Friday, December 20, 2013

Gargara si discriminare europeana VS gaz rusesc

Cred ca ne-am distrat destul in soarele idealurilor europene cat sa spunem lucrurilor pe nume. Oricat de urat se vor uita unii si altii. 

De cand eram mic, mi s-a parut mai bun ce avea altul in mana. Daca nu puteam sa am eu treaba aia, fie ca era vorba de inghetata, prastie sau femeie, ziua era proasta. Nu conta ce aveam eu. Ce conta, ce era mai bun, era ce avea alalalt. Destul de interesant sa vad, peste ceva anisori, ca atitudinea nu este proprie doar copiilor. Sau, ma rog, doar unor copii. Oamenii mari tind sa viseze mereu la ce nu au. Totul, asezonat cu neaprecierea lucrurilor pe care au reusit deja sa le obtina. In ceea ce ne priveste, noi, romanii, am fost mereu crescuti in paradigma visului catre un ideal. Mereu, altul. Daca marile natii europene au fost mereu inoculate cu importanta propriei fiinte, romanii viseaza, de cand lumea, la limba si banii si blugii si masinile SH si democratia altora. Mai ales democratia asta este cea care ne intuneca apele ceva de speriat, de vreo 100 de ani incoace. 
Ca sa intelegem exact despre ce vorbesc, ar trebui sa stim toti ce inseamna, politologic, structural, demografic, democratia asta. Dar nu am chiar tot timpul din lume. Asa ca am sa ma rezum sa spun ca democratia este, pana acum, cea mai de succes poveste de marketing vanduta de elitele care conduc masele. Este o chichita, aici; democratia asta prinde cu adevarat, ca poveste dar si ca stil de viata (cu bunele si relele ei) numai la cei care au structura necesara. Mai exact, tu poti sa importi structurile si povestea democratiei; poti sa le iei exact cum se ia un show tv, cu manualul care iti spune unde pui luminile si cum se desfasoara spectacolul si ce se asteapta de la el. Le poti importa, dar, asa cum show-ul nu va fi inteles de animale, democratia nu va fi inteleasa de cei care nu au structura necesara pentru traitul in povestea asta. E simplu. Ca sa fii democrat, tu, ca om simplu, trebuie sa stii sa joci rolul cetateanului. Nu ajunge sa astepti ca elitele sa joace rolul conducatorului catre idealul luminos. Trebuie sa muncesti pentru el. In Romania, ma asteptam sa fie clar ca nici noi, nici elitele nu avem chemarea asta. E simplu. Nu suntem sortiti democratiei. Nu e nimic drastic. Democratia este ceva strict vest european. Nici macar americanii, marii trambitasi ai acestui stil de viata, nu sunt democrati. Nici pe departe. Deci, inainte sa umplem de lacrimi pagina blogului meu, e important sa stim unde ne situam, cum suntem structurati si ce ar trebui sa facem mai departe cu viata noastra. Pentru ca, asa cum nu oricine este facut de mama natura sa alerge la maraton sau sa joace sah, la fel, nu toti oamenii trebuie sa imbratiseze democratia asta. Oricat de bine ar fi fost vanduta de cultura pop. De fapt, cred ca asta este principala problema; romanii au perceput democratia prin doua lucruri majore:

- muzica si filmele si guma de mestecat a Vestului;
- opusul dictaturii personale din Romania (si estul continentului, legitimata prin comunism).

Ei bine, nu asta e democratia. Democratie nu a fost nici in ultima perioada la care ne uitam pentru innodarea legaturilor cu noi - interbelicul. Intre 8 schimbari de regim in nici 10 ani, majoritatea totalitare, legi antisemite si misogine, analfabetism cronic, lipsa oricaror politici de asistenta sociala, asasinate ordonate de liderii politici, ingradirea dreptului la vot (si lista continua), nu prea gasesti elemente democratice, asa-i? Si totusi, asta a fost interbelicul romanesc, dincolo de stralucirea pozelor cu Calea Victoriei.In cazul asta, o poza nu face cat o mie de cuvinte.

