. Rapim, ca niste haiduci, braji, pe care ii cioplim ca sa intre in suportul de brad, cel care niciodata nu se potriveste din prima cu bradul. Si multe altele.
Dar barbatii nu sunt numai masini. Roboti. Nu. Noi suntem fiinte gregare, cu pasiune pentru intalnirile axate pe comuniune de gender, in locatii mici, zgomotoase si pline de fum, unde urlam unul la altul si turnam alcool in si, ocazional, pe noi. Mergem la meciuri, unde stam adunati unul in altul si mestecam seminte. Ne uitam la alti barbati, imbracati caraghios, care se joaca in fata noastra. Des, si cu nervii nostri. Dar ce fac aia acolo e secundar, pentru ca ce conteaza cu adevarat la iesirile astea este acelasi alcool pe care avem grija sa il inmagazinam inainte de competitie, si melodiile unde incercam sa ne sincronizam ca sa insuflam ceva, orice, alora in uniforma caraghioasa de pe teren. De cele mai multe ori, nu merge.
Asa cum nu merge nici implicarea noastra in actiuni de coordonare. Desi nu recunoastem asta si ni le arogam din start, cele mai multe actiuni pe care incercam sa le manageriem capoteaza lamentabil. Sigur, aratam impozant stand cu burta inainte si cu o mana intinsa, urland indicatii inutile unora care oricum fac ce cred ei, deci este o actiune pe care o creditez si pe care cred ca nu ar trebui sa o abandonam doar pentru slaba rata de succes obtinuta pana acum.  Ca tot veni vorba, cred ca merita sa ne amintim de Moise si de modul in care a condus ceata lui din Egipt pana in Plestina. Daca deschizi un atlas, realizezi ca numai un geniu al dedublarii si camuflajului, un barbat, putea sa faca 40 de ani intre cele doua entitati geografice. Evident, omul nu se ratacise, dar avea el drumul lui, asa cum avem noi toti, fara sa tinem cont de parerile si indicatiile celor care ne insotesc. 
Preferata mea este actiunea de etalare a masculinitatii. Cand stam fata in fata cu alt mascul si dam si membre dezordonat, cu scopul de a-l atinge si dobori pe adversar. Asta ne aduce glorie in fata semenilor si, desigur, admiratie in fata sexului celalalt, care priveste cu teama actiunile noastre temerare. Pe scurt, continuati sa va bateti, e placut si femeilor le place asta, desi nu o recunosc. Cred. A, desigur, daca invingeti. Incununarea etalarii masculinitatii este, desigur, cucerirea femeii. Situatie unde, de cele mai multe ori, femeile sunt cele care dicteaza cursul actiunii, dar ne lasa sa credem ca noi conducem totul. Situatie pe care o regasim in lunga si incerta calatorie alaturi de aceleasi reprezentante ale obscurului. Femeile. Pentru ca tot am adus vorba, cred ca este corect sa recunoastem ca nimeni dintre noi nu intelege femeile. Si este ok, nu asta este scopul nostru. Scopul nostru este sa deschidem borcane, sa frecam geamuri, sa caram bagaje si sa castigam, pe drept, premiile Darwin.


Elucubratiile unui barbat:


Tuesday, November 25, 2014

Finlanda trece oficial la scrisul electronic

Da fratii si surorile mele. Finlanda e prima tara din lume care a anuntat ca elevii vor fi invatati sa scrie direct pe device-uri electronice. Adica sa tasteze. Adio creion, pix, stilou. 

Nu ma surprinde ca anuntul vine de la o tara nordica. Partial pentru ca au societati avansate, partial pentru ca fac exces de hering si asta, in mod cert, se vede in comportamentul lor. Mai demult va spuneam despre ispravile islandejilor. Finlandejii sunt unul dintre port stindarzii (oare exista cuvantul asta?) inovatiilor electronice. Chiar daca Nokia a capotat gratie unor decizii neinspirate la nivel de conducere, talentul finlandez pentru electronice de varf este incontestabil. Deci decizia nu surprinde din punctul asta de vedere. Surprinde insa din punctul de vedere uman, traditionalist, care guverneaza societatea finlandeza. Astia sunt oameni care apreciaza viata reala. Natura (unde au circuite de masini). Copacii (pe care ii taie si exporteaza la nivel mondial, dar o fac totusi cu cap). Ma rog, ati inteles unde bat. Astia sunt oamenii care au avut ouale sa se ia in piept cu URSS si sa ii spuna lui Stalin: "ba... nu", iar cand ala a trimis tovarasii peste finlandeji, astia au reusit sa mentina frontul gratie abordarii traditionale vs tehnologie. Schiuri vs tancuri. Unitati mobile vs cazemate. Hering prins la fara locului vs linii de aprovizionare intinse dincolo de limita.

Finlanda ma surprinde printr-o abordare hazardata, sincer. Pentru ca mizeaza totul pe cartea tehnologiei, intr-o lume care se arata destul de sumbra la nivel de resurse. Ce presupune trecerea de la scris la tastare? Ca noua generatie a lor nu va mai sti sa scrie in sensul traditional pe care il intelegem. Sa deseneze. Inseamna ca, peste 2, 3 generatii, cand vor ramane fara batrani, finlandezii vor fi dependenti de PC-uri ca sa poata comunica ceva in scris. Asta intr-o conjunctura in care, cum spuneam, resursele sunt putine, iar alternativa naturala, la indemana, neconditionata tehnologic, este reconsiderata de tot mai multi, fie ca vorbim de incalzirea traditionala, fie care vorbim de o revenire la propria satisfacere a unor nevoi alimentare.

Cam asta ar fi. Deci, spor finlandejilor. Fie ca urmasii lor sa aiba mereu la indemana toate resursele necesare ca sa faca ecrane si tastaturi si baterii. Si, desigur, sa aiba prize unde sa bage incarcatoarele alea.

Monday, November 17, 2014

Analiza de campanie

Am scris despre societatea noastra in perioada asta, despre dezamagirea pe care mi-a provocat-o prin comportamentul ei, despre impactul nociv al alegerilor duse in modul asta absurd, de negare de catre votanti a realitatii dovedite si de respingere totala a celor care nu iti impartasesc optiunile, dar si a unui numitor comun. 
Astazi sunt interesat de principalele linii de bataie, vazute prin perspectiva profesionala. Pentru ca, pana la urma, eu sunt politolog, asa cum Banel e fotbalist profesional (derapajul ii apartine), iar netul e plin de comentatori de ocazie, dar convinsi de ceea ce debiteaza. Deci, sa incepem.


Turul 1 este o repetitie pentru ce conteaza cu adevarat; confruntarea din turul 2. Este un mod de a testa idei si regla mecanisme care scartaie. Pentru perdantii care stiu din start pozitia lor mult mai limpede decat cei care ii voteaza, este o ocazie sa stranga cat pot de multe voturi, ca sa aiba un argument, un spate, daca vreti, mai serios cand isi negociaza transferul lor catre cei 2 finalisti care isi vor disputa scaunul de presedinte.
In 2014 aveam candidatul 1 - reprezentantul opozitiei la cei 10 ani de guvernare Traian Basescu & PDL - cotat cu prima sansa, prin prisma rotatiei la guvernare si a votului negativ, si candidatul 2, perdantul prin excelenta a situatiei mentionate. Interesant la alegerile actuale a fost lipsa nominalizarii celor 2 candidati pana foarte tarziu. Mai mult, schimbarea lor in alegerea partidelor. Ba chiar, ca sa supralicitam, schimbarea aliantelor si a ceea ce inseamna opozitie / putere in chiar anul alegerilor, dupa ce PSD a intrat la guvernare sub Traian Basescu, alaturi de PNL, iar PNL a revenit in opozitie alaturi de PDL, cel care a guvernat aproape un deceniu de mandat Basescu. Interesant, nu? Ai spune ca 10 ani de scandal si de realitate - pana la urma, tot ceea ce s-a intamplat sub Basescu ramane in mintea si in istoria noastra - nu se uita in cateva saptamani de campanie. Mai ales ca acum 1 an, toata societatea era galvanizata impotriva tandemului Basescu & PDL. Ei bine, un staff inventiv a reusit sa schimbe vectorii si realitatea in capul votantilor, destul cat sa ofere sanse reale candidatului 2, intr-o situatie, aparent, fara sanse. Unde mai pui ca vorbim despre un personaj lipsit de notorietate in spatiul national, cu handicapul regionalismului (desi contrabalansat puternic de etnia germana, cu mare impact pozitiv in Romania) si refuzat initial de presedintele Traian Basescu, cel care l-a respins pe Iohannis ca premier, cand a avut ocazia sa il aleaga. In esenta, un personaj fara greutate, venit intr-o lupta unde pleaca din start cu un mare handicap. Deloc neglijabil, un personaj care se afla in plin proces de incompatibilitate pentru functia pentru care a candidat, intr-un proces amanat fara niciun motiv rational pana dupa alegeri. Ce a reusit, deci, stafful de campanie cu acest balon de sapun? Singura solutie era electoratul indecis, care este chiar mai mare decat cel prezent la vot. Ultimele alegeri au aratat o distributie de 39% de votanti, deci bazinul indecisilor era enorm. Aici exista resurse destule ca sa castigi alegerile fara sa furi din electoratul PSD. S-a mai mers pe spargerea imaginii erodate a PDL si diluarea ei intr-o multitudine de 'optiuni de dreapta', care , asemenea unor bulgari, trebuiau sa adune ce se poate din electoratul anti PSD, pe care sa il adune ulterior, in spatele singurului candidat cu ceva sanse - desemnatul Iohannis.
In ceea ce il priveste stafful 1 a mers pe dihotomia Basescu = coruptie, Ponta = unire. In ambele cazuri, s-a optat tot pentru legitimarea negativa, NU Ponta vs NU Basescu. Nu a existat program de guvernare prezentat, nu au existat candidati cu greutate, iar campania a fost transferata, ca niciodata, pe societatea civila, care a fost mai activa, agresiva si dezbinata decat partidele implicare in alegeri.

