Friday, March 29, 2013

5 cai breji ai muzicii

Sau cine intuneca degeaba orizontul. Cine nu isi indeplineste destinul in alte zari. Cine face coada aiurea la Cerbul De Aur. Ma rog, ati prin ideea. 5 oameni fara de care muzica nu ar pierde mai nimic.

Thursday, March 28, 2013

Cursuri demente rau la americani. Pe bune.

Uite ceva misto; daca ti s-a luat de cursurile de la noi, poate ai dreptate, uite ce se preda in SUA. Sau poate, dimpotriva, ar trebui sa ramai in scolile noastre.

Comedii romanesti de neratat

Mda, comedii pe care strainejii clar nu le inteleg, pentru ca sunt axate pe dialog si teme romanesco-balcanice, dar care pe noi ne relaxeaza in orice zi. Musai (strasnic cuvant) sa le vezi.. Ce ai adauga la lista?

Vezi si 10 filme de legenda sau Cele mai tari documentare din muzica

De ce nu imi plac lucrurile mici si nealiniate si dragute si home made si 'ca la mama'

Pentru ca sunt un om rau.

Dincolo de asta, treaba e simpla. Am fost crescut extrem de sanatos cu produsele din comertul de stat. Plastic, cauciuc, E-uri. Mai tarziu, saorma din animale neidentificate, 'la valoare', alcool de diverse proventiente. Guma de mestecat. Si am crescut ca Fat Frumos bagat la apa. Dar am ajuns aici. Deci se poate! Asa ca, acum, cand mi se ofera produse bio si home made, ma sperie organicitatea astora. Fara pic de misto. Ma sperie maioneza facuta in casa si ouale care nu sunt ca alea de magazin, si ciocolata din casa si asa mai departe. Inca nu am reusit sa imi revin dupa ce am aflat din ce e facuta crema de zahar ars. De atunci nu am mai mancat. Ma sperie sa mestec urechea lui Valerica, de Ignat, cand 99.9% din Valerica inca e acolo, pe jos, langa mine. Mort. Ma rog, tot e mai bine ca e mort decat sa ii mananc urechea cat ala mai guita.
In acelasi refren, mi-am dat seama ca imi plac lucrurile standardizate. Si am sa va spun de ce: pentru ca au un standard de calitate uniformizat, pe care te poti baza. Cam ca atitudinea americanilor care cauta McD si Pizza Hut peste tot in lume, pentru ca stiu la ce sa se astepte acolo. Din experienta proprie, va spun ca in Sofia nu functioneaza acelasi standard universal.
Ei bine, cand plec in alt loc decat cel in care salasluiesc, prefer sa stau la un hotel. Impersonal, fara false amicitii si fara personalizari fanteziste. Imi plac metalul si geamul si camerele identice, si tanti aia de la receptie, robotica, cu un zambet perfect, si oameni care stiu ca sunt acolo in calitate de client, nu un prieten de departe. Daca nu pot merge acolo, mai bine la o gazda din aia morocanoasa, care  nu e niciodata de vazut.
Nu pot sa sufar inovatiile aduse camerelor de cazare, sau atitudinea prietenos intruziva, a gazdelor. Amice, nu ne stim si nici nu am venit sa fac gargara sau prieteni pe alte meleaguri (v-am spus de la inceput ca sunt un om rau, da?). Am venit sa ma simt bine cu mine si daca o sa am chef sa deschid subiectul, o sa caut pe cineva cu care o sa o fac. Nu vreau sa vad gazda trebaluind prin casa sau alte nebunii de gen, oricat de pitoresc si unic si scump ar fi o astfel de cazare. Vreau ca asternuturile sa se schimbe de la sine, iar la baie sa ma simt cum trebuie, nu intr-o chestie improvizata, cu apa de la Soare, Doamne Doamne sau mai stiu eu ce improvizatie de care toata insula e mandra. Nu imi plac hotelurile boutique, cu fiecare camaruta personalizata; 7 camere care isi trimit clientii in curtea comuna, unde se vorbeste si se poate si gati. Nu! Asta nu! In loc sa dau banii pe asa ceva, si nu sunt deloc ieftine improvizatiile astea, o sa caut mereu cat mai multe stele pot cumpara cu aceeasi bani. Pentru ca nimic nu se compara cu un AC, vara, intr-o camera eleganta, nu?

