Thursday, January 31, 2013

De ce sunt lucrurile romanesti asa ieftine

Chiar asa? De ce? Avem ciunga in par?

Inainte de a o lua pe aratura, ca de obicei, as vrea sa clarificam ceva: asta nu este de nicio culoare un articol nationalist. Nu cred ca in cretinismele astea manipulatoare, cu superioritatea unora asupra altora. Cred ca exista un grad de needucare, de prost gust, de lipsa de bun simt, dar toate astea sunt indreptabile. Cred ca albii sar mai putin ca negri, si ca aia danseaza mai bine, dar nu cred ca neuronii sau cultura au alunecat intr-un singur loc pe glob, la bulgari, cehi, americani, nemti sau vietnamezi. Toti cred ca au specificul lor. Unii au mers mai bine ca altii, iar altii au ajuns intr-o stare de degradare nationala data de lipsa de certitudini, de lipsa de educatie, de implicare straina in mersul societatii interne. Atat. 

Atunci, ca sa revin, de ce sut produsele romanesti asa de ieftine? Nu ma refer la pseudoturismul mioritic, care exceleaza in imbecilitate. Nu exista, dar nu exista pe bani multi. Ma refer la haine, alea care se fac aici pentru toate firmele, de la Dior la H&M, la componente de masini, cum ar fi Jaguar, la produse high tech, la produse farmaceutice preferate celor straine. Sunt multe produse romanesti, si aici ma refer la produse made in Romania, fie ca vin pe filiera straina, fie ca sunt scremute de romani. Nu ma intereseaza capitalul care le face posibile. Imi este clar ca romanii pot face si lucruri misto, nu doar cele care ma scot din minti. Nu ma refer nici la mana de lucru, generata de nivelul de trai scazut. Ma refer la produs.
Astazi m-am lovit, pentru a cata oara? de treaba asta. Am cumparat un produs farmaceutic romanesc, dupa ce luasem echivalentul lui strain, nu demult. Produsul romanesc m-a costat 2 lei. Ala strain, 22 lei. Asta ca sa nu merg pe exemplul 3 lei vs 60 de lei. Exemplele pot continua.
Ce percep eu aici este o mare lipsa de incredere. Chiar si de partea cumparatorilor, intr-un mod irational. Produsele romanesti sunt preferate, ca fiind superioare celor straine, dar exista si asteptarea ca acestea sa nu fie "prea scumpe pentru ceva romanesc". Care e? Mai bun sau mai ieftin? Cumparatorul autohton pare foarte debusolat in ceea ce priveste alegerile. Nu este un exemplu singular. Romanii par sa aleaga mai mult pe baza aparentelor decat a utilitatii: telefon business la pusti cu haine zdrentaroase, masini luxoase la oameni care nu au bani de benzina, case cat mai mari la oameni care nu au bani de incalzire si stau 5 intr-o camera. Romanii poarta mai departe sindromul saraciei si al educatiei patriarhale. Satesti, mai pe romaneste. Deci nu sunt cei mai buni la deslusit tenebrele pietei. 
Hai sa ne uitam, deci, la producatori. Lipsa de incredere despre care vorbeam mai devreme se manifesta, in mod cert, si la ei. Produsele noastre sunt vandute din start la pret de dumping, fie ca e vorba de rosii, fie ca e vorba de bulendre. Rosiile romanesti de care se plange lumea ca sunt prea scumpe, sunt asa "gratie" supermarketurilor si a intermediarilor, care isi pun fiecare procent deseori mult pestre pretul de achizite. Dar producatorul vinde ieftin. Medicamentele romanesti sunt ieftine. Iar ibuprofenul, ca substanta si gramaj, este acelasi si la pilula care vine din Iasi sau Cluj, si la aia care vine de la nemti, pe filiera ceheasca.  
Dacia este cea mai de succes masina din ultima perioada, cel putin in Europa, bazat strict pe cresterea vanzarilor. Dincolo de faptul ca pleaca de la pret de bicicleta, pentru straini, Dacia ofera un produs similar Fiat-ului, Renault-ului, Nissan-ului. Dar la jumatate de pret.Cine ar mai fi facut o masina care sa fie vanduta asa de ieftin? VW, cand a luat Skoda, a facut o masina pe care o vinde, acum, de la 12.000, variante de baza. Sigur, nu pot compara trecutul celor doua firme sau pedigree-ul Renault vs VW, dar diferenta de pret intre ele e prea mare ca sa se justifice. 
Produsele noastre se vand asa de ieftin, incat asa ajung ele si in afara, asa sunt perpetuate si asa se vor impamanteni. Si nu exista justificare, alta decat perceptia noastra, in primul rand.