Schimbarea

Principala linie de atac a lui Iohannis a fost aceea de schimbare, de imbunatatire a starii de facto. De rupere si detasare fata de relele trecutului si prezentului. In esenta, un slogan gol, des folosit in tarile sarace, dar fara sens in conditiile in care Iohannis este candidatului PNL + PDL, ultimul, aflat la guvernare in ultimul deceniu. Cu atat mai evident cu cat Iohannis apare in poze alaturi de Blaga, Udrea, Flutur, Funeriu si altii, adica oameni care au fost la guvernare in perioada care acum trebuie schimbata in mai bine, oamenii care reprezinta ceea ce trebuie schimbat, conform campaniei lui Iohannis. In ciuda acestui nonsens, apa care picura in acelasi loc sapa urme. Chiar si in piatra. Este o metoda pe care au mers toti exponentii sustinuti public sau nu de Traian Basescu - Iohannis, Macovei, Udrea - de schimbare fata de ce a fost, ruperea de comunism, ridicarea Romaniei etc, solicitate imediat dupa incheierea propriului mandatului in fruntea Romaniei; schimbarea fata de ce a fost, chiar daca EI sunt cei care au fost. Publicul, in mod cert, a fost receptiv la idee, in conditile in care starea actuala a tarii nu multumeste pe nimeni, iar PSD a avut foarte proasta decizie de a intra la guvernare inainte de alegeri. Guvernare care erodeaza, sterge amintirile anterioare ei si, cel mai important, vine fara realizari notabile.
Pe schimbare a mers si candidatul 1. Dar aici, ideea a fost contaminata cu incarcatura negativa a partidului care il sustine pe candidat - PSD - vazut ca exponentul comunismului si a unei stari retrograde, prin excelenta. Asa ca schimbarea la starea de fapt, facuta de 'comunisti' nu putea sa insemne decat intoarcerea la comunism. Simplu. Si simplist.

Internetul

Este punctul unde campania candidatului 2 a excelat. Este si punctul unde candidatul 1 a lipsit cu desavarsire. Facebook-ul a fost vehiculul perfect pentru promovarea unei atitudini alerte, agresive si care avea ca scop inflacararea directa si violenta a celor care participa la postari. Nu discutie prin argumente, ci denigrare violenta. Hashtagurile cu #puiemonta si atitudinea de galerie a celor care aderau la atitudinea de gloata au castigat total si fara drept de apel internetul. Postarile pentru candidatul 1 au lipsit cvasitotal, iar cand au aparut, au fost stinghere, repede atacate sau, mai rau, ignorate. Nimeni nu a vrut sa isi arate sustinerea pentru el, de teama sa nu se contamineze. Internetul a fost motorul perfect pentru slogane goale si fara sens, de genul atacurilor cu injurii la adresa candidatului 1 (puiemonta). Interesant, a lipsit total o idee de sustinere a candidatului 2 'pentru ca el', deci pe argumente pozitive personale, laitmotivul fiind exclusiv 'Iohannis, pentru ca NU Ponta'. Deci, acelasi vot negativ din ultimii 25 de ani, intors, de data asta, chiar impotriva celui care vine ca alternativa la guvernarea de un deceniu a PDL. Excelenta miscarea staffului 2.
Stafful 1 a fost total inexistent in acest spatiu. Dovada ca PSD nu a inteles conceptul de new media si impactul sau. Este spatiul unde, prin mobilizarea excelenta si agresiva a votantilor lui Iohannis, s-a creat impresia de consens intr-o alegere, iar asta a avut impactul scontat asupra indecisilor, care vor merge, in mare parte, cu tabara castigatoare. Privind inapoi, candidatul PSD apare pe internet doar ca optiunea negativa semnalata de votantii lui Iohannis (Nu Ponta, puieMonta etc). Altfel, ai putea spune ca Iohannis a candidat impotriva unei idei, nu a unei persoane, atat de mult a lipsit Ponta de pe net.

Cooptarea tinerilor elitisti

Este un alt punct de mare succes pentru stafful candidatului 2. Traditional, bazinul electoral al taberei Basescu & PDL a detinut tineri intelectuali, activi, vizibili pe internet. Este exact ceea ce iti doresti, ca sa ai impresia de detinere totala a unui spatiu (in cazul de fata, cel virtual). Cine nu era cu ei, nu exista, cine decide altfel, e prost, nu merita sa voteze, merita minimalizat. Este o atitudine agresiva tipica acestui segment de populatie (unde se manifesta si tendinta de rupere fata de traditional/batran/vechi), care a contat enorm in castigarea internetului si in generarea unei impresii false de consens in alegerea unui candidat. False, pentru ca cei care nu aderau la ideea asta preferau sa se abtina de la comentarii, iar votantii traditionali ai candidatului 1 nu sunt prezenti pe internet. Chiar si asa, cum am mentionat deja, formarea unui val de opinie pe internet a avut darul sa angreneze noi adepti, lipsiti de alternativa, in conditiile lipsei lui Ponta de pe internet. Succesul pe aceasta linie de atac este cu atat mai mare cu cat lamentarea fata de comunism si teama irationala s-a manifestat acut la persoane de 25/30 de ani, care se afla de un deceniu sub guvernare Basescu, deci 'ne-comunista'; asta inseamna ca acesti votanti au experimentat 'comunismul' la 15/20 de ani. Si aici, vorbim despre guvernarile Iliescu & Constantinescu, in care se regaseau personaje prezente astazi in prima linie a 'luptei anticomuniste', intre care si Traian Basescu. S-a reusit, deci, crearea unui electorat NU Ponta, in conditiile in care electoratul Iohannis lipsea cu desavarsire (Iohannis nu exista in plan macro politic inainte de alegeri, iar PNL defila alaturi de PSD).

Confruntarile

Traditionale si universale, au fost evitate cu incapatanare de staff-ul 2. Dupa prima intalnire, s-a vazut si de ce. A doua era necesara, ca sa nu para ca Iohannis s-a speriat dupa prestatia catastrofala de la Realitatea. Chiar daca au fost tinute doar la televiziuni pro Basescu, au aratat un Iohannis extrem de lent si lipsit de ideatie, spontaneitate sau macar cunostinte despre functia pe care o urmareste. Consider ca staff-ul 2 ar fi trebuit sa insiste pentru neprezentare si sa motiveze prin dorinta de neimplicare in scandalul tipic romanesc si latin, al acestui exponent al civilizatiei teutone. 

Diaspora

A fost modul prin care au fost castigate fostele alegeri, cand Mircea Geoana si-a decretat victoria, s-a culcat presedinte, iar dupa numaratoarea voturilor din diaspora, s-a trezit perdant. Diaspora este un punct sensibil. Este informata despre situatia din tara exclusiv prin canalele oficiale, ICR, presa straina. Cine le detine, destine informatia. Diaspora nu traieste efectiv in tara, deci s-a pus intrebarea 'cu ce drept decide soarta celor care traiesc aici?' Ei bine, diaspora este responsabila pentru mentinerea PIB-ului la un numit nivel, prin infuzia serioasa de capital scos din tarile unde muncesc romanii si trimiterea lui in tara. In conditiile unui stat care si-a vandut / pierdut toate segmentele de productie proprie, banii trimisi de dispora si locurile de munca pe care romanii le-au gasit afara, fac ca statisticile romanesti sa arate mai bine ca cele ale unora dintre statele care au primit romanii pe piata de munca.
In ce priveste votul diasporei, stafful candidatului 2 si l-a arogat din start, ca la alegerile din 2009. Faptul ca atunci s-a votat de 3 ori la 10 secunde nu a deranjat autoritatile care au castigat alegerile si nici pe votantii acestuia. Faptul ca astazi norme de siguranta au intarziat votul, a fost reclamat drept frauda. Din nou, stafful candidatului 2 a punctat la capitolul imagine, unde s-a impamantenit ideea ca un singur rezultat - cel favorabil cadidatului 2 - este acceptabil. Orice alta varianta este frauda. Si aici s-a mizat pe aceeasi optiune NU Ponta. Cine dintre cei care muncesc in Spania, de exemplu,  auzise vreodata de primarul Sibiului, cat sa il sustina acum? Nu asta a contat, cat timp diaspora a mers mai departe pe varianta Traian Basescu, motiv pentru care stafful 2 a punctat din nou, adaptand strategia cat sa foloseasca un prilej oferit gratuit de guvern - slaba organizare a alegerilor. Disfunctionalitatile au acoperit total candidatul Ponta, iar polul discutiei s-a mutat de la candidati la presedentie, programe de guvernare, la Ponta = incalcarea dreptului la vot = coruptie, deci varianta rationala este NU Ponta = Iohannis. Mitingurile de protest deja pregatite sa iasa in strada EXACT la ora 21, in mai multe locatii simultan, gandite sa puna presiune pe numaratoarea voturilor, au avut exact impactul scontat - PSD si-a anuntat infrangerea inca inainte sa inceapa numaratoarea voturilor, ca sa evite si pierderea postului de premier.

Concluzii

Din toate punctele de vedere, Ponta era castigatorul alegerilor si doar procentul trebuia sa fie in discutie. Era tanar, proaspat si venea pe erodarea grava a PDL-ului si candidatului ales de Traian Basescu. Ideile agresive si diverse ale staff-ului 2 au facut ca lupta sa devina una stransa si sa ofere o sansa reala lui Iohannis. De baza a fost promovarea si impamantenirea dihotomiei comunist vs european, transpus pe schimbare vs coruptie. 
Neintelegerea rolului new media de catre staff-ul PSD, a strategiei staffului Iohannis si a unei pasivitati greu de inteles au facut ca Iohannis sa apara mai activ, mai viu, mai prezent. Culmea, nu prin el, ci prin activitatea frenetica a votantilor sai. La fel, Ponta a aparut prezent doar prin oglindirea negativa a sa de catre votantii Iohannis, lipsind total ca si contrapondede la Iohannis. Ponta a existat doar ca legitimare pentru candidatul Iohannis.
Stafful lui Ponta s-a mentinut pe idei simpliste si de siguranta, gen limitarea fraudei celorlalti, pomeni electorale, identificarea lui Iohannis cu Basescu. A gresit mult in subscrierea la ideea de schimbare, din motivele expuse, chiar daca ei erau exponentii schimbarii la starea de fapt. Repetarea ideii de 'presedinte care uneste' nu a fost de ajuns ca sa sparga formula Ponta vs NU Ponta, cea pe care s-a si votat, de altfel. Iohannis nu a fost votat decat ca alternativa negativa la varianta PSD.