Sa spunem ca ajungi la restaurant. Esti in vacanta, usor cretinizat de la soare, foame cat cuprinde. Restaurantul este unul 'ca la bunica in pridvor'. Vai. Felurile de mancare fie sunt intr-o limba obscura si fac apel la comparatii gratuite, fie sunt din chestii pe langa care ai trecut, in drum catre masa din curte. Chestii care mergeau. Chestiile pe care le mananci nu trebuie sa contina:
- un istoric (varsta, nume de alint, amintiri din vacanta trecuta);
- cuvantul zer;
- mirosuri naturale;
- referiri la putina.
Pur si simplu, nu.

Sa zicem ca ajungi la locul de cazare. Ai mers doar 500 km, vrei si tu un dus si un asternut ceva mai curat decat tine. Inainte de dus. Ti se ofera un cazan in care curge apa (rece) daca tragi de o sfoara. Camparea se face fie intr-un cadru idilic, in fan (vai, cum se doarme in sacul asta putrezit de bacterii si acarieni, domnu!'...), fie intr-o casa traditionala, cu mirosuri specifice de prin '37. Totul, in compania unui zambet extrem de fericit-inutil-tamp si indatoritor al gazdei.  
Eu trebuie sa platesc pentru astea? Ca sa primesc fantezia si customizarea valabile in Stapanul Inelelor sau Tara lui Piticot? E la moda sa joci in Alba ca Zapada, mai nou, sau ce? Daca nu am alternativa mai buna, prefer oricand hotelul central din orice Xulesti, 3 stele, personal comunist, omleta oribila, cafea proasta. Peste tot aceleasi. Macar aia nu zambesc. Nici personalul, nici omleta. Cred ca nu stiu cum se face asta.
Dar ce reconfortant e asa...

Wednesday, March 27, 2013

Flash mob dementiale

Daca 11 romani in tricouri similare si cu un antrenor nu sunt in stare sa faca ceva impreuna, uite cum se coordoneaza strainejii, cand vor.

Cele mai frumoase masini italiene din toate timpurile

Frumusete pe roti. Frumusete, cai putere, design de neegalat si probleme tehnice. Adica masini italiene.

e-Book Reader. Orice, doar sa mai si cititi.

Personal, nu as lua asa ceva decat ca sa ma dau smecher cand ajung in Control. Altfel, hartie for ever.
Daca insa mi-as lua un eReader, as alege intre astea de mai jos.

Vezi si ce tableta iti poti lua

Tuesday, March 26, 2013

Cele mai tari lucruri despre Chuck Norris. Dar adevarate

Nu o sa reiau acum toate glumele cu omul. Mai ales ca am gasit 20 de chestii adevarate despre individ si nu sunt de ici de colo.

Cele mai tari documentare despre muzica

Daca ti s-a luat ce programu' obisnuit de la teve, ia laptopul, da-i un download (nu gratuit, doamne fereste) si uita-te ce au facut aia care pe care ii asculti.

10 filme de legenda

Un top al filmelor pe care purtatorii de testosteron ar fi ok sa il stie. Arunca un ochi.

Cele mai urate accidentari din fotbal

E simplu. Unii dintre noi nu avem ce face si, in loc sa facem ceva cat de cat constructiv, mergem si ne dam la gioale organizat. Totusi, ca sa vezi ca nu suntem profi, vezi aici cum o fac profesionistii.

Monday, March 25, 2013

Ce vor vedetele backstage



Cine crede ca meseria de tour manager e usoara, se insala. Sa ai grija de toate elementele ca un concert sa iasa bine, este o sarcina uriasa. Unde mai pui ca, peste toate astea, vedetele vin cu solicitari greu de indeplinit, iar, in unele cazuri, de-a dreptul incredibile. Ai aici o lista cu astfel de cereri de la concerte, de-a lungul timpului. Si crede-ma, unele sunt complet ireale. 
Enjoy!