Ca sa nu lungesc o poveste care ar face lejer subiectul unei carti (fara prea multe poze), va spun direct: de un sfert de secol incoace, de cand romanii au aderat la noua poveste de legitimare - democratia - suntem condasii clasei. De cand am fugit de dictatura personala legitimata prin comunism, nu am facut decat sa acceptam orice in numele democratiei. Am fost umiliti de un continent intreg pentru felul nostru de viata. Am fost aratati cu degetul, desi cei care o faceau se comporta cel putin similar in cazul nostru (vezi cazul tiganilor sau al limitarii accesului nostru in Europa, la aliatii si vecinii nostri). Am fost spoilati total de orice aveam. Rusii ne-au impus, dupa razboi, un cuantum de datorie de razboi de platit. Romania a fost spoilata de lichiditati, atunci, in cuantum mult peste ce au impus rusii. Dar tot rusii aia au plantat semintele unei industrii viitoare, in ideea exploatarii noastre a la long. Noii nostri aliati, astia cu democratia, au taiat si vandut orice urma de industrie nationala. In clipa de fata, Romania nu produce nimic, nu are drept de proprietate asupra materiei brute detinute in trecut, dar este inglodata in datorii mult mai mari decat ce aveam sa le dam rusilor dupa al doilea razboi mondial. Ne sunt dictate din cancelariile aliatilor nostri democrati si sustinatori ai concurentei de piata firmele care vor face lucrarile aici. Pe bani incredibil de multi, fara sa ofere nimic la schimb. Vezi cazul Bechtel. Vezi 'dotarea' armatei noastre cu fregate si avioane pe care aliatii nostru se pregateau sa le caseze. Ca strict termen de comparatie, rusii ne-au dat MIG-uri noi si patentul de a fabrica arme la zi. Cum compari asta cu ce primim azi de la americani? Cum compari dreptul de a exporta ce produci oriunde in lume, neingradit de rusi, cu alungarea din spatiul Schengen si scoaterea produselor noastre de pe pietele traditionale? 

Intreb asta  pentru ca, efectiv, mi s-a luat sa fiu umilul democratilor astia. O sa fiu primit in Schengen cand va fi facuta alta uniune europeana, inca una spre care o sa ma uit cu jind ca sa ader.
Intreb asta pentru ca ma uit la agitatiile din Ucraina - finantate sau nu de vestul democrat - si imi dau seama ca oamenii aia habar nu au ce ii asteapta in Uniunea noastra draga. Viseaza la jeansii si la masinile noastre (da, acum sunt si ale noastre), fara sa stie ca gargara asta cu democratia le va creste rata somajului si pretul gazelor, deci al vietii.
Intreb asta fara sa am vise umede cu un anumit lider din Romania, si asta pentru simplul fapt ca, in schema actuala, Basescu (si orice urmas va avea), Ponta sau Antonescu nu vor face decat sa duca mai departe planul trasat de Washington si Berlin, oricat de cocosei se dau ei.
Ilie Serbanescu tot spune, fara vlaga deja, ca suntem o colonie economica. Dar este evident, dragilor! Nu avem drept de a ne trasa linia externa de capul nostru (Romania subscrie la politica UE si NATO), nu avem drept de a ne dezvolta economia, de capul nostru (totul se face in acord cu ce decide UE), nu avem drept sa batem moneda (mergem pe cursul Euro), iar 'sefii statului' trebuie aprobati prin mangaiere pe crestet si trebuie sa aiba grija sa nu fie batuti la popou de vest.

Dar stai! Democratia iti ofera libertate de exprimare. Asa sa fie? 
Cand nu te baga nimeni in seama, poti vorbi ce vrei tu.

Thursday, December 12, 2013

Toleranta la injurii in Romania

UPDATE:

CNA a amendat TVR cu 50.000 ron pentru povestea de mai jos. TVR ne-a spus, ca o garofita, ca regreta cele intamplate, 'colindul scapand pe post. A fost ales pentru ca era cel mai scurt.' Chiar daca sunt, in sfarsit, de acord cu atitudinea CNA, nu pot sa nu ma gandesc ca scaparea asta a domnilor de la TVR, in frunte cu Tiberiu Groza, Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, ne costa pe toti contribuabilii din tara asta 50.000 ron. Pentru ca, pentru greseala domnului de mai sus si a colegilor, platim noi, nu cei vinovati.
Care a fost povestea, vezi mai jos.