In plan generic, campania a fost mult mai agresiva la nivelul populatiei, care a preluat si amplificat lupta dintre candidati, ca niciodata. Am trait o adevarata dezbinare la nivelul societatii, pe fundalul unei confruntari extrem de domoale si fara surprize, altfel, intre doi candidati slabi, fata de anii precedenti. S-a votat exclusiv emotional, fara alegere rationala. Nu am vazut nicaieri o expunere a programelor de guvernare. Nimeni nu stie ce a votat, in afara de faptul ca nu a iesit Ponta sau ca au votat ca sa plece Basescu. Nu exista decat angrenare intr-o frenezie bine orchestrata, care se va avapora ca aburii unei betii. Ce ramane dupa, vom vedea.
Interesul populatiei pentru vot a dat peste cap orice estimari. Daca la ultimul scrutin votau sub 4 romani din 10, ieri am avut 6 din 10. Cel mai interesant, s-a dovedit ca indecisii asteapta imboldul necesar, ca ei inca mai cred, ca o strategie corecta ii poate motiva cat sa participe la sistemul pe care il neaga, prin neparticipare. 


Alte analize de campanie:


Wednesday, November 12, 2014

Despre bun simt, dezbinare, manipulare

Dupa 25 de ani de la asa zisa revolutie romana, observ ca romanii inca habar nu au ce inseamna democratie, optiune, drept, coabitare, bun simt. Ultima campanie electorala, la care am refuzat cu incapatanare sa particip, mi-a aratat ce e mai urat in oameni pe care ii credeam educati, deschisi la minte, cu destula experienta cat sa nu se lase prostiti in ceea ce stim cu totii ca este perioada povestilor: campania electorala.
Ca sa fie foarte clar de la inceput, micul articol de astazi nu va face, nici pe departe, campanie niciunuia dintre cei doi care dau din coate ca ajunga in pozitia de unde pot deconta cheltuielile facute in campania electorala. Am mai scris despre asta si cei care ati vrut sa intelegeti, ati inteles. Restul, 'mnezeu cu mila. Articolul de astazi va vorbi despre dezbinare si lipsa de coerenta, despre lipsa unui numitor comun si despre cum oameni mari ajung sa se comporte ca niste copii razgaiati, fara sa constientizeze impactul de durata al comportamentului lor.

Pe scurt. Daca esti convins ca votul tau conteaza si ca trebuie sa creditezi sistemul actual de partide, din Romania, mergi la vot. Ai de ales intre un personaj care va duce mai departe actuala politica a Romaniei, din ultimii 10 ani ai mandatului lui Traian Basescu - care, cel mai probabil, s-ar si regasi in echipa lui Iohannis, si  Ponta, un personaj care ar schimba starea actuala, care vine cu un partid mamut, incarcat de istorie. Buna sau rea, nu e treaba mea, aici. Ai de ales intre doua personaje fresh si nu prea, independente si nu chiar, fara istorie, hai sa fim seriosi. Ai de ales intre doua personaje care au mers de manuta acum nici un an si care ar fi trebuit sa fie la conducere impreuna, daca interesele lor reale nu ii arunca astazi in tabere diverse. Pentru ca, dragilor, nu Ponta si Iohannis decid ce se intampla mai departe, ci pleiada de afaceristi si politicieni care le asigura trena si ascensiunea catre borcanul cu miere. In ceea ce priveste schimbarea despre care spuneam mai devreme, ea nu priveste nici pe departe politica macro sau externa a Romaniei, decisa in cu totul alte cancelarii, ci elita economica ce va veni la borcanul mentionat. Vin cei care papa de 10 ani, sau cei care au papat acum 10 ani. Desi, si asta este simplist privit, in conditiile in care dosarele de coruptie care mai scapa privirii arata cum intelegerile ilegale nu tin cont de limita doctrinara, ci merg transpartinic. Daca tii sa alegi rational, urmareste evolutia datoriei pe cap de locuitor roman care plateste boacanele politicienilor. Urmareste starea in care se gasesc sanatatea, educatia, finantele. Urmareste politica Bucurestiului fata de principalul contestatar al acestui stat - Lazslo Tokes. Urmareste evolutia relatiilor cu Republica Moldova si Rusia. Astea ar fi subiecte pe care mi-ar fi placut sa le aud in campania electorala, sa stiu ce au facut oamenii din anturajul celor doi candidati, aflati pe rand la guvernare si ce vor face de acum in colo. Nu a fost cazul.

Ce conteaza astazi, pentru mine, este modul incredibil in care se prezinta societatea romaneasca. Dezbinata, aroganta, netoleranta. In tarile cu democratie reala, parerea ta conetaza la fel de mult ca parerea colegului tau de banca, amice. Nimeni nu are adevarul suprem. Nimeni nu e mai prost ca altul, nimeni nu are dreptul sa spuna ca o anumita categorie nu are dreptul sa voteze doar pentru ca nu este de parera ta. Asta este o mostra de proasta crestere de mare angajament. Si atat. Nu are nimic in comun  cu democratia, iar cei care gandesc asa ar merita sa se miste cu talent intr-un sistem etatist autoritar, nu democratic. Spun asta pentru ca, tot mai des, vad atitudinea unei anumite categorii de votanti, pe internet. Acolo se creaza o impresie falsa ca doar ei au dreptate. Ca doar ei conteaza. Ca cine nu e cu ei, nu exista, nu e destept, nu conteaza. Ca doar ceilalti primesc pungi cu zahar si ulei ca sa aleaga pe X sau Y. Ca doar ailalti mint. Fals. Iar realitatea numerelor va arata situatia la final de vot. Vine doar sa dovedeasca faptul ca alegatorii sunt mai orbi si mai irationali decat candidatii, desi, dupa vot, toti vom trai in aceeasi societate, unde cei pe care i-ati votat vor face intelegeri si aliante. Deci, prieteni, nu va aruncati cu pietre in cap, peste nici un an veti fi parteneri de guvernare sau opozitie.

Este una dintre putinele situatii unde trebuie sa luam ceva exemplu de la americani. Acolo grupurile se respecta intre ele, tocmai in baza a ceea ce defineste democratia. Acolo castigatorul si perdantul alegerilor dau mana si legitimeaza un sistem electiv, de concurenti. Acolo, ca si aici, varfurile dau exemplul societatii. La noi, din pacate, exemplul este unul negativ, dupa scandaluri la nivel inalt si injurii aruncate cu usurinta intre principalii actori ai societatii romanesti. 


Poti sa arunci un ochi si pe:

Monday, October 6, 2014

Daca insisti sa votezi, citeste asta.

Mi-am luat un solemn angajament de pionier sa ignor total campania electorala. Sa ignor faptul ca oameni pe care ii stiu si consider cu urme seriose de intelect posteaza pagini sponsorizate de politicieni care ne vor votul. Sa nu intervin, sa nu intreb 'ba, sincer, te-ai tampit?', ci sa consider ca sunt(em), toti, tampiti din start. De ce din start? Ei bine, uite asa, incep sa scriu despre campania electorala.

Primul lucru care m-a amuzat a fost anuntul CA CAmpania electorala incepe. Cum adica incepe? Nu suntem intr-o campanie continua? S-a oprit ea vreodata, chiar si dupa alegeri? Nu este la ordinea zilei sa blamam tot ce vine de la 'ceilalti'? Sa nu avem un etalon comun? Sa nu punem jos prastiile si sa si constuim dracului ceva? Chiar daca am fost candva impreuna si am luat decizia impreuna, acum este absolut moral sa combatem decizia respectiva, daca noi nu mai suntem cu 'aia'. Nu este natural sa vedem Justitia drept un pion folosit si folosibil de potentul zilei? Si ne pare bine ca este asa, ca Justitia functioneaza partizan si inchide pe 'ailalti', pe cei pe care noi ii consideram vinovati de soarta tarii, iar cand ii inchide pe ai nostri, este un dosar politic si gata. Ce simplu a devenit!
Cum numarul celor care voteaza a scazut dramatic si constant, in ton cu importanta Romaniei pe plan international sau cu eradicarea normelor unui stat de drept, voi face o analiza teribil de scurta pentru cei care insista sa valideze prin prezenta si sa legitimeze prin stampila sistemul in care traim. Sistemul, nu regimul. 

