Tuesday, February 19, 2013

X moduri de a spune lucrurilor altfel

Adica de a folosi eufemisme.
De a te invarti de jur imprejurul corcodusului.
De a freca maimuta.
Si altele.

Autoritatile au inaugurat nu stiu ce competitie sportiva la munte. Acum, treaba asta era ceva destul de smecher, era cu torta olimpica, flacara olimpica, spirit olimpic. Altoit pe romanian soil. Atat de tare si importanta era chestia asta, ca nimeni nu stie de ea, iar astia care stim, habar nu avem despre ce vorbim. Cert e ca la munte, undeva, la noi, are loc competitia asta la care lumina e reprezentata de o torta olimpica. Aparent, veritabila.

Ca ceremonia de debut, cu torta cu tot, a avut loc in curtea unei biserici si ca un cetatean participant (asta e o competitie internationala) a fost muscat de un caine comunitar este neimportant; ce ma interesa pe mine e prestatia Innei. Prim mergatoarea muzicii bune a Europei.
Amu, autoritatile au zis: bre, asta e o competitie de tineret; ia sa gasim pe cineva care place la tineret. Inna! Pam pam! Alegere buna, fara indoiala. Si nu sunt ironic acum. 
Problema este ca in Romania majoritatea oamenilor nu stiu cine sunt. Cred ca stiti despre ce vorbesc; "stii cine sunt eu?" e de la coltul strazii la reclamele de pe teveu si imi certifica faptul ca romanii au o mare incertitudine privind propria identitate. O problema de identitate. Inna nu face diferenta. Fata a uitat ca este un produs, unul excelent si profi, printre cele de mai succes ale noastre. Dar un produs. Nu un muzician. Uitand si ea cine este, si, probabil neintreband "stii cine sunt eu?", ca cineva sa ii spuna bietei fete ce si cum, artista noastra s-a urcat pe scena si a inceput un recital live. O chestie rarisima (cu extra "r" sau "s"). Un recital de milioane. Mai exact, de 10.000 E, dupa cum am aflat, si cateva note nimerite impreuna cu band-ul care isi facea treaba. 
Acum, nu rad de chestia ca aia e afoana (afona?). Fiecare ne avem neajunsurile noastre. Nu rad nici de faptul ca organizatorii au lasat-o sa cante, nu sa faca un playback cinstit sau sa lase negativul + assist (pana la urma, ce vina aveau aia din public?). Nu. Problema care m-a facut sa behai a fost pusa pe tapet de televiziuni si autoritati. Breh, toti au auzit ca aia lalaia complet pe langa piesa; si atunci, un reporter intreaba: "au fost probleme tehnice?". "Cred ca da", zic autoritatile.

Nu. 
Problema tehnica inseamna ca nu te auzi.
Problema tehnica inseamna sa te auzi cu intermitente.
Problema tehnica inseamna ca nu este facut mixajul ca lumea.
Ca faci pipi.

Cand canti fals, problema tehnica pleaca din gat, de unde ar trebui sa ai coarda aia care vibreaza pe nota recunoscuta de creier. Cand asta nu se intampla, nu ai talent. Nu e nimic tehnic. E ceva fizic.

Deci. Cineva care stie sa cante, un muzician, nu un produs, un cetatean oarecare, nu falseaza nici cand nu isi aude vocea, pentru ca aude vocea interioara. Daca falseaza, isi da seama si redreseaza. La cat de rar a nimerit Inna notele corecte, e greu de crezut ca auzea ceva. Chiar si in capul ei. Industria muzicala mainstream a reusit insa imposibilul. Notiunile actuale despre care se vorbeste lejer pe canalele media nu au nicio legatura cu realitatea. Un om fara voce are probleme tehnice. O competite ratata este un pas inainte. Un egal si o infrangere, un obiectiv. Cine isi propune o infrangere, frate?

Stay safe si departe de probleme tehnice.