Impunerea unui pattern

Voi incerca sa vorbesc cat mai putin si mai echidistant. Poate vor intelege ceva si cei inregimentati politic, care au abdicat total de la judecata proprie.
Am asistat cu mare interes profesional la Conventia PDL. Conventiile partidelor politice sunt, de cele mai multe ori, niste piese puse in scena pentru mase si chiar si pentru membri de rand, pentru palmasi. Negocierile si aranjamentele sunt, in mare parte, definitivate mult inainte de alegerile interne. Tot parte din mascarada asta cu rol de legitimare a structurii politice este si acceptarea de catre invins a noii ordini instaurate. Cand cineva nu respecta bucataria interna, face un gest autodistructiv. 
Acum pot reveni la alegerile PDL. Au fost o mascarada de la inceput la sfarsit, dar una de prost gust extrem. Traian Basescu nici macar nu a incercat sa joace rolul presedintelui echidistant si al tuturor romanilor. Obiectiv vorbind, nici nu avea cum, Basescu nu mai este de mult presedintele tuturor romanilor, lucru consfintit, pentru unii, doar, de referendum. Adica de vot direct impotriva acestui om. Numit de unii lovitura de stat. 
Revenind, Basescu a mers la conventia unui partid politic si a facut campanie, live, pentru Elena Udrea. Nu i-a pronuntat numele; a cerut doar schimbarea (deci la revedere dl Blaga) si alegerea cuiva care a fost ministru tanar (deci la revedere dna Macovei; slava Domnului pentru asa, macar). Teoretic, presedintele acestui partid este ales prin vot. Este insa tot mai clar ca Traian Basescu si acolitii sai fac icter la ideea de vot. Votul are sens numai daca iese rezultatul dorit. Altfel nu este luat in seama. Este numit furt. Este desconsiderat si, o data cu el, toata ordinea instaurata de lege.
Este ce s-a intamplat in acest weekend in PDL, partid care a stat langa Basescu toata perioada asta. Partid care i-a tinut isonul impotriva romanilor, in Europa, numind participarea a aproape 8 milioane de romani la vot direct - lovitura de stat. Este, sincer, cea mai corecta soarta, din punct de vedere moral, pe care o merita PDL. Scindarea in urma nerespctarii vointei membrilor proprii, prin vot.

Nu am sa vorbesc despre ineptiile debitate de presedintele nostru, la conventia PDL. Cum ar fi masurile vrednice de lauda luate in 2010 de PDL care au aigurat crestere economica in 2011, dar, in acelasi timp, rezultatul slab din 2012 brusc nu se mai datoreaza masurilor vrednice luate de acelasi PDL in 2011 (masurile macro economice luate pe anul in curs se simt in statistici anul urmator). 

Dubla masura, care a caracterizat intreg mandatul acestui presedinte ('intoarceti-va la popor!', 'mergeti la vot!' VS 'rog romanii sa nu mearga la vot' sau nerespectarea oricarui vot care are rezultat negativ la adresa lui Basescu) a impus un adevarat model in politica. PDL este exemplul perfect. Este 100% comportamentul dlui Basescu, copiat la nivel de partid. Din pacate, a depasit sfera politica; il gasim la romanii de rand, care au invatat (nu cu greu, sa fim corecti) sa aplice legea sau sa fie corecti doar cand le convine.
Din punctul asta de vedere, consider cu toata responsabilitatea, ca Traian Basescu este cel mai mare rau care s-a intamplat Romaniei de la mineriade incoace.
Divizarea societatii, pierderea sentimentului de comunitate, scaderea nivelului de trai, lipsa totala a oricaror masuri economice pentru viitor, menite sa salveze moneda nationala, lipsirea romanilor de locuri de munca (lucru de care Basescu este responsabil prin impovararea societatii si mediului economic cu taxe, prin guvernarea PDL, prin 'bunul soldat Boc'), institutionalizarea coruptiei, transformarea institutiilor de stat in structuri mafiote de colectare personala a spagilor si gestionare a coruptiei si, cel mai importaant, denigrarea Romaniei in fata forurilor europene, unde informatia vine trunchiat si este monopolul sefului de stat - ma refer la informatia veridica, ei bine, pentru toate astea, Traian Basescu este, fara indoiala cel mai nociv lucru cu care Romania a trebuie sa se confrunte. Dincolo de toti marii corupti, de lipsa de educatie sau lene cronica a romanilor. Suntem, efectiv, sub conducerea unui dictator a carei pornire impotriva legii si a celor care nu ii sunt in asentiment este perfect mascat in lupta cu marii corupti, inchipuiti sau nu. Este dublata perfect de o campanie de propaganda externa care prezinta in roz doar initiativele persedintelui. Si macar daca ar fi asa, dar presedintele nostru face una si declara alta. Cere ceea ce stie ca nu va respecta. Invrajbeste romanii. Omul asta trebuie combatut. Pentru ca orice ar spune, nu poti lua ca veridic. Poti spera ca se va retrage din politica, asa cum a spus? Nu, pentru ca, inainte sa retracteze asta, si-a lansat germenii unei structuri politice care sa ii fie mijloc de transport, dupa ce PDL a fost uzat si aruncat la cos.