Invatati mereu ca ce facem noi nu e bine, ca formele noastre de guvernare sunt esecuri, ca moneda nationala e un rateu, ca economia noastra nu e in stare sa faca fata rigorilor vestului, ca educatia noastra nu face fata realitatii din lumea civilizata, ca baschetii nostri sunt doar copii ieftine ale originalului, ca nu suntem in stare sa asfaltam, ca suntem la mana partenerilor pentru a nu ne prabusi, am ajuns niste timorati care se vand pe nimic. Care nu isi pun pret nici pe existenta.
Partea proasta este ca situatia este departe de a se limita la produsele fizice. Sinonimia romanesc - ieftin se regaseste si in arta. Picturile autohtone se vand la pret de caricatura pe pod, dar casele de licitatii din afara le incadreaza in sistemul de preturi extern. Trupe a caror singura vina este ca s-au nascut de partea asta a continentului, dar care produc muzica cel putin la nivel extern, sunt mereu subordonate unor colegi poate mai putin inspirati, doar pe principiul nationalitatii. Si asta, de catre romani. Strainii nu ne privesc asa. Inca. Pentru ca daca vom continua sa ne pozitionam noi, inainte altora, pe ultimul loc in comparatie cu toata lumea, asa ne vor percepe strainii si asa ne vor trata.


Vezi si:

Monday, January 28, 2013

Despre adevaratul trai peste granita

Strasnic suna numele, recunosc. Usor stalinist, usor propagandistic.
Ideea e urmatoarea: De cand cu liberalizarea pietii (pietei?) muncii si in insulele britanice, englejii traiesc in panica totala privind o invazie imparabila a insulei lor de catre estici. Adica ce n-au reusit spaniolii, frantujii sau nemtii, vor reusi hoardele salbatice de bulgari si romani. Parosi, dezgustator de virili si coborati din Carpati sau adunati de pe malurile Marii Negre, barbarii astia vin sa traisca in huzur ca ospatari, gunoieri, zileri si alte pozitii fantastic de bine platite si de bine vazute in societatea britanica. Vin sa se desfete cu delicateturile culinare britanice si cu unanim recunoscutele lor femei fantastice. Vin sa se bucure de soare, toleranta si o societate deloc conservatoare. 
Cam asta e teama lor. Asa ca tipii au ajuns sa faca inimaginabilul. Asta e un cuvant dificil si in scris. Dar mi-a iesit din prima, jur. Spre deosebire de "lor", care mi-a iesit din a 2-a. Revenind, ca sa scape de atacul hoardelor estice, englejii au ajuns sa faca o adevarata campanie negativa asupra lor. Ironic este ca treaba asta nu este nici pe departe asa de fantezista. Oamenii isi prezinta societatea in culori mult mai realiste si mai telurice decat aia care fac marketing de tara. Iti arata exact cam care e treaba acolo. Cum ramai un marginal, cum traiesti pe sponci, cum nu vei fi niciodata de-al lor. Ei si? Asta ajuta un procent prea mic al celor care ar pleca si, culmea, afecteaza in special intelectualii, adica imigrantii pe care si aia i-ar dori. Cei care traiesc atat de prost incat englejii nu isi pot imagina, vor veni oricum. Pe de o parte pentru ca oricum vor trai mai bine ca in bordeiele fara utilitati de aici, pe de alta parte pentru ca oricum nu au televizor la care sa vada campania alora. Deci, vax. Mai bine bagau banii in niste garduri.

Dincolo de misto-ul meu unic, desigur, ideea cu migratia nu este deloc falsa. Migratia tiganilor si a esticilor, in plan secund, este ultima mare migratie europeana. A inceput tarziu, in evul mediu, a fost stopata nenatural (inrobirea tiganilor in formatiunile medievale estice, inclusiv cele romanesti) si a reinceput, natural, acum, cand tiganii au fost eliberati.
Interesant este ca, de fapt, prezenta strainilor in tarile bogate indica nivelul de trai al acelora. Al tarilor. Mexicanii in SUA (nu asiaticii, care au afacerile lor), esticii in Spania si Italia, algerienii si toti magrebienii in Franta. Toti astia fac slujbele de jos, alea pe care localnicii le-au abandonat din cauza remuneratiei mici, a statusului social in care te plaseaza s.a.m.d. Toti au amarati pe care ii angajeaza