In Romania, votul a fost si va fi, daca nimic nu se schimba, unul negativ. Nu vei vota pentru ca asta, ci vei vota pentru ca ailalti. E simplu. In teorie, asta asigura o alternanta la guvernare absolut naturala si benefica unei democratii. In realitate, arata esecul tuturor regimurilor care s-au perindat pe la Cotroceni si Victoria. La votul care se anunta acum, lucrurile nu stau altfel. Sunt cei care hulesc comunismul si, prin urmare, nu vor vota PSD. Sunt cei care hulesc coruptia si, prin urmare, nu vor vota asa zisa dreapta. Ratiunile din spatele deciziei sunt discutabile si personale. Nu comentez. In esenta, s-a reusit o cristalizare a unei dualitati Occident vs Orient = Dreapta vs Stanga. Falsa si aberanta, ca cea care opune noii romani vechilor securisti. Adica Melescanu, Basescu sau Macovei au reusit in viata, in functii publice sau in legatura cu strainatatea fara sa aiba legatura cu Securitatea, in timp ce alde Ponta, pentru ca evolueaza in partidul lui Iliescu, este un securist innascut. Rationamentul este tampit, mai ales ca toti au evoluat in FSN-ul sau PDSR-ul de debut, din care s-au rupt, ulterior; iar exemplele pot continua la fel de tampite, si pentru 'cealalta tabara'. Ce este important cu adevarat este igorat de toata lumea si, din pacate, mai ales de votanti. In Romania, coruptia este transpartinica. Asta inseamna ca X, pe care nu il stii de la tv, dar care este cu adevarat important, care are susta lui, care finanteaza campanii electorale la stanga si la dreapta doctrinara (alta tampenie, doctrine in Romania!...), si-a asigurat spatele si nu merge la inchisoare pentru ca da spaga oamenilor din aparatul de stat. Faptul ca X a scapat de inchisoare si pe vremea alora, si pe vremea astora, ca scapa constant dezvaluirilor facute de media, da masura competentei noilor veniti la Putere, dar si a lui X care isi mentine influenta, indiferent de noii sefi ai celor care ar trebui sa il denunte, ancheteze, inchide. 
Inca ceva. X vede o oportunitate si o discuta cu Y. Pentru ca cei doi sunt oameni pragmatici, ei se apropie, in timp, de clasa politica. Cum se numesc partidele si ce 'doctrina' au, conteaza cam la fel de mult pentru X si Y ca viata particulara a gradinarilor lor (cacofonie). Acolo sunt relatiile cu varful deciziei politice, dar si cu varfurile organelor de ancheta. Daca intri in sistem si cunosti oamenii, nu trebuie sa iti mai bati capul cu procedurile sau cu legile. Esti ok, nu te va ancheta nimeni, pentru ca tu te stii personal cu cei care ar trebui sa dea unda verde anchetarii tale. Mai mult, cu unii dintre ei ai interese comune si afaceri, deci lucrurile sunt si mai clare. 

Asta inseamna coruptie generalizata, adanc inradacinata in structurile statului, coruptie care rezista fara probleme schimbarilor de regim. Asta pentru ca oamenii raman aceiasi, in aceleasi locuri. Se schimba varfurile deciziei politice, iar astea isi delega apropiatii in pozitii de conducere,  unde astia gasesc oportunitati de afaceri. Nicidecum nereguli de semnalat, anchetat etc. In plus, varfurile astea care vin si promit una si alta, vin catarati pe aia multi si rapace, care ii finanteaza cu scopul declarat de a-si recupera insutit banii inapoi, dupa alegeri. De unde credeti voi ca vin banii aia? Contractele cu statul sunt si vor ramane in Romania cea mai profitabila afacere.
In aceste conditii, faptul ca tu il analizezi pe Ponta prin prisma lui Iliescu, pe Macovei prin prisma a ceea ce spune in PE, pe Hans, prin prisma lui Gretel, iar pe Udrea (ca sa ii citam pe cei care pana nu demult se tineau de manuta in cadul 'dreptei'), prin prisma pantofilor ei este dragut, dar inutil. Toti au caracteristici clare, de netagaduit, la fel de blamabile. Toti au legatura cu aparatul de stat, unde vor doar noi functii. Niciunul nu este Fat Frumos. Niciunul nu va avea impact pozitiv pentru ca sunt deja de mult timp in sistem si este clar ca nu au facut nimic pana acum. Deci, daca insisti sa votezi, fa-o in cunostinta de cauza si pentru ceva real, cunoscut, nu pe bajbaite si penibil, ca pana acum. Un alt lucru e cert. Romania va merge mai departe cu UE, fie ca vrem sau nu, pentru ca decizia este luata demult si luata in alta parte, si nu va schimba asta nici Ponta (acest 'lider al stangii' care tine, si el, in brate biserica cu enormele ei cheltuieli), cu afisele lui cu motive popularo-chinezesti, nici nimeni. Nici macar Vadim. Deci Occident vs Orient adus in campania electorala nu este un criteriu de departajare rational. O schimbare asa dramatica aici ar duce la dezastre gen Ucraina, unde vedem cu ochiul liber ce inseamna sa incerci sa iesi din sfera de influenta a unuia dintre cei doi poli. 
Ar mai fi ceva. Luati, comparativ, legile sociale si linia macroeconomica promovate de fiecare regim. Luati-le si comparati-le cu nivelul de trai, cu rata de promovare a BAC-ului si cu datoria publica. In doar ultimii 4 ani, ca sa includem aici si basisti si pesedisti, ea a crescut, constant, de la 2117 euro / roman, la 2974 euro / roman. Asta inseamna un declin permanent si incapatanat, care se traduce prin incompetenta guvernantilor de a lucra cu adevarat pentru tara care ii intretine. Se traduce prin saracie, colaps, dependenta. Se traduce prin infiltrarea deciziei straine in mersul tarii tale, prin companii straine in sectoare cheie pentru mersul statului, prin instalarea de baze militare straine la tine in tara, prin ignorarea ta la nivel international, prin reducerea ta la nivel de spectator. Si prin folosirea ta cum este mai bine pentru cei care te detin. Fie ei americani, rusi sau chinezi.
Cam asta ar fi. Mereti si votati intre comunisti sau europeni sau oameni noi, daca efectiv nu ati inteles nimic.

Mai veche:  De ce majoritatea nu mai votam
De la campania ailalanta: Analiza de campanie

Thursday, September 4, 2014

A venit, a venit toamna... terminati dracului cu Ice Bucket Challenge...

Am asistat pasiv la Marea Balaceala de vara asta. Ce a pornit intr-un fel, in SUA, a suferit mutatii serioase si a ajuns, cum era de asteptat, in Romania, exact ca saorma. Cu de toate si fara legatura cu aia originala. Sa nu se inteleaga, totusi, ca americanii au reusit sa mentina un nivel ridicat al provocarii. Dar ei sunt americani si majoritatea sunt niste tampiti, fie ca se numesc Bill Gates sau Vin Diesel. E bine de stiut, totusi, ca nu e musai sa copiem tot ceea ce fac. Desi e cam tarziu pentru asta.

Ce m-a amuzat a fost cum scopul campaniei a cazut total in plan secund in fata unei masive campanii de promovare individuala a vedetelor. Esti provocat? Existi. Provoci, deci, mai departe, si esti parte dintr-un lant frumos de tampiti care se uda in fata camerei. Dar o fac public si exista si aduna like-uri si comenturi si asa mai departe. Cred ca pana si Stephen Hawking si-ar fi turnat apa in cap, daca era ceva mai vioi. Slava domnului ca nu a facut-o si asa, imi pastrez parerea buna despre el. 
Ca sa nu vorbim aiurea aici, alege, la intamplare, una din vedetele romanesti care si-a turnat apa in cap vara asta; alege-o si intreab-o daca stie ce presupune gestul. Daca stie de ALS. Daca stie ce presupune asta. Daca stie unde se duc banii donati si cine ii foloseste. Si alte lucruri total plictisitoare, care fura din stralucirea pe care ti-o da un tricou ud lipit de corpul la fel de ud si vedet. Beton imagine! Sau, pardon, gheata!
Doar ca sa fim clarificati, e in regula sa stii ca poti dona bani in cazul de fata - ca si pentru orice alta cauza - fara sa o faci public. Fara sa o faci demonstrativ. Dar atunci, ce rost ar mai avea, nu e asa? Uite, exista un baiat care a facut-o decent; Sir Patrick Stewart a donat bani si si-a pastrat si imaginea, dupa campania asta. Dar el e nimeni pe langa Chirila, Esca sau Mutu, recunosc. Asa ca, in functie de cine vrei sa iti fie model, foloseste galeata cum crezi mai bine. Tine totusi cont ca ploua si e rece zilele astea, si cantitatea de gheata merge limitata chiar si in whiskey (a se citi scotch), nu doar in cap. 
Mai merita sa te gandesti cum ar fi aratat campania "We are the World" daca era facuta astazi si participau personalitatile de astazi la ea.  

Numai bine!




Wednesday, September 3, 2014

Ultima carte citita. Descalcitorul.

Cand Mircea Moroioanu si-a lansat cartea, m-am gandit ca este exact ceea ce ar fi trebuit sa fac eu, daca eram mai putin lenes. Daca nu mi-as fi gasit mereu scuze ca duc o viata plina, acum as fi avut cartea mea drept suport pentru cafea. Eu si cei cativa amici carora le-as fi dat-o cadou, in timp ce restul exemplarelor scoase ar fi facut corp comun in vreun dulap.
Am luat, deci cartea, cu o combinate sincera de invidie si curiozitate. Il stiu pe baiatul asta de cand eram amandoi intr-a 9-a. Am invatat sa zangan la chitara alaturi de el, in apartamentul alor lui, in Drumul Taberei. Bunica lui ne facea senvisuri, el fuma pe furis, pe geam. Taica-su era - si este - un tip pe care il vezi la concerte unde mergem si noi. Mircea m-a oferit primele piese care mi-au placut si pe care mi-as fi dorit sa pot canta mai bine decat am facut-o, atunci. Lucreaza in publicitate. A facut o facultate imposibila. Este un baiat spiritual. Dar stie sa scrie? Eu citesc mult si urasc sa imi pierd timpul.

In prima zi libera, am luat cartea langa mine, pe la ora 9, dimineata. O carte roz, cu un desen comics like pe coperta si un nume destul de dificil. Dificil si pretentios. Descalcitorul. Spre seara, citisem 120 de pagini. Am lasat-o cu greu din mana. Primul lucru care m-a lovit a fost cat de personala este. Descalcitorul nu este o carte; este realitatea ca un roman traita de Mircea. Cartea s-a nascut din drama interioara pe care el a trait-o, a destructurat-o, si-a asumat-o si a pus-o, goala, pe hartie. Fara sa caute artificii false si vizibile. Direct, dur si cu un impact extrem. 
Nu ma voi apuca sa va povestesc, nici pe scurt, despre ce este vorba. Pot doar sa va spun ca Descalcitorul incepe surprinzator si curge, curge si captiveaza, se complica, sufera mutatii, devine serioasa si capata sens. Este o carte care surprinde prin lejeritatea stilului si a fluentei. Cum spuneam, nu este o carte cautata. Este Mircea, chit ca il stii sau nu, nebarbierit, cu cearcane, cu cafeaua rece langa el, cu o scrumiera plina de tigari, care isi povesteste vara. Vara si viata, intr-un manifest greu de expus. Putini autori au curajul sa se expuna asa, in fata lumii. Iar majoritatea o fac prin subterfugii si interpusi. Mircea nu se ascunde dupa personaje fictive; iar pentru asta, merita atentia.
Dupa primele doua parti ale cartii, care zburda si deschid alegoria romanului, urmeaza corpul principal. Urmeaza Descalcitorul. Este partea care m-a dus, automat, cu gandul la 'Ratacirile fetei nesabuite', a lui Llosa. Si, sincer, Mircea nu este cu nimic sub magia pe care peruanul stie sa o redea. Este mai putin experimentat, dar asta lucreaza, paradoxal, in folosul lui, pentru ca nu te simti plimbat printr-un roman, de un autor de profesie. Aici asisti la o dezavuare reala a psihicului, in forma pe care, de obicei, majoritatea tindem sa o ascundem lumii si, mai ales, noua. Descalcitorul este sincer, candid, deloc scris ca sa vanda, dar este o carte pe cinste. Pentru mine, este o noapte cu fum, lumina difuza si rom, ascultand un om care isi spune povestea.