Celor care ati ajuns pana aici le multumesc. Am incercat sa ma tin departe de pseudo politica romaneasca, dar adevarul este ca glumele privind accederea la putere a lui Vadim sau Becali sunt copilarii pe langa starea de fapt a Romaniei sub Traian Basescu. 

Celor  care presedintele le-a castigat increderea prin aruncarea cu pietre in 'ceilalti' le spun doar: va respect parerea, incercati doar sa vedeti daca ceea ce spun strict despre acest om este adevarat. Nu adevarat prin prisma celorlalti. Nu in ultimul rand, trebuie serios sa luati in calcul ca un astfel de caracter nu respecta si nu are loialitati. E ok sa fii in spatele lui cand arunca cu pietre in ceilalti, dar nimic nu iti garanteaza ca nu se va intoarce si impotriva voastra. Dimpotriva.


Citeste si:


Friday, March 22, 2013

10 motive adevarate pentru care ar trebui sa latram. Flutura-mi-as bentita.

Zilele astea vad o noua etapa in ambalarea fara motiv a nenumarati oameni. Unii dintre ei, destepti, ceea ce ma deranjaza si mai tare. Nu ma refer aici la televiziuni, politicieni sau galeriile de fotbal, sunt segmente de public cu care nu vreau sa intru in polemica si pentru care am tot respectul. Tot respectul! 
Ma refer aici la oamenii normali, care traiesc in alte comunitati decat cele asupra carora se concentreaza, de la departare si asupra carora emit pareri. Ma refer la oameni care reactioneaza ca la un semnal la o poveste trunchiata si neverificata, fara sa vada toate elementele, fara sa tina cont de the bigger picture.
Totul a pornit de la o poza, o pustoaica la usa adolescentei, care a facut un gest teribilist. Nu vad analogia intre ea si Avram Iancu, asa cum nu vad legatura intre vreun pusti la fel de teribilist, de etnie maghiara care i-ar fi aratat asteia degetul, si Petofi Sandor.
E o disputa intre pusti, cum sunt nenumarate si mult mai grave, in toate liceele din Romania, Ungaria, Bulgaria si Rusia. Nu si USA, acolo se impusca direct. Dar asta nu e asa grav ca fata cu bentita, clar.  

Fie ca a fost premeditat, fie ca nu, scandalul asta fara substrat real, non subiectul asta vine in urmatoarele conditii:

- campanie electorala in Ungaria;
- neindeplinirea promisiunilor din campania electorala in Romania;
- meciul de fotbal Ungaria - Romania;
- 'scandalul' steagului secuilor, un alt nonsens exploatat politic; in tinutul vietii ar curge lapte si miere daca s-ar numi in maghiara si ar avea un steag propriu.

In conditiile astea, non subiectul asta cu 'fetita cu bentita' nu poate servi decat:

- politicienilor, pentru motivele de mai sus;
- mediei, pentru rating;
- celor care cauta un mod de defulare.

Ei bine, cum vad ca sunt atatia oameni dispusi sa puna suflet in ceva si sa devina partizani fara sa stie despre ce vorbesc, am sa incerc sa le vin in ajutor. Va dau eu 10 subiecte reale care nu nasc nici pe departe atatea pasiuni. Ceea ce spune ceva despre oamenii care latra la luna:

1. Lipsa unui sistem de asistenta sociala in Romania;

2. Lipsa unui sistem juridic valabil in Romania;

3. Institutionalizarea coruptiei in Romania;

4. Lipsa sistemului sanitar in Romania;

5. Lipsa oricarei strategii de viitor in Romania;

6. Lipsa unui sistem educational viabil in Romania;

7. Scaderea continua a nivelului de trai in Romania;

8. Lipsa unei Politii reale in Romania, deci a sigurantei tuturor;  

9. Deprecierea continua a monedei nationale si lipsa oricaror masuri menite sa opreasca asta, in Romania;

10. Lipsa coeziunii sociale in Romania si continua degradare a comunitatilor.

Hai, alegeti oricare din astea. Oricare din astea ar fi de ajuns sa vrem sa plecam pe luna.Si noua ne flutura bentita.