Este un subiect mare si bizar. Ce stim sigur este ca traim intr-o societate redusa ca dezvoltare intelectuala. O societate mai curand patriarhal - muncitoreasca, cu glume de santier, reactie de agresivitate fata de subtil, elegant, nou, elevat. O tara unde femeile care sunt aranjate sunt niste curve, mai ales daca raspund barzilor de pe schele. O tara unde prima reactie a cinematografiei si industriei muzicale autohtone, in fata libertatii totale de exprimare, a fost sa vulgarizeze continutul. In Romania, sportul este un prilej de defulare vulgara; mergi cu 'baetii in brigada' (din nou reminiscente ale populismului anilor '50) ca sa injuri ca intr-a 5-a, cand descoperi cuvintele cu conotatii sexuale. A 5-a, in cazul meu. Azi, mult mai devreme. 
Asta este cadrul in care functioneaza institutia menita sa apere audiovizualul de obscen. CNA, dincolo de structura sa politica (componenta este expresia unui consens intre principalii actori politici), are o viata si o viziune proprie asupra a ce inseamna vulgar, ofensa, curat. Pipi, de exemplu, este o notiune ofensatoare, considera CNA. Mentionarea acestui proces fiziologic pe post atrage sanctiune pecuniara. Amenda. O demoazela care nu face decat sa isi arate ce are mai bun de la mama natura - corpul (chiar daca acoperit de haine) - nu este demna de a primi licenta ca sa aiba program propriu. Sa fii facut imbecil, dobitoc si handicapat de catre Radu Banciu este "un atac al unui jurnalist".  Nu dezbat aici. Prezint. Este starea de fapt a realitatii in media romaneasca si reactia cerberului moralitatii, a CNA-ului. 

Motivul pentru care scriu articolul este un derapaj enorm constatat astazi la TVR3. Adica a treia parte a televiziunii intretinute de noi, toti, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Am scris demult despre utilitatea si rolul unei televiziuni de stat, intretinute, intr-o piata media libera, unde concurenta si competenta ar trebui sa primeze. Ce a facut acum TVR? Ne-a incantat cu un colind transilvanean, cantat de ansamblul “Dor transilvan”, care ne spune, textual:

“A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [= fum] în drum”.

E drept, nu spune pipi, nu arata femei fara viziune editoriala. Este asta ofensator intr-o tara in care limbajul vulgar este o normalitate? Este asta ok intr-un loc unde o singura biserica este intretinuta de stat, prin subventii luate din banii tuturor contribuabilor, indiferent de orientarea religioasa / spirituala? Este ok sa ne prezentam pudibonzi si ofensati de lucruri fara substrat, sa interzicem pipi pe post, dar sa injuram ca la usa cortului in societate? Este ok sa inchidem ochii atunci cand presedintele tarii arunca gratuit injurii la adresa tiganilor sau cand un viitor ministru PSD neaga Holocaustul? Da, este ok, doar asa am fost crescuti.
Personal, gasesc prea mult ca o televiziune pe care o intretin, dar la care nu ma uit, sa difuzeze (si pe banii mei) injurii la adresa celor de alta orientare religioasa decat cea intretinuta (si) din banii mei, si la ale carei precepte morale nu subscriu. Sunt curios care va fi reactia CNA-ului, in conditiile in care postul de radio al Patriarhiei Romane a fost premiat pentru ca a primit, de la acelasi CNA, o sumedenie de frecvente in tara. "Ca sa aduca biserica in casa oamenilor". Indiferent de orientarea religioasa, desigur. Cam ca in perioada medievala. Personal, denunt starea asta oribila de patriarhat religios, care sustine un rit antisemit si sovin,  gresit perceput ca nationalist. Pe banii tuturor. Bine ca intrerupem, cu de la al de sus putere, difuzarea canalelor porno in noaptea de Paste / Craciun, incalcand fara probleme un contract privat incheiat intre un particular si o firma.

De curiozitate, oamenii astia sunt constienti ca Iisus era si el 'jidov', da?


Next in line:

Despre CNA si violenta in scoli
Despre popi
Popa, ragaielile si demonii
Pastele unui necredincios
De ce sunt romancele asa batoase?
De ce facem Eurovizionu'?