Am terminat cartea aseara. Am asezat-o in biblioteca, langa 'Regele Arinilor' al lui Michel Tournier. Descalcitorul este un roman cum mi-as dori sa scriu. 


Monday, July 14, 2014

Despre Mondialul brazilian

Prima finala de Campionat Mondial pe care am vazut-o a fost cea din Italia, '90. Eram pusti, era imediat dupa revolutie, era altceva. M-a impresionat. Atunci, ca si acum, gratie surprizelor CinCin, favoritii de serviciu erau, pentru mine, Olanda, Uruguay si Argentina. Adica echipa care incepe toate competitiile fulminant si capoteaza invariabil, echipa care castiga toate Copa America si dupa, nu face nimic la Mondiale, si 'cealalta echipa' din America de Sud, dupa Brazilia. M-am uitat, deci, la finala de atunci, dintre Germania lui Lothar Mathhaus si Argentina lui Maradona fiind alaturi de echipa campioana mondiala, cu care Romania scosese un 1-1 'eroic'. Atunci, ca si acum, a fost un meci tactic, anost, lung, pe alocuri. Si atunci a castigat Germania. 
Ieri am prezis victoria Germaniei cu 1-0, desi tineam, desigur, tot cu Argentina. Mari diferente intre Argentina de ieri si cea de acum 24 de ani, totusi. Si asta pentru ca azi avem solist 1 si atat, atunci aveai un best off + solist 1. M-am uitat la Mondialul brazilian, cum argentinieni cotati enorm de cele mai mari cluburi ale planetei plimba mingea apatic, asteptand sclipirea de geniu a lui Messi. Cand antrenorul anunta ca nu are alta strategie decat cea bazata pe 'cel mai bun jucator al planetei', asta cam spune totul. Pentru ca, daca sclipirea nu vine, Germania mai adauga o stea pe tricou. 
In '90, tot Argentina avea cel mai bun jucator al planetei. Nu fac comparatie intre cel de atunci si cel de acum. Nu e corect, conditiile si fotbalul sunt altfel astazi decat pe vremea lui Maradona. Cert este ca, atunci, Argentina dispunea de jucatori de geniu, sclipitori si deloc obedienti, ca azi. Jucatori pentru care coabitarea cu Maradona se facea prin evidentierea propriei personalitati si valori. Ma gandesc aici la Goycoechea, Batista, Burruchaga, Caniggia, la tinerii Diego Simeone, Batistuta, Ayala s.a.m.d. Azi, Argentina are, din nou, jucatori cu adevarat fantastici, dincolo de cat de umflati sunt de marketing si de cluburile care ii valorifica. Problema este ca nimeni, de la Mascherano la Higuain sau Di Maria nu isi va asuma initiativa in fata lui Messi. Si asta se vede in teren, de la cum se dau la o parte, la cum freaca mingea pana decide Messi sa alerge. Iar apatia asta in fata unei singure personalitati a daunat echipei, per total. Nici Olanda lui Van Basten nu era asa, nici Brazilia lui Romario & Co, a lui Ronaldinho & Co etc. Imi pare sincer rau pentru ei, mai ales pentru ca au pierdut in fata unei Germanii fara simboluri. Fara nume care sa straluceasca in colectia mea de CinCin. Nici chiar Klose, cel care este golgheterul absolut al Mondialelor, nu are fata de super erou. Nu este comparabil cu Basten, Klinsman, Baggio, Ronaldo, Zidane, Maradona sau chiar Messi. Asta ca sa ma limitez la eroii pe care i-am prins eu jucand. Argentina a pierdut in fata unui antrenor opac si perseverent si a unui colectiv muncitor si increzator in sansele lui. Culmea face ca Messi sa fie eclipsat de un pusti fara nimic, ma gandesc la Gotze aici, care nu s-a lasat si a facut ceea ce fac nemtii mereu: joaca pana la final.

Cam asta ar fi. Ce va fi peste 4 ani? Probabil un spectacol si mai comercial ca cel de anul asta, cand faze aflate in stare iminenta de gol erau intrerupte de regizorul de transmisie ca sa ne arate fete si copii din tribuna, imagini cu statuia lui Iisus sau panorama orasului. Peste 4 ani ma astept la arbitri si mai exotici si neinspirati ca cei de anul asta. Dar hai ca incep sa vorbesc exact ca maestru' Chirila. Mi-as dori ca macar TVR-ul sa faca un efort si sa aduca niste comentatori mai de soi. Nu de alta, dar au reusit sa ofere un spectacol total al penibilului.


Vezi si:

Wednesday, July 2, 2014

My 2014 summer

Vara lui 2014 ma duce in cateva locuri frumoase, alaturi de golanii din Roadkillsoda.  
Ai cateva din ele mai jos:






Mai multe surprize, in toamna. Pana atunci, kick ass, bucurati-va de muzica si sustineti-va trupele!

Tuesday, June 24, 2014

Justitia pentru prosti. Adica pentru noi.

Sincer, ma bucuram de o pardalnica de durere de spate si un campionat mondial cu adevarat frumos. Romania lipsind (in virtutea respectarii traditiei), doar Grecia si Rusia o ardeau urat, cat sa strice frumusetea unui turneu unde chiar se joaca fotbal. Ei si scandalul din tara cu fratele presedintelui. Asa ca m-am oprit din vizionari si m-am decis sa screm un articol despre cum functioneaza justitia in bucata asta de harta. Tara e mult spus.

Justitia, dupa cum stiti din poza aia, e oarba. Oarba e si la noi. Nu pentru ca ar fi impartiala, ci pentru ca asa e cu adevarat neajutorata si o poate indrepta oricine impotriva cui are nevoie. Ceea ce se si intampla, de dintotdeauna, aici. Azi, cazul cel mai cel este al unui barbat care, aparent, pare ca sufera de retard avansat. Intamplarea face ca el sa fie fratele presedintelui. Dar asta nu ii iarta pacatele. Ultimul astfel de pacat, dintr-un lung sir care mai ca te face sa il compatimesti de-a dreptul pe Base, este cel in care omul asta - cel cu retard - apare filmat de un interlop rom, spunand in toate felurile posibile cum el ia bani ca sa intervina pe langa fra-su si sa il scape pe un alt interlop rom din inchisoare. Dupa ce am ascultat de mai multe ori inregistrarea, am ajuns la concluzia ca este imposibil sa fi fost mai explicit asupra faptei sale si a scopului actiunii. Totusi, ca sa respectam justitia, el este, acum, doar suspect. Cum receptorul banilor si logica intregii povesti este interventia pe langa fratele sau, presedintele, pentru gratierea interlopului rom, nivelul de compasiune catre persedintele-frate al acestui retard scade considerabil. Daca iei in calcul si ca ginerele aceluiasi presedinte este anchetat penal pentru ca a falsificat acte ca sa ia juma' de judet de la proprietarii de drept, iar scade simpatia. Ca acelasi presedinte este tinta unei comisii parlamentare care ancheteaza cum a facut el rost de un judet - numit generic mosia Nana - nu mai mira, pentru ca exista deja un patter in ceea ce il priveste pe acest domn. Acelasi domn care ne-a asigurat astazi ca nu stia ce face fratele sau. La fix 2 ore, domnii de la SRI si-au sustinut si eu punctul de vedere, in care au spus ca 'un raport SRI in detaliu privind clanurile interlope a fost intocmit si remis sefului statului'. Dati, frate, pe chitanta, rapoartele astea, sa stim si noi cine, ce primeste.

Dar cum a ajuns jusitita asta oarba sa ancheteze asa ceva? Pai, simplu, s-au schimbat ponderea si raportul de putere la varf, deci acum exista interesul ca anchetele astea sa fie demarate. Deci, ca sa fie clar; nu traim intr-o tara, un stat de drept unde justitia exista si isi face treaba, ci intr-o constanta lupta feudala unde diversii baroni isi dau la gioale cu justitia. Ca treaba sta asa si nu altfel ne-a demonstrat-o astazi echidistantul site hotnews.ro, care amintea ca prima stire ca pesedistul Nicusor Constantinescu este de negasit, fiind dat in urmarire internationala; stirea a 7-a era ca presedintele (ala de mai sus) se dezice de faptele lu' fra-su si lasa justitia sa isi faca treaba. Frumos cum site-ul echidistant, ca si domnul Base, au scos din ecuatie punctul terminus al traficului de influenta, nu? Pentru ca, nu e asa, nu are rost sa faci trafic de influenta daca nu ai cui sa dai banii aia. Iar cel care dadea banii era chiar fratele lui. Dar, desigur, justitia isi va face rolul.
Tot justitia a fost astazi sesizata de catre PMP asupta biletelului pe care Tariceanu l-a dat aceluiasi Basescu, in care il ruga si el ceva. Dupa cum vedeti, traficul asta de influenta este ceva cu traditie aici, cam ca absenta Romaniei de la turneele finale. Interesant este altceva: actiunea reclamata de partidul doamnei Udrea priveste o neregula din 2007. Aia care a spart PNL-ul atunci, si a dat nastere PDL-ului. Ne imaginam ca de atunci pana acum, doamna Udrea nu a considerat ca Tariceanu facuse ceva ilegal, de nu l-a reclamat, dar, si mai important, este de observat aici inactivitatea totala a procurorilor, care nu s-au autosesizat nici in 2007, nici in 2008, nici in 2009 s.a.m.d si au asteptat semnul dat de doamna Udrea ca sa isi inceapa, o data, activitatea in slujba interesului public. Bine ca s-a sesizat doamna, ca altfel scapa Tariceanu! Si nu am vrea asta.
Suprapunerea celor doua actiuni care privesc pe domnii Nicusor Constantinescu si Calin Popescu Tariceanu CU CAzul in care fratele presedintelui lua bani ca sa ii dea in neant, nu fratelui sau, desigur, este absolut intamplatoare. Pentru ca alta presupunere ne-ar duce la concluzia ca justitie nu exista, ci exista un serviciu folosit, pe rand, de potentii zilei. O victima colaterala a acestor cazuri este transatul-deja pesedist Adrian Nastase, cel care a primit, culmea, tot astazi, un spor de pedeapsa de 6 luni. Ghinion. Vesti bune totusi pentru Becali, de exemplu, care, neavand nicio treaba cu lupta asta politica, scapa fara spor de pedeapsa. Ramane insa de vazut ce mai descopera justitia in zilele urmatoare. Oarba fiind, nu stii niciodata peste ce da. Stiu insa cei care ii scot dosarele respective in cale, la momentul oportun, deci e de ajuns, totul e sub control.