Thursday, February 7, 2013

Huidu, Paunescu si altii

Deci in Romania, daca faci trafic de influenta si esti de partea cealalta a puterii, faci inchisoare. 1 an.
Daca esti proaspat iesit din coma, operat pe creier, te urci intr-un SUV, depasesti coloana pe linie continua, in curba, si omori 3 amarati absolut nevinovati, iei 4 ani. Cu suspendare. 
La fel daca barbac-tu e primu' poet al tarii de pe vremea lui Ceasca incoace.
Nu dam nume, desigur.
Comparatia nu are alta baza decat prezenta a doua personalitati usor reconoscibile azi. In rest, e clar ca nu au nimic in comun. Aparent, la noi legea este foarte gresit conceputa. Infractiuni din culpa care au ca rezultat omorarea unor oameni NU SE PEDEPSESC cu inchisoarea. Pt ca treaba "cu suspendare" e doar ca sa nu il lase pe cel vinovat sa plece acasa chiar fara sa zica cineva ceva. Asa, omul e mustrat si gata, toti suntem multumiti. In acelasi timp, infractiuni economice, mai ale impotriva statului, se pedepsesc cu inchisoarea. Asta ma face sa ma gandesc ca in Ro, banii sunt mult mai importanti decat oamenii, fapt consfintit de lege.

E asta normal? Serios.

Dar stati! Exista o chichita aici care salveaza toata treaba asta de un penibil si un cacao tipic romanesti. Daca, daca mai faci o data, primesti inchisoare cu executare. Cum vine asta? De ce sa primesti clementa o data? De ce sa ai voie sa gresesti in halul asta iar? De ce doar unii primesc clementa? Si, desigur, soferul in cauza nu va conduce 6 ani. Dar e ok, daca il prind, ii dau un 2 la purtare si 5% la salariu.

Din nou, totul e ok, pentru ca legea noastra, pentru ucidere din culpa, nu prevede inchisoare cu executare.
Treaba asta e gresita rau.


Alte minunatii:
Cine e imun in tara asta
Despre imunitate
Nastase, singurul fraier

2013 vs 1913

Picasso
Rockefeller
Kafka
Imixtiunea SUA in politicile interne ale altor state
Lansarea unui sasiu fiabil de la Ford
Razboaie in Europa
Mare clivaj intre clasele sociale

Aia care ati mai mutat cate o carte intre doua rafturi sau ati dat peste un canal Discovery, in drum spre cele porno, stiti ca vorbesc despre 1913. Obiectiv vorbind, insa, la 1913 ne trimit numele proprii, actiunile sunt valabile si acum, la un secol distanta. Cum am avut o cura intensiva in perioada asta de filme noir, m-a lovit reveria si m-am gandit ce exact s-a schimbat fata de "vechiturile" alea. De ce sunt aia demodati? Traim noi mai bine azi? Suntem mai evoluati? Daca da, cum?

In primul rand, 1913 se refera la o perioada, nu la un singur an. Era la indemana sa fac asocierea anilor despartiti de un secol. Ce sa fac, sunt si eu un sentimental. Deci, in perioada elegantei si a saraciei, in perioada in care intelighentia chiar determina un nou nivel intelectual, in perioada in care art deco - ul determina felul in care arata orasul, nu prostul gust al clientului, era mai bine? Era totul ca in filmele noir?
In mod cert existau credinte mult mai sigure de ele. Nu neaparat bune sau rele, nu despre asta vorbesc. Dar exista incredere in inteligenta, in educatie, in stat, in biserica, in barbat (mentalitatea egocentrist masculina era delicioasa dar permitea femeii o dezvoltare intr-o directie foarte senzuala, pierduta complet azi). Exista un mod anume al elegantei spre care tindea toata societatea. Si saracii aveau la ce spera (fara speranta, insa), iar societatea era determinata de cei care aveau o idee clara despre stil, nu invers, ca astazi.
Dincolo de considerentele astea strict subiective, ati putea spune, desi o privire fugara asupra a ceea ce intelegem prin stil ne va scoate ca exemple perioada interbelica, dincolo deci de asta, avem niste metode simpliste si seci de comparatie: nivelul de trai, de educatie, de sanatate. Nu luati in calcul inventiile; fiecare perioada va fi peste cea anterioara (poate exceptie face Evul Mediu fata de Antichitate). Deci daca noi avem azi calculatorul, ei aveau sistemul de calcul matematic care l-a facut posibil, daca noi avem azi Viagra, ei aveau penicilina, daca noi mergem azi in spatiu, ei aveau avionul si motorul cu reactie, care a facut posibila excursia noastra spatiala. Deci exista o clara legatura de dezvoltare intre cele doua perioade.
Se traia insa mai bine? Greu de spus. Diferentele dintre clasele sociale erau enorme, cam ca azi in tarile amarate. Vezi Romania. Azi, in lumea "civilizata" s-a obtinut consolidarea serioasa a unei clase de mijloc. Consolidata si bine incartiruita. Atunci, clasa de mijloc era incipienta. Aveai Empire State Building si aveai cartiere intregi de baraci fara utilitati. Aveai masinile concept de la Daimler, masini care nu au mai fost create dupa razboi si aveai copii care munceau in mina de la 3 ani. Aveai razboi in Europa, astazi, foarte important, s-a mutat conflictul in afara granitelor continentului. In Europa s-a ajuns la o hegemonie economica, hegemonie care asigura o ierarhie non violenta intre foarte neastamparatele state europene. E o mare realizare, serios.