Wednesday, March 13, 2013

Cele mai tari reclame romanesti

O lista continand cele mai tari reclame romanesti nu va fi niciodata lipsita de critici. Principala problema este UNDE te opresti cu ele, si asta pentru ca reclamele autohtone au fost printre putinele produse care au luat o amploare complet nebanuita in tara, mai ales in ultimii 10 ani. Sunt multe reclame reusite, iar stilurile conturate in perioada asta s-au diversificat considerabil.
Povestea este una cu atat mai de success cu cat vine pe un teren complet neatins in perioada comunismului. In ’89, romanii nu aveau o cultura a publicitatii; putinele printuri din perioada interbelica au disparut complet dupa 1945, lasand loc unei propagande directe si lipsite de subtiliati, din care ne mai amintim celebrele printuri: "Cumparati obligatiuni C.E.C!” sau cele cu "Nicio masa fara peste”. Dupa revolutie, reclamele incep sa apara, la inceput fara structura clasica si nerespectand manualele publicitarilor din vest. Romanii au invatat din mers sa faca publicitate, iar atitudinea uneori amintind de stand – up a fost in prim plan in toata aceasta perioada. Poate tocmai din motivul asta, majoritatea clipurilor care au marcat industria incipienta de la noi sunt construite in jurul glumei, a caterincii care exploateaza trasaturile balcanice de la romani.
Ca sa nu prelungim introducerea, o sa incercam sa ne limitam la o lista de 10 reclame oricand recognoscibile. Sunt clipuri care au depasit sfera comercialului si ale caror replici se regasesc in serile petrecute cu prietenii. Ordinea in lista este absolut intamplatoare, iar in cazul seriilor de reclame, ne-am oprit la primul clip din serie. 

Care sunt astea, vezi aici.

Dupa, uita-te ce tableta sa iti iei.

Tuesday, March 12, 2013

Ce tableta sa iti iei

Titlul e unul fals, doar ca sa intrati. De aia nu mai pot eu, ce tableta sa va luati. Va spun de acum: daca ar fi dupa mine, v-as sfatui sa iesiti in oras, sa faceti o golanie cu ceva cu motor, o salupa, un ATV, o masinuta de copil in care sa va bagati voi, abuziv; sa o ardeti cu bicicleta pana va rupeti ceva; sa jucati tenis pana va lungiti o mana sau sa va cracanati pe role; v-as spune sa va ardeti de soare si sa lasati dracului miscatul din deget pe un cadran. 

Dar, cum nu e dupa mine, si tot am deschis discutia, pot sa va intreb cate ceva.

Am vazut ca toata lumea Star Treckuieste ceva de speriat, de la toate varstele. Clivajul (asta inseamna ruptura, desi rimeaza cu "pavajul" si pare derivat din "clisma") social nu mai este intre a ne pastra orasele cat de cat civilizate sau a le parasi, nu ne intereseaza daca pastram catei in toate colturile urmei de urbanism in care traim sau daca directionam bruma de bani pe care o avem destinata socialului catre inchisori. Cata fraza. Ce am vazut ca antagonizeaza societzetatea romaneasca este lupta intre Samsung si Apple. Va spun cu mana pe pipota si un zambet retard ca habar nu am despre ce vorbiti, majoritatea. Sunt safe si lepadat de satana touch screen-ului. Dar vad ca oameni care au salarii in jur de 250 E fac ce pot ca sa isi ia un astfel de device. Amu... daca faci bani cu el, cred ca se justifica treaba (nu e "se merita", da?); daca il ai doar ca sa lasi dare de grasime pe un ecran, e cam nejustificat, mai ales ca sare de salariul amintit mai sus.
Cum situatia este complicata ca Vanghelie, m-am uitat pe net cu intentia sincera de a-mi ajuta semenii. Si am gasit ceva interesant. In afara de mega produsele de top glazurate cu marketing ale celor doi giganti amintiti (maru' si omuletul coreean), exista, evident, si alte firme care produc oglinzi magice din astea. O sa va prezint mai jos 3 din astea. Ce au ele in plus? Tehnic, habar nu am, ceea ce face prezentarea mea complet lipsita de orice urma de credibilitate. Dar asta e ok, pentru ca v-am spus de la inceput ca titlul e o smechereala menita sa va fac sa pierdeti 3 minute aici. 5 daca cititi mai lent.