Daca din lectura asta ai ramas cu impresia ca vreau sa il vad doar pe unul dintre acesti actori la mititica, esti un imbecil.
Daca din lectura asta ai ramas cu impresia ca exista justitie si ca isi face treaba, esti un imbecil.
Daca din lectura asta ai ramas cu dorinta de a te intoarce dracului la meciurile Mondialelor, esti normal, dar, din pacate, traiesti intr-un spatiu unde cultura civica, statul de drept si restul de notiuni abstracte nu vor prinde radacini neam. Deci nici tu nu esti ok.

Din postura de platitor de taxe aici, spun celorlalte furnici care intretin acest sistem democratic confirmat prin vot: Hai Olanda!

Monday, June 2, 2014

De ce nu vin rochistii la concerte.

E genul de articol care va naste scandal. E genul de articol care va fi citit repede, neinteles corect si imi va trimite carne cat sa ma tina pana spre Craciun. Sa-i dam, deci, drumul.

Cand eu eram mic, era foarte cool - misto, pe vremea aia - sa asculti un singur gen muzical. Adica, daca erai rocker, era natural sa urasti sincer depesharii (usor de observat gratie hanoracului), rapperii (imbracati cu hainele parintilor) si alte stiluri secundare. Toti apartineam unui stil si nu ne amestecam. Doamne fereste sa fi ascultat una din piesele din afara sistemului! Nu. Trebuia sa nu iti placa ailalti pentru ca nu ascultau ce ascultai tu. Simplu.
De atunci, unii am mai crescut. Am inceput sa descoperim muzica, in mare. Indiferent de perioada sau stil. Muzica este un tot, care ofera puncte de rezonanta multor segmente de cetateni. Marele avantaj al celor care nu traim in Siria este ca ne putem bucura de muzica, per ansamblu. Poti asculta piese din toate paletele evantaiului muzical (ce exprimare, ce stil!...) fara sa te compromiti. Sa nu traiesti intr-un sistem coercitiv si sa te autocenzurezi privind ce asculti este cel mai imbecil lucru posibil. Relaxeaza-te si asculta muzica pentru ceea ce este. 
Mergand mai departe, voi incerca sa slalomez printre marile piese de moara Muzica de calitate si Muzica comerciala. De ce? Pentru ca nu sunt Horia Moculescu. Pentru ca nu stiu daca Gilmour ar stramba din nas ascultand Roxette sau Smiley. Pentru ca este imposibil sa pui o bariera de la care incepe muzica proasta sau comerciala si unde se termina muzica buna. Pentru ca muzica asta comerciala atinge multi oameni si chiar daca ei sunt prosti, cum sustin unii, ei rezoneaza cu muzica si, ironic, sunt mult mai deschisi decat cei care asculta 'muzica buna'. Pam pam, cred ca tocmai a venit primul colet cu carne. Teoria conform careia cei care asculta muzica buna sunt mai instruiti / valorosi decat ceilalti este atat de cretina, incat nu stiu de unde sa incep. Voi incerca doar sa va spun ca toti sunt convinsi ca ei asculta muzica buna; deci, daca mergem pe teoria asta, toti sunt destepti. Ceea ce nu ar fi rau, dar este imposibil. Deci, teoria este falsa. Iar argumentele gen radio Guerrilla: 'ascultatorii nostri sunt putini, dar sunt mai valorosi ca ai lor, pentru ca sunt mai educati si asculta muzica buna', sunt un bullshit fara acoperire si care a dus radioul ala in pamant.

Acum, sa trecem la lucrurile cele mai importante. Am avut ceva timp sa studiez comportamentul diferitelor segmente culturale; rochisti, manelisti, hipsteri etc. Din postura mea de rochist, neignorand carentele tuturor celorlalti, va spun cu mana pe inima ca ca rochistii sunt niste trogloditi, mare parte din ei. De ce bre? Simplu. Pentru ca au o cultura muzicala minora, rezumata la stilul care ii gadila, pentru ca ignora tot ceea ce nu cunosc, pentru ca resping cunoasterea muzicala care le-ar largi orizontul, pentru ca le pute totul, pentru ca nu sustin stilul pe care il ridica in slavi. 
Trupele de rock din Romania nu traiesc din muzica. Este imposibil, aici. De ce? Rochistii nu vin la concerte. Trupele mari de rock din Romania aduna la un concert eveniment cam cat aduna o trupa minora din afara. Rochistii nu cumpara merch, decat cu foarte rare ocazii. Rochistii se uita de 10 ori la pretul biletului de la intrare si calculeaza cate beri incap acolo. Rochistii ar fi venit la concert, dar aveau repetitie in ziua aia. Poftim? Rochistii vor sa vada trupele mari din afara, iar dupa un concert mamut, nu auzi decat critici privind sunetul, berea calda etc etc etc. Bai, unul nu zice "tata, dar cum au cantat aia!". Nu vezi asa ceva la aia 'prosti' care asculta celelalte stiluri. In situatia asta, in realitatea cam urata a acestei piete, organizatorii si promoterii de la noi sunt extrem de nisati. Fac concerte care sa mearga, pe cat posibil, la sigur. Incearca sa plateasca trupele cat mai putin. Rar promoveaza ceva nou. Daca promoveaza, o fac gratis. Si nu ii poti condamna. Decat cand se bat cu pumnul in piept ca ei sunt avangarda rock-ului autohton.

Ca muzician in Romania, ai 3 cai: underground - o scena efervescenta, reala, dar saraca; mainstream - o scena cu multi bani, dar unde renunti la amprenta personala in favoarea a 4, 5 producatori; cover band - o scena populata de muzicieni buni, care au renuntat la visele proprii si au ales acest compromis ca sa poata trai totusi din ceea ce stiu cel mai bine; muzica. Cele 3 scene sunt valoroase fiecare prin ceea ce ofera, dar merg total in paralel. Am descoperit cu uimire ca putini muzicieni sunt la curent cu ce se intampla in celelalte scene decat cele in care traiesc. Si asta e pacat, pentru ca toti canta si majoritatea o fac bine. In ceea ce priveste publicul, el este cel care determinta starea scenei respective. Cei care merg la concerte mainstream sau cover au putere de cumparare. Nu va uitati ca toate concertele mainstream se fac cu intrarea libera; prostimea aia cumpara alte produse, este tinta pentru reclamele producatorilor care sunt astfel de acord sa plateasca pentru concerte, promovare, locatii etc. Publicul cover band-urilor este la fel de blazat ca trupele pe care le priveste, dar, in mod cert, este potent financiar. Despre publicul underground am vorbit deja. El este cel care intretine in obscuritate trupele care se chinuie totusi sa ofere ce vrea. El, publicul. Daca nu te implici, nu cumperi, nu participi, macar, la concertele care iti sunt dedicate, nu poti avea pretentii. Si totusi ai. Oribila atitudine.
Ca artist, lasa-ma sa iti spun ca nu este visul meu sa cant in buzile care organizeaza concerte de gen. Rock = obscur = sarac = improvizat numai in Romania. Si Bulgaria, Angola, Uzbekistan etc. Ca artist, visez sa am concerte in venue places cum am vazut in afara, ca in cele unde chiar canta trupele de rock din afara. La noi, Mandinga canta in locuri unde vezi Velvet Revolver, in afara. Ca artist, aleg sa ma adresez deschis unui public la fel de deschis la minte si care nu respinge idei, locatii, concepte pe baza de prejudecata. Ca artist, ma uit la concertul facut de Radio Zu la Cluj, care a adunat zeci de artisti romani, doar romani, care au avut ocazia sa cante in fata a cca 60.000 oameni, pe o scena ca in afara. Rochistii blameaza asta. De ce, mai baiatule? Cine va organiza asa ceva pentru trupele de rock romanesti? Si, mai mult, daca s-ar face asa ceva, cati dintre cei care stramba din nas pe marginea acestei scene vor si veni la event?
Cam asta e realitatea. Nu e cool si nu da bine, dar e important sa o stim toti. Poate asa, creste media concertelor de la noi si ofera, astfel, organizatorilor, argument sa creasca si calitatea eventurilor pe care le fac.
Gata. Ma duc sa-mi ridic coletul cu carne de la usa.

Thursday, May 29, 2014

Cele mai proaste motto de la Campionatul Mondial

In mod cert, ideile proaste nu sunt apanajul unei singure zone geografice. Dovada clara este sumedenia de motto-uri neinspirate care s-au adunat la mondialul care sta sa inceapa. Echipe cu traditie au ba, multe au apelat la o combinatie atat de nereusita de poza si cuvinte, incat au dat deja startul competitiei pentru cea mai cretina idee. Vezi cateva dintre ele mai jos. Restul articolului, aici.