Deci lumea era cam cum o stim noi astazi. Unii traiau mai bine, era inegalitate, era diversitate, era conflict. Dar era si stil. Si era si incredere in noi, ca oameni. Sigur, eu as fi fost un paria, asa barbos, dar cred ca eram unul haios pentru ca reusesc sa mai leg doua cuvinte. Existau bunuri de larg consum care astazi intra in categoria lux. Nu erau bunuri pentru toata lumea, dar nu erau destinate doar clasei de sus.
Unii ar gasi lumea de atunci restrictiva. Inecata de prezenta autoritatii. Dar daca te uiti cat de creatoare a fost, cat de productiva la nivel ideatic si, in final, fizic, cate s-au construit, cate s-au demarat pentru anii urmatori, nu pot sa nu ma gandesc cu oarecare nostalgie la perioada aia. Daca te uiti la nivelul de automatizare si renuntare a imaginatiei in fata costurilor si la nivelul de securitate care ne ghideaza existenta astazi, nu poti sa nu vrei ceva mai frumos.

Resimt astazi lipsa elegantei veritabile, nu marca Acces DiNrect, Wow ce Mizerie Tv, Kanal Tv si restul. Nu a opulentei prost asezonate sau a afisarii sexului. Cu riscul de a suna pierdut in timp, o femeie goala naste mai putini fluturasi decat o pereche de manusi de piele lasate neglijent pe spatarul unui fotoliu si o urma de parfum.
Resimt lipsa feminitatii, la majoritatea doamnelor care au abdicat de la calitatea de a fi femeie si au luat in brate tovarasia camaradereasca si lipsita de senzualitate. Credeti-ma, nu acolo este egalitatea de sanse. Asa cum initiativa nu este in a-ti impune punctul de vedere in domeniile unde chiar esti pe langa subiect. 
La fel, camaraderia masculina presupune, de cele mai multe, ori sa faci parte dintr-un rat pack. Dar nu este musai sa dai cu batul in balta ca sa nasti valuri, dragilor.

Cam asta ar fi. Un restaurant vs McDonald, un costum vs jeansi si maieu de plasa, un 'buna ziua' vs 'salut'.
Pam pam!


Tot de acolo:


Wednesday, February 6, 2013

Slash la Bucuresti

Am avut marea bucurie sa il bifez pe copilul asta dement de talentat a doua oara, aseara, la Sala Palatului.
Intr-o sala tipic comunista, cu security rupta din filmele de propaganda cu Ceausescu, cu plasatoare, cu Byron in deschidere (?) am avut parte de un adevarat concert american.
M-a bucurat ca se poarta mai departe promovarea artistilor romani la asemenea eventuri si ca li se da sansa sa fie expusi la asa public, alaturi de asa artisti. Cum nimeni nu va fi vreodata in consens general asupra opening act-ului, nu voi discuta alegerea lui Byron pentru asta; ma voi limita la a o numi o greseala teribila, pe tipicul Mood la Lenny Kravitz s.a.m.d. Sa pui o trupa fara putere, oricat de talentata ar fi, o trupa efectiv fara chitara in deschidere la unul dintre cei mai "nesimtiti" chitaristi, e priceless. Bine macar ca nu a fost Inna. Desi aia are live ceva solo si exprimare mai in forta.