Ce au totusi in plus gadgeturile pe care vi le prezint mai jos este ca ele sunt facute de aia de care suntem mandri cand vorbim aiurea cu strainii. De singurul produs intern autentic. Adica sunt facute de romani. De aia care nu au plecat deja in SUA si produc aceleasi chestii pentru Apple si Microsoft.
O sa facem asa. Va scriu firma, dupa care o serie de cuvinte fara inteles pentru mine. Aparent, ele conteaza cand alegi o tableta. Nu culoarea.

Tableta Serioux:
Cu sistem de operare Windows 8, modelul Serioux SW 971TAB dispune de 32 GB stocare SSD, cantareste 900 de grame, iar autonomia de lucru promisa este de 3 ore jumatate. Procesor Intel Atom Dual-Core N2600 cu o frecventa de 1,6 GHz, care permite rularea cursiva a sistemului de operare. Ecranul multi-touch, cu tehnologie IPS, are o diagonala de 9,7 inchi si o rezolutie de 1024 x 768 pixeli.
Camera foto-video frontala de 1,3 MP.
Pretul este de 1.999 lei

Tabletele E-Boda:
7 produse cu preturi intre 450 ron si 1099 ron.
Procesor dual-core, ecran de 8 inch Supreme X80, procesor Amlogic Dual Core 1,5 GHz, 16 GB memorie interna, sistem Android 4.0 si 430 grame greutate. Cel mai scump model de tableta al E-Boda de pana acum se numeste Supreme 200, are ecran de 9,7 inch, procesor Rockchip Dual Core 1,5 GHz, rezolutie 1024 x 768 pixeli, camera frontala VGA si de 2 MP pe spate si o greutate de 600 grame. Modelul costa 1.099 si are conectivitate WiFi, iar cea 3G este prin modem USB. Ca accesorii exista un adaptor 3G, la 200 lei. Cei de la E-Boda spun ca ambele terminale au o autonomie de cinci ore pe streaming video.

Tableta Allview:
TX1 Quasar are GPS, 3G integrat, functii de telefon si Bluetooth, terminalul avand ecran de 8 inch si sistem de operare Android 4.0. Display capacitiv multitouch de 8 inchi, procesor Dual Core Cortex-A9 de 1 GHz si sistem de operare Android Ice Cream Sandwich 4.0.4. Greutatea este de 435 g, iar grosimea este de 9,9 mm. Tableta se  conecteaza la Internet atat prin 3G-ul incorporat cat si prin Wi-fi si  dispune de GPS, Bluetooth si functie de telefon. Memoria interna de 4 GB poate fi extinsa cu ajutorul cardului microSD de 32 GB, terminalul are pe partea din spate o camera de 3,2 MP si pe fata una de 0,3 MP.  Autonomia este de cinci ore jumatate, iar dimensiunile sunt 200 X152X9.
Pret: 999 lei

Tableta Evolio:
Model cu ecran de 7 inch, GPS incorporat si camera frontala de 2 MP, procesor Boxchip A10 1GHz + Mali GPU 400 MHz, 1 GB de RAM, memorie flash de 8 GB expandabila pana la 32 GB cu microSD si camera frontala de 2 MP. Sistemul de operare este Android 4.0 si conectarea la internet se face fie prin WiFi, fie prin modem 3G. Ca dimensiuni tableta are 195.5 x 120 x 9.5 mm, autonomia estimata a bateriei este de sapte ore, iar greutatea de 330 g.  
Pret  649 ron.
 
Nah, ca pana la urma v-am si spus ce tableta sa va luati. Si au fost 4, nu 3. Una fost bonus. A si durat mai mult de 5 minute, dar aici au ajuns doar aia care au reusit sa treaca peste abrambureala de debut.
Hai, inapoi la treaba!

Monday, March 11, 2013

De ce facem Eurovision-ul?

As pleca de la scopul concursului. Nu iau in discutie problema punerii in concurs a unor artisti, lucru care mi-a repugnat mereu; pe ce criterii absolut obiective si dincolo de orice contestatie ierarhizezi arta? Care este deci scopul unui concurs cotat sub emisunile licentiate 'X - Factor' sau 'X got talent'? Parca asist la 'Lautarii targuletului medieval european', o expunere perimata si trista, pana la urma, de Nimeni fara viitor. 
Nu am niciun exemplu de artist prezent la Eurovision care sa aiba o cariera in sensul american al cuvantului ulterior concursului. Dana International? Inca il dam exemplu pe aia? (nu e greseala de sincronizare a pronumelor).