Incepem cu gazdele. Dupa figura aluia din mijloc, inteleg ca e panicat cu 4 pe el. Si mai vin 2...









.

In aceasi zona de experiza sunt si olandezii, cu tot cu gusturile lor bizare










Nigerienii par sa fi inteles ca fotbalul se joaca in mai multi. Sau poate asta tot incearca sa li se spuna jucatorilor.


















Inteleg din motto-ul lor ca toata tara va emigra cu ocazia mondialelor.










Federatia chiliana si balbaitul angajat pentru echipa.












Enjoy it, mergeti intr-un loc cu mancare, apa calda, lumina. Potrivita urarea, daca te uiti si la expresia amaratilor.











Elvetienii, exacti cum ne-au obisnuit. Lipseste doar ora, in rest ai tot. O fi biletul de transport.










Belgienii nu se dezmint. Inchideti-va copiii.











Francejii nu se baga cu belgienii...












Iar rusii vin, desigur, la furat.













Citeste si alte magarii mici:

Campanie electorala de tot rasul
ArtDeco & Fotbalul

Sunday, May 25, 2014

De ce marea majoritate nu mai votam

Partid Politic = Grup de indivizi cu interese comune, care urmareste acapararea si exercitarea Puterii in stat.

Ca sa merg la vot, e de la sine inteles ca eu, descultul curului, si Antonescu, Hrebenciuc, Falca, Udrea etc etc etc etc avem interese comune, deci eu ii creditez cu increderea mea, iar ei merg in urmatorii 4 ani ca sa le apere pe astea, comune, ale noastre. Gen afaceri cu banii statului, sau jocul ala de carti Razboi, dar cu dosare de coruptie, specularea slabiciunilor sistemului de stat si asa mai departe.
Eu unul, sunt in offside. Deci, neavand nimic in comun cu baietii astia, nu merg sa ii trimit undeva unde sa ii si platesc urmatorii  ani. Mai mult, cum povestea asta tine deja de 25 de ani, te-ai astepta ca TOTI sa inteleaga ca suntem trasi pe sfoara de un grup de corupti. Ca sistemul asta nu functioneaza intr-un spatiu fara cultura civica sau cu un sistem juridic cu traditie. Cel putin, ca nu functioneaza in formula asta; cu partide politice sau fara cvorum de prezenta la vot s.a.m.d. Majoritatea covarsitoare a inteles. De aia nu ii mai vezi la vot. Ii vezi pe cei platiti si pe cei care se tem de aia platiti. Toti crediteaza si intretin sistemul, prin prezenta lor.
Cei care mergeti la vot, incercati sa rationati si sa intelegeti dincolo de meniul oficial al democratiei, venit via Washington sau Berlin. Sa nu mergi la vot inseamna sa nu mai vrei sistemul asta. Nu este un blam impotriva unora, nu merg sa imi anulez votul si alte baliverne. Simpla ta prezenta acolo crediteaza sistemul mai departe. Asta pentru ca sistemul iti da 2 variante: votezi, sau iti anulezi votul. Orice alegi, participi la sistem, cat timp alegi una din variantele sale. Iar democratia romaneasca este o varianta caricaturala cum nici in dictaturile populare nu gasesti. Mergi la vot cu grupul, ai transportul, masa, ceva de baut si o plasa cu merinde asigurate. Doar sa pui o stampila une trebe. Iar problema nu este la miticii care fac asta, in speta, niste saraci care speculeaza situatia, ci la aia in costum care o initiaza. Adica la partidele politice. Toate. Fara exceptie. La grupurile de interese particulare, fara legatura cu cele ale populatiei, la grupuri care tolereaza infractori in randurile proprii, sub denumirea de senatori sau deputati sau presedinti, grupuri care nu au cultura, care abia sunt acceptate de UE, de la care se crediteaza. Deci, pe cine sa creditezi ca reprezinta dreptatea si vocea poporului, in Romania? Pe cine sa alegi ca reprezentantul tau dintre ei, toti cei de azi?

Cei care nu mai mergem la vot reactionam la ruptura totala dintre noi, societate si oamenii care se pretind reprezentantii nostri. Noi nu vedem pe nimeni vorbind despre somaj, saracie, sau lipsa unor planuri de viitor, in campanie si in programele de guvernari. Nu auzim o voce cu solutii la modul penibil in care suntem tratati in UE, ca natie, ca stat. Noi auzim niste baieti mandri ca sunt romani sau ca sunt eurocampionii intr-o tara saraca. Nu mai spun de aia care ridica Romania de unde ei au pus-o in ultimii 10 ani. Astia sunt cei care se vor reprezentantii mei, si care recurg la baliverne ca sa aiba girul multimii. Este inadmisibil sa fii mintit de 25 de ani si sa revii, mereu, la aceiasi oameni, in acelasi sistem. Pune intrebari serioase asupra ta, ca neam.
Realitatea nu este a unui grup de intelectuali care dezbat steril daca democratia are sens intr-o tara ca Ro, si care facem asta de un sfert de secol. Realitatea este a alora fara orizont, care sunt exploatati, al caror gir este cumparat cu o masa si o punga de nimicuri in campanie. Iar cei care organizeaza asta ar merita un loc la racoare, nu unul platit, in Parlament. Realitatea este a astora care chiar vrem sa traim intr-o tara moderna, cu un sistem etatist functional si carora ni se scot ochii ca nu ne facem 'datoria de cetatean'. Pentru cine, mai fratilor? Ca sa fie clar, e vorba de un drept pe care il poti exercita sau nu, gandit astfel tocmai ca sa nu devina o obligatie, o sarada goala a democratiei. Devine datorie pentru politicienii care trebuie sa fie votati sau pentru aia multi care merg la vot incolonati, ca intr-o dictatura. Pana la urma, daca nu ai ce alege, dar TREBUIE sa alegi, adica sa mergi la vot unde zici "DA/NU dar ramane cum decideti voi", asta se cheama ca am dreptul sa ma exprim? Aleg sa nu ma exprim, ce mama ma-sii. E si asta un mesaj si, credem tot mai multi azi, cel mai puternic. Lipsa de cvorum la alegeri este cel mai evident mod de a spune tuturor ca te-ai saturat. Ca oamenii aia efectiv nu au nicio legatura cu tine sau cu problemele tarii. Nu alegi  mersul la vot ca sa anulezi optiunea. Asa faceau saracii care veneau sa dea onorul lui voda; il injurau printre dinti, dar erau acolo, creditau starea de fapt.

Azi, prezenta la vot se situeaza in jurul valorilor fantastice de cel mult 30 %, umflate ulterior. Majoritatea celor 3 romani din 10 care merg la vot, sunt platiti sa faca asta. Sunt adusi cu autocarul, sunt tinuti din scurt, pleaca acasa cu ceva, nu cu mana goala. Nu inteleg sistemul. Voteaza ca niste animale, intr-un joc absurd de care beneficiaza 'politicienii'. In plan legal, sunt partasii unei fraude nationale. Mai voteaza si cei care se tem de dictatura de ieri, fara sa o vada pe cea de azi, mult mai poleita, in care ai voie sa o iei in mana. Ieri, asa trebuia. Sper ca observati deraiajul intre termeni ca democratie si coercitie; deci nu mai insistati ca trebuie sa votam. Voteaza cei care se tem de aia prosti si platiti sa voteze; daca merg doar aia, ce facem, traim cum decid ei? Nu, prietene. Traim si noi si voi si aia cum decid politicienii care orchestreaza mizeria asta fara substrat.
Daca tu ai ceva de spus, daca ai interese comune cu politicienii care iti cer votul, daca simti ca trebuie sa iti anunti atasamentul pentru UE, cu tot ce inseamna el, inseamna ca nu ma adresez tie. Tu ai facut coada la vot. Personal, daca ma gandesc retrospectiv la toate 'alternantele' la guvernare, nu vad cu cine as putea sa ma afisez azi. Si de ce sa fac asta mai departe. Mi-as bate joc, singur, de mine.


Meniu de astazi si de ieri:

Scurta analiza de campanie
Pe cine, mai exact, votam

Am votat degeaba la referendum
De ce nu il votez pe Nicusor 
10 motive reale de latrat

Wednesday, May 14, 2014

8848. Si ai un LIKE spiritual.

Scurt din prima, ca altfel va pierd pe majoritatea. Si o spun din experienta. Ai ocazia sa dai un sms la 8848 si ai oferit 2 Euro cuiva care are nevoie. Atat, dai un sms gol, nu scrii nimic, si cineva care chiar are nevoie primeste 9 lei de la tine, nu de la statul pe care il doare in cur de noi. 
Fa asta macar o data pe an si spera ca nu vei fi printre cei care asteapta aia 9 lei de la un necunoscut.
Iti ia 10 secunde, daca te misti incet.

Eu am ales Fundatia Mereu Aproape (poti accesa link-ul) pentru ca ii stiu pe oamenii de acolo si stiu ca banii nu merg in alte directii decat cele anuntate. Stiu ca sunt oameni normali, dar care au ales sa lucreze zilnic cu parinti disperati din cauza starii de sanatate a copiilor lor - da, e cacofonie. Eu nu as avea stomacul sa fac asta. Prefer sa iau parte la munca unei redactii care scrie despre 122 de morti in mai stiu eu ce parte a lumii, mecanic, sau despre mai stiu eu ce dezastru natural, fara feeling, pentru ca, nu e asa?, altfel innebunesti.
Mereu am trecut peste apelurile de ajutor, nu din dezinteres, imi place sa cred, ci pentru ca asa e lumea de azi. Ei bine, azi am decis sa pun cafeaua jos, sa dau sms-ul ala nenorocit si sa si scriu asta. 10 minute deturnate din viata mea normala. Tie iti ia doar 10 secunde, cum spuneam. 
Poti merge mai departe; poti alege sa iti redirectionezi aia 2% pe care oricum ti-i ia statul, automat, ca sa ajunga in buzunarele vreunui potentat din aparatul asta intretinut de noi, poti, deci, lua decizia sa trimiti banii aia cuiva care chiar are nevoie. E un principiu functional si pe el s-a cladit SMURD-ul. Gandeste-te, deci. Nu trebuie sa faci decat o cerere o data pe an, o completezi si gata. Banii merg unde trebuie. Cand statul isi imparte fondurile ca pe prada de razboi, iar biserica face noi lacase de cult pe banii nostri, culmea e ca noi chiar putem sa ne purtam singuri de grija. Trebuie doar sa fim constienti de asta.