Tuesday, December 10, 2013

Cum e sa fii tata

Am evitat cu incapatanare sa scriu despre asta. M-am rezumat la a citi, sporadic, excelentul blog al lui Dedi Grigoriu, si am ales sa nu intru in categoria celor care isi dezvaluie noua identitate, cea de parinte, cu profanii, adica cei fara copchil. Asta pentru simplul fapt ca, inainte sa am copil, efectiv oscilam intre dezinteres total si sentimenut de calcat pe nervi cand un nou parinte se extazia la orice ragaieli ale progeniturii personale. Astazi, tind sa cred ca cei care nu au copil simt exact ceea ce simteam eu inainte, deci evit sa le prezint, in episoade plictisitoare si fara relevanta, modul in care se desfasoara viata mea. 
Un motiv la fel de justificat pentru tacerea mea este acela ca este imposibil sa prezinti cum se schimba viata ta dupa ce apare o graunta de argint viu in ea. Este ca si cand ai vorbi despre experientele pe Jupiter, in mai, in high life-ul extraterestru, unui localnic din Cacaiesti. Si i-ai povesti in germana. Sunt multe aspecte care se modifica fundamental: de la sfera ta de interes, la timpul liber, la modul in care percepi lumea, la impactul pe care incep sa il aiba evenimente de care nu tineai cont inainte si asa mai departe. Ai acasa o jucarie interactiva care iti monopolizeaza existenta. Felul in care esti absorbit de fiinta aia mica (pe care sincer sa fiu, nu o percepi ca o fiinta de la inceput) si in care dezvolti grija pentru ea, e imposibil de descris. Sau inteles.

Nu sunt dintre cei care au crescut visand o familie numeroasa. Nu sunt dintre cei care, cand au plecat cu copilul acasa, se gandea cum sa decoreze camera micutului. Eu ma gandeam cu groaza ca ies din spital cu mogaldeata careia, in mod cert, i-ar fi mai bine in mijlocul oamenilor care chiar stiu ce fac. Va spun asta ca sa intelegeti unde ma situam si unde am ajuns, vizavi de copii. Astazi, ma duc noaptea si tin mana pe copchil, cand o aud nelinistita; ma simt bine cand ma uit, noaptea, in turneu, la filmuletele cu fi-mea de pe mobil. Simt cu mandrie ca este mai desteapta si mai intuitiva decat mine (desi e posibil ca asta sa nu fie asa greu). Inainte, aveam ochi doar pentru interioarele elegante, nederanjate de joaca neastamparata a copiilor. Sau a fiintelor, in general. Eram, imi place sa cred, normal, chiar daca putin arogant in abordare. Din fericire, sotia mea a fost cea care a reactionat prima la noul omulet din echipaj si care a suplinit paralizia mea temporara.

Astazi, iau in calcul o gramada de lucruri care nici nu imi treceau prin cap, la inceput. Ma entuziasmez cand fi-mea repeta gesturile noastre sau cand imi arata care e culoarea galben. Inca ma feresc sa o iau razna de fericire si sa dau pe afara cand aud intrebarea 'ce face aia mica'; in mare, pentru ca o simt de complezenta. In particular, pentru ca, v-am spus, e imposibil sa povestesc sentimentele pe care mi le ofera noul meu statut.
Am decis astazi sa fac mica incursiune gratie unui articol care mi s-a parut ca spune tot ce nu am spus in perioada asta. Un articol al unul om care imi e simpatic, fara sa am habar cine este. Dar este un om normal, imi place sa cred. Un tip care, poate, va predomina ca tipologie intre parintii de azi. Asta pentru ca, asa cum v-am spus, astazi ma afecteaza involuntar evenimentele negative in care sunt implicati copii. Astazi ajut tiganci singure, cu 3 copii mici in brate, fara sa ma intereseze ca, poate, profita de mine. Da fratele meu, tiganci. Simt ca ajut copiii aia, intr-o societate in care oamenii arunca bani in construirea de adaposturi pentru caini, dar ii alunga pe semenii lor mai putin norocosi. In mod bizar, este mai usor sa ierti unui animal care te-a muscat, decat unui semen care te-a furat. Bunul este mai presus de propria persoana. Ciudata treaba.

Cam asta ar fi, in doua cuvinte si trei cepe, treaba cu a fi parinte. Scurt si total necuprinzator. Nu este un indreptar sau un ghid, daca va trecea prin cap sa testati marea cu degetul; este o mica stare pe care am constientizat-o si pe care trebuia sa mi-o exprim. Mie.


Arunca un ochi si pe:

In turneu
Am fost odata Vama Veche
Un caine, o campanie electorala, un copil
Despre Domnisoara Christina