Revenind, l-am vazut aseara pe Slash cam la aproape un an dupa ce am cascat ochii, fascinat, la el, in Toronto. Energia si cheful de viata pe care il degaja baietii astia sunt fantastice. Myles este un vocal excelent, cu un ambitus superb (vezi si albumele de la Alter Bridge), iar "Conspiratorii", trupa de acompaniament, daca ii pot spune asa, este un best off al stilului. Merita sa ii asculti in spatele obscenitatilor lui Slash si a arogantei vocii lui Myles.
Cred ca ce apreciez cel mai mult la Slash este abilitatea de a gasi mereu formulele perfecte de exprimare. Guns N' Roses, Slash's Snakepitt, Velvet Revolver si acum, alaturi de Myles Kennedy, sunt numai povesti de succes; omul a stiut mereu sa scoata muzica alaturi de echipaje care produc acelasi sound si acelasi stil. Faptul ca repertoriul are piese din toate perioadele de mai sus e elocvent. 
Ce mai gasesc genial este felul in care marii artisti au constant concerte in spatii inchise. Mici. Pentru ca ce a fost aseara pe fosta scena a lui Ceasca este o trupa formata din superstaruri obisnuite cu scena festurilor. Ei bine, ei vin mereu, all over the world, in teatre, cluburi si redau atmosfera care i-a facut mari. Tot respectul.

Un foarte mare thumb up publicului de aseara. Mult peste ce am vazut in Toronto, si aia stiu sa se poarte la concerte. Oamenii s-au ridicat in picioare, au dansat, au cantat. Au reusit sa treaca peste bariera aia nenorocita si autoimpusa, de cenzura, care inca persista la romani. In mod ironic, suntem latini cand vine vorba despre gradul nostru de needucare, de nesimtire, de lipsa de rigoare, dar suntem nemti (desi aia sunt fantastici la concerte) ceva de speriat cand vine vorba de manifestare. Mai putin la party-urile cu manele. Aseara, oamenii au sustinut show-ul in modul in care trebuie, pentru ca fara public, nu ai spectacol. Decibeli si plete si dansuri lascive. 
Rock' n roll, baby.


Mai multe din public:


Tuesday, February 5, 2013

Becali vs Rockefeller

Mama, mama ce alaturare onoranta!... Pentru yankeu, desigur.

Stirea zilei, azi dimineata, era de aseara. Ce era mai interesant la ea era ca Politia Romana, aia despre care stiti ca scriu numai laudativ, bazat exclusiv pe meritele si actiunile ei derizorii, ei bine, Politia asta a reusit sa anihileze o retea infractionala. Era vorba despre evazionisti de mare clasa. Neste cetateni care vindeau mieji de nuca. Politia descinsese deodata (cata coordonare!) la 10 adrese din 4 judete unde se vindea nuca mai ceva CA COcaina in Bellagio, Bamboo si restul. Prejudiciul estimat: 1 milion de roni.

Nu am putut sa nu imi imaginez mascatii dand buzna peste niscai tarani sau babute batrane care o ardeau pe marginea drumului cu o oala de nuca. 

Q: "O stii pe aia de langa tine?"
A: "Da, maica, e tata Florica..."
Q: "Avem o retea aici, e clar! Salta-i!"

Acum, sa o luam pe felii. La noi la tara toata lumea vinde ce are prin gradini, la poarta, fara chitanta. Asta, dincolo de elementul tandru al povestirii de la soba, este evaziune. Faptul ca Politia reuseste sa demaste o astfel de actiune, cand fabrici ilegale de alcool si tigari fac ca diversi oameni sa cumpere munti intregi, este mare realizare. La fel, cand in fiecare capitala de judet clica politica locala face ce vrea in vazul lumii, sa prinzi zece tarani care vand nuca este ceva. Dar poate sunt eu carcotas, ca e obicei. Poate trebuie si Politia sa inceapa sa munceasca, o data si o data, sa iasa de sub poduri si de unde o arde aiurea cu radarele si sa isi justifice salariile. Si au inceput cu amaratii aia cu nucile. Foarte bine. Astept cu interes continuarea.
Mai am o mica intebare legata de subiect; 10 tarani faceau un prejudiciu de 1 milion de lei. Asta inseamna ca, in medie, fiecare reusea sa sunteze statul de partea lui, si doar asta e estimata la 100.000 lei noi / taran. Vorbim aici de partea reclamata de stat, din profitul aluia cu miejii. Cata nuca trebuie sa vinzi cat sa iti iasa cateva sute de mii de lei, fratele meu? Stiu ca nuca e scumpa, dar asta in supermarket si la Obor, unde intermediarii fac legea (pe aia Politia inca nu i-a aflat, dar e abia la inceput, nu e timpul pierdut). Deci? Cata nuca sa ai, fratele meu? Sau bagam aici prejudiciul de la diverse NUP-uri mai interesante dar mai periculoase?