Si nu, nu sunt platit sa scriu asta. 
Si da, poti alege orice alt ONG, cat timp nu spui ca vei face asta si vei uita de actiune. 
Sms la 8848. 

Cadoul meu pentru urbe







Monday, May 5, 2014

Sa radem cu alesii sau scurta analiza de campanie

Acum ceva timp - mai exact la ultima campanie purtata pe plaiurile mioritice - scriam despre felul in care alesii sau balastul electoral au ales sa se prezinte. Vezi aici. Astazi, cand campania purtata peste plaiuri poate fi dubla - electorala si ruseasca - m-am gandit sa fac o noua analiza de imagine. Scurt pe doi, fiti fara grija.
O sa o iau langa prin partide, aliante si pseudogrupuri politice si felul in care se prezinta azi, in 2014, pentru alegerile europarlamentare; unele, dupa 10 ani de guvernare, altele dupa guvernari cu intermitente, altele, fiind la putere. Cred ca ati prin ideea.

Incepem cu Puterea. Termen ambiguu, recunosc. Puterea adica Presedintele tarii, cu pleiada de supusi care sufoca justitia sau finantele, sau Puterea noua, cu guvernul si alesii locali, certareti si hrapareti? Hai sa ii dam cu PeSeDe-u', sa terminam repede.

  PSD 2014.

Mesaj simplist, de prim nivel intelectual, adresat cretinilor fara judecata. Mandru ca sunt roman face apel la nationalismul de 2 bani, surescitat in plina criza economica. De ce exact esti mandru? Ca nu ai o societate unita sau functionala, ca nu ai un sistem coerent de invatamant, sanatate sau justitie? Ca esti total vandut "intereselor si agenturilor straine"? Daca despre asta era vorba, mandria e la cote maxime. Pacat ca e facuta cu imagini cumparate de pe un site de gen si doar asezonate cu ceva modele pseudo folclorice romanesti. Ce ti-e si cu mandria asta... Esti mandru ca esti Granarul Europei, dar nu gasesti o poza exemplificatoare in toata tara, de ajungi sa cumperi de pe net.

Continuam cu Puterea. Nu exact cu Basescu, ci cu noul sau partid de casa - PMP. Un nume mai inspirat, greu gaseam chiar si eu, recunosc. PMP face si el apel la clisee de imagine, de data asta axate pe un public tanar si ceva mai obisnuit cu noile aparitii tv. Deci cretini cu cablu.

PMP 2014.

Puteam alege orice alta imagine; de la un concert al Madonnei, de la o reclama la gel de dus etc. Cert este ca, dupa ce s-au imbracat la jeansi si camasi deschise - pe modelul infailibil al blamatului Iliescu - aceste personaje noi si apropiate de tineretul din tara au decis sa ne spuna ca ei sunt perfecti pentru Ridicarea Romaniei. De unde o ridicati, mai fratilor? De unde ati adancit-o in ultimii 10 ani, de cand o conduceti? Ca sa fie clar, Romania va fi ridicata de Elena Udrea, Cristian Preda, Teodor Baconschi, imagini iconice ale guvernarii PDL si ale colaborarii cu 'politicile coerente' ale presedintelui Basescu. PMP, cu oameni care au guvernat Romania in ultima decada, sustinuti de presedintele care a guvernat Romania in ultima decada, vor sa ridice Romania de unde este acum. Are sens pentru voi? Probabil ca are sens pentru cei care s-au uitat cu admiratie la Udrea sarind cu parasuta si declarand: "La inceput m-am simtit tensionata; l-am simtit insa pe instructor in spatele meu si m-am relaxat". Probabil tot cu ridicatul are legatura. Pentru unii.

Gata cu Puterea, scurt, cum v-am promis. Urmeaza campanii mult sub cele doua de sus. Umile, fara viitor sau savoare. Sa nu trecem totusi fara sa le mentionam.
PDL a recunoscut ca ei nu au bani de dat pe asa ceva. Au un grup de lucru (!) care face asta din interiorul partidului. Adica 3 grei care mai fac si ei niste bani cinstiti propunand o strategie electorala luata de la Forzza Italia, dar pe dos. E vreo problema? 

 
PDL si FORZZA ITALIA 2014.

Europa in fiecare casa VS Mai putina Europa in Italia, Mai multa Italia in Europa. Italienii stiu deja cum e treaba cu Europa, lor le-a ajuns. Noua, inca nu. La nivel de structura ideologica si imagistica, cele doua sunt similar concepute.
Cert este ca PDL are si afise individualizate cu personajele partidului, gen Stolojan (da, mai traieste) sau Monica Macovei; distinsa photoshopata la greu a fost cea care mi-a atras atentia. Doamna care si-a facut o cariera in a ingropa tara care o intretine pecuniar de ceva ani buni, in Bruxelles, in fata colegilor de parlament european, doar ca sa apere interesele de partid, este cea care cere acum corectitudine, care lupta impotriva coruptiei etc. In fine, exact aceeasi labareala goala care prinde la cei care nu se uitau ce faceau colegii Monicai - Roberta Anastase, Sorin Blejnar sau Iacob Ridzzi in tara, in timp ce Monica urla ca din gura de sarpe impotriva coruptiei alorlalti. Nu vreau sa continui, personal vad in grupul asta adunatura cea mai abjecta din tara.

PNL, unul dintre marii perdanti ai momentului. Aflati la guvernare pe un val de sustinere a populatiei, mult inainte sa intervina uzura guvernarii, cu un lider sustinut de cel mai mare partid (PSD) si avand prim planul pentru Cotroceni - Crin Antonescu - PeNeLe ia cea mai inspirata decizie din istorie: iese de la guvernare in urma unui scandal bizar si neinteles de nimeni. Azi, toti au ramas cu impresia ca Antonescu, aflat in prima zi de ciclu, a urlat la toti, si-a luat jucariile si s-a carat, fara sa ne spuna exact de ce. Prin urmare, romanii l-au sanctionat strasnic in sondaje, unde a scazut la mai putin de jumatate din sustinerea anterior avuta. O miscare demna de niste campioni. Dar nu oricum, ci EuroCampioni!

 PNL 2014.
PS: Eurocampionii se adreseaza aceluiasi public redus mental, gen galeriile de fotbal, intr-o tara care nu mai performeaza (nici) in fotbal de ani buni.

PNT - da, mai exista - merge pe linia din ultimii ani; nu are de ceva timp o figura identificabila, o personaliate pe care sa o propuna vizual, macar, romanilor. Este cel mai penibil 'grup' politic din ultimii ani. In esenta doi, trei indivizi care nu vor neam sa renunte la sediul superb din centrul Bucurestiului.

 PNT 2014.

O pseudocampanie care sa asigure ca lumea mai aude, cateodata, de un nume cu care actualii PeNeTisti nu au nicio legatura. Fara idee, fara viitor, fara identitate. O idee care oscileaza intre populism si nationalism fara substrat. Niste oameni care dracu' stie cine sunt - ca nu apar nicaieri - sunt cei care vor apara Romania mea. Prin Credinta, Lege si Demnitate, adica exact cuvintele sforaitoare care nu spun nimic, cand nu sunt sustinute de fapte. Nici cum, nici cine. Merge exact pe linia de la ultimele parlamentare. Penibil si inexistent.

UDMR. Sincer, am cautat un afis electoral al baietilor astia, dar m-am lovit de doua probleme: (1) nu am inteles nimic din ce scria pe cele gasite, deci nu stiam daca am gasit ce cautam si (2) nu m-a interesat atat de mult sa gasesc un afis electoral maghiar, cat sa caut in continuare. Oricum, aici vorbim despre o situatie inchisa - un grup de baieti unsi cu toate alifiile, care scapa permanent DNA-ului pe criterii etnice si de interes politic al celorlalti actori politici, un grup constituit pe criterii etnice - lucru care contravine Constitutiei - care isi urmareste, din mijlocul statului roman, interesele total straine acestui stat. UDMR merge la bataia pentru parlamentul european mizand exclusiv pe voturile celor 7% maghiari din Romania, cu un mesaj strict maghiar, cu o componenta gen Winkler Iuliu & Lazslo Tokes, adica oameni care fie sunt rechini financiari cu experienta in guvernele trecute, fie sunt varful de lance pentru denigrarea intereselor romanesti in UE si dezmembrarea statului roman. Asta venind de la un tip care considera nationalismul o abdicare de la inteligenta. Adica eu. Din experienta proprie de acum 2 saptamani, pot sa va spun ca in Ungaria gasesti, mai nou, steaguri cu Ungaria mare + steagurile autointitulatului tinut secuiesc, ceea ce, pana acum, nu vedeai. Felicitari. Totul, sub masca ipocriziei, a promovarii egalitatii de sanse, a bunei vecinatati etc etc etc etc.

Ma voi opri aici din mica mea analiza. Daca exista candidati pentru Europa care nu se regasesc aici, este pentru ca ei nu exista de fapt. Nu stiu daca avem in cursa pentru europarlamentare cai albi gen Nicusor Dan, Remus Cernea sau altii, nemanjiti din afara sistemului, care vin sa salveze, si ei, ceva. Nici nu ma intereseaza; este inca un scrutin pe care il platesc dar la care nu merg, necreditandu-l. Cei care simtiti care e nevoie de cineva care sa va reprezinte interesele in forul european, mereti, tata. In definitiv, cat de rau poate fi la vot? Actualii vostri reprezentanti se numesc, printre altii Elena Basescu, Adrian Severin, George Becali, Monica Macovei, Vadim Tudor, Laszlo Tokes...