Atunci?

Ei bine, un prieten spunea ca Eurovision-ul este un excelent experiment sociologic; ai parte de expunerea relatiilor interumane si economice europene. Mai exact, vezi, cu ocazia votului, cine pe cine place, cine are relatii economice favorabile, unde rezida antipatiile interstate. 
In Romania, participantii la Eurovision au fost mereu artistii "grei", cu state vechi in muzica usoara romaneasca. Artistii TVR, practic. Cum in ultimul timp unii au mai murit, playlist-ul s-a improspatat. Altfel, nicio sansa. Ca la Academie, nu altceva. Apar, de bine de rau, si ceva artisti mai noi, mai in ton cu ce se mai canta si pe afara. Problema este ca sistemul de pile care promoveaza muzicienii astia nu scoate mereu in fata ceea ce e si mai bun. Ce e bun in arta e subiectiv, asa ca putem merge pe ceva mai sigur: cine vinde, cine performeaza in piata si, cel mai sigur, in piata externa, ca la noi lucrurile merg (si vor merge mereu) mioritic. Adica produsele muzicale.
Bun. Cu asta in cap, m-am uitat la primele cateva prestatii de la Eurovision-ul de anul asta. E o premiera. Nu am mai vazut asa ceva de ceva timp. Si bine am facut. Am vazut o serie de oameni despre care habar nu aveam. Niste artisti (ca produse nu erau, clar) despre care nu am auzit, dar despre care cred (sper) ca a auzit lumea de pe la noi. Altfel, de ce am propune asa ceva sa ne reprezinte afara? In ciuda sperantelor mele, un simplu search pe paginile de promovare a eventurilor cotidiene o sa va arate ca din cei prezenti la Eurovision, majoritatea sunt cvasi necunoscuti. Cine sunt oamenii astia, fratele meu? Unde canta? Cine vine la ei? Cine le plateste biletele la cantari? Unde se aud piesele lor? In ce playlist sunt piesele propuse la Eurovision (teoretic numai piese bune, aflate in heavy rotation intern, piese una si una, care merita sa fie ascultate si de straineji)? Pentru ca treaba e nasoala; daca mai si canta prost si sunt si nimeni, de ce facem mascarada asta? La TVR, intr-un studio penibil si batranicios, cu o mana de oameni (urati fratele meu!) pe post de public, cu prezentatori care amintesc de revelionul din 1983, vin niste necunoscuti, alaturi de niste artisti in voga o data, ca sa pastrez terminologia TVR,  si fenteaza muzica prin playback; TVR nu scrie asta pe ecran, asa cum cere legea. E ok sa te maimutaresti pe scena fara cabluri in instrumente, dar cand juriul format din mumii necunoscute (cu cateva exceptii) vine si spune ca a dat notele "pe baza prestatiilor din seara asta", e cam mult.

Cine castiga si de ce, nu ma intereseaza. E amuzant sa vezi cat de transparente sunt rezultatele "obtinute prin vot". Sa vezi cum Luminita Anghel era filmata si promovata si cand nu era intre primele locuri, iar de aia de pe primele locuri nu se interesau operatorii TVR. Mi se pare doar ciudat ca insistam an de an (si aici, cu ceva exceptii) sa alegem prezentele cele mai necomerciale, cu melodiile cele mai putin fredonabile, cele mai demodate, ale artistilor cu cat mai putina prezenta scenica. Daca am putea trimite un paralitic orb (si mut), am fi fericiti, probabil. Am face arta! 

Acestea fiind spuse, e ok, nici ce trimit strainejii nu da pe afara. Cel mult B-side-uri ale variantelor de la X-Factor sau X got talent, cum spuneam mai devreme. Dar macar tineri care amintesc de muzica de azi si care canta. Nu de alta, dar daca se uita strainejii la finala noastra, nu mai intram in Schengen niciodata. Si pe drept cuvant. Suntem un on going freak show care ii sperie pe strainejii conservatori.

Dar sa nu ne suparam. Hai mai bine un canticel sa cantam!

Thursday, March 7, 2013

Adevaratii capitalisti ai Romaniei

Acum ceva timp incercam o mini schita a ideii de capitalisti romani. Poate e mult spus. Pur si simplu realizam ca sistemul nostru capitalist incipient a esuat din cauza ca ne-am prigonit germenii capitalismului. Am vazut ilegalitatile si le-am denuntat. Am fost cei mai curati si mai putin dispusi la compromis. Si am ajuns o colonie economica, doar ca sa nu ne murdarim societatea asta virginala de capitalism.
Sunt mai departe de parere ca germenii astia sunt murdari oriunde ar incepe treaba, la Londra, Frankfurt sau Boston. Capitalismul e o treaba murdara. Dupa ce ai facut bani si ai pus pe picioare un sistem functional (pentru tine), iti permiti luxul de a cladi si o interfata pentru mase, care sa justifice ceea ce ai facut si ce faci mai departe. Sa ii spunem interfetei asteia democratie in stilul vestic, occidental, al notiunii. Si asa, Rockeffeller va fi peste Becali, cum spuneam atunci. Pentru ca Becali abia incepe. E la inceput de drum si are de combatut nu doar perceptia interna, ci si interesele externe.

Discutia nu este despre corectitudinea lui Becali, vazut aici ca exponent al capitalismului feroce romanesc. Nu este despre cei care au ajuns si vor mai ajunge in inchisoare, pentru bune motive. Este despre ce vrem noi cu adevarat, ca natie, sa facem. Merita sa ne intrebam din cand in cand. Vrem industrie, vrem sa producem, vrem sa fim mana de lucru, vrem sa avem ceva care sa fie valabil ca moneda de schimb in afara, vrem sa fim exponentii celor fara speranta care pleaca sa munceasca afara? Vrem sa avem o voce? Uneori, ca sa ai voce, trebuie sa accepti si sa injuri. Este ceea ce strainii au invatat sa faca inca de acum mai bine de un secol.

Tocmai de aia, ma uitam mai departe la germenii astia ai capitalismului romanesc. Ei sunt inca undeva intre expresia autarhica a baronului medieval, care nu accepta legea centrala impusa, banditul vestului salbatic, mereu dispus sa isi impuna dreptul cu forta (ca inaintasul sau european) si corporatia contemporana, mereu deasupra legii, mereu avand grija de ce e al ei.
Ei bine, Romania nu a avut parte de independenta politica ce garanta expresia baronului medieval. Nu a avut nici briganzii din secolul XVIII, iar azi nu are corporatii. Poate tocmai de aia, ceea ce face un Sile Camataru, sa zicem, pare anacronic vremurilor. Si este. Dar trebuie sa incepem si noi de undeva, nu?
Iar Sile asta, ca celalalt exponent al capitalismului salbatic, de mai devreme, Becali, stie ce face. Mai mult ca statul, el este urmasul lui Billy the Kid, al lui Francis Drake, al lui Rokeffeller. El este ala care isi ia viitorul in mainile lui si o face arogant si violent, fara sa recunoasca status quo-ul, exact ca baronul medieval amintit mai devreme. Sau credeti ca ala era un finut?
Dar sa ramanem la Sile, pentru ca tot articolul asta a fost generat de actinile lui. Despre ce e vorba:


"Conform unor surse judiciare, Sile Camataru, pe numele lui real Vasile Balint, ar fi fost “cazat” intr-o celula cu alti 23 de detinuti. Unul dintre ei ar fi fost platit de Sile Camataru sa tina tot timpul apa calda. “Era un butoi, iar menirea tanarului respectiv era sa tina un fierbator in recipient pentru ca apa sa fie tot timpul tocmai buna de imbaiat. La schimb, primea mancare, tigari si tot ce-i era necesar in penitenciar. Sile era foarte respectat de detinuti. Nu era increzut si ajuta pe toata lumea. Executa pedeapsa la regim semideschis, adica se putea plimba liber peste tot", ne-a spus sursa citata."

Ce mai pot spune? Ala, un finut, de altfel, platea serviciul solicitat. Platea! Pai face statul asa ceva, in Romania? Daca vrea ceva, impune prin forta, ceea ce, sunt sigur, si dl Sile ar fi putut face.


Cred ca tot Sile ne-ar spune cel mai bine

De ce sunt lucrurile romanesti asa ieftine
Cum se traieste in afara