Asta a fost doar o mica introducere la ceea ce ma intresa de fapt. Marii corupti ai Romaniei apar la televizor, la eventurile high class (ca doar ei o formeaza), in Parlament. Se bat in dosare si in anii de puscarie primiti cu suspendare. Intre astia, Becali - Unicul prezinta un caz aparte pentru mine, stiti doar. De ce? Pentru ca asta nu e prost deloc, dupa cum v-am mai spus de N ori. Ca sa nu reiau toate epitetele, va pot spune ca il vad incult si neam prost si restul, dar are o perspicacitate si o intuitie rare. Tipul asta contempla din studioul Romania Tv materialul despre cati ani de inchisoare risca toti coruptii din fotbal, material din care el fusese omis (mare cinste profesionala, baieti, tot respectul) si trosc! o intrebare: "da' ce vrem noi sa facem? ce vrem vrem sa inchidem toti oamenii cu bani, cu afaceri mari din tara? astia care sustinem sectorul privat?"

Bai, asa e. Ia ganditi-va putin ca maimuta asta are dreptate. Cine au fost Rockefeller, Morgan, Ford, Mellon, Vanderbilt, Fisher si toti ailalti care au pus S.U.A. pe picioare? Au fost niste buni crestini, rasisti si mari hoti. Au fost aia care au respectat propriul sistem de legi, care se schimba in functie de propriile interese. Au fost aia care au creat sistemul preferential si discriminatoriu si care au sustinut, prin afacerile lor deloc legale, un continent. Faptul ca azi sunt niste distinsi domni schimba ceva? Ca sistemul functioneaza mai departe si ii mentine in fruntea mesei si ca pot decide orice, oricand, asta conteaza. 
Deci Becali, Copos, Vantu, Patriciu si toata pleiada de afaceristi romani sunt la nivelul incipient al alora de mai sus. Intr-adevar, conteaza acum cum ii folosim. Ei stiu ce vor si asta vor face mai departe. Nu se vor schimba de dragul lui Cristoiu si al democratiei. Deci? Inchidem ochii la ce fac si ne sapam singuri orice urma de economie am avea? Pentru ca asta este adevarul, dragilor. Astia sunt adevarata noastra economie. 

Ce a fost atunci diferit la americani? De ce ei au resuit sa ajunga aici, azi? Ma rog, orice ar insemna acest aici, ca simulacrul ala de democratie nu pare foarte atragatoare, sincer.
Ei bine, la ei, pe langa stilul muncitor si "individualist in comunitate" al americanului de rand, s-a mai intamplat ceva tare important. Niste baieti au inteles ca ei trebuie sa isi faca rolul de politicieni, altii de politisti si tot asa si sa respecte un status quo guvernat de baietii aia cu bani. Si asa s-a impamantenit ideea de stat si de ordine. La noi, nimeni nu isi joaca rolul. Aia fac pe politicienii, politicienii fac pe afaceristii, voi va faceti ca munciti, iar eu fac pe justitiarul. Basescu vrea sa schimbe elita economica, ca de fapt asta a fost marea lui cruciada cu "scapatul de comunisti" (condusa de el, Flutur sau Macovei, niste adevarati dizidenti pe vremea raposatului), sa faca loc pentru Cocos si noua clasa de imbogatiti. Nu prea a iesit. Ce a iesit azi e o lupta cu tare multi raniti si inchisi. Cei mai schiloditi, desigur, noi, parati in fata Europei pentru interesele unuia si altuia. 
Deci, ca sa nu mai lungesc supa, asa cum propuneam aici, hai sa facem o afacere limpede: aia cu bani sa se bata intr-un turnir sau ceva spectaculos. Aia care trec de asta, sa formeze elita, sa faca o noua constitutie si sa ne ocupam fiecare locul lui, nu de alta, dar sincer, a inceput sa fie veche mizeria asta de la noi. O tranzitie la capitalism  in ritm alert si mascata in lupta politica. Hai macar sa nu ne mai ascundem si sa o facem mai repede, ca sa apuc si eu ceva pensie.


De acelasi autor batut in cap de soarele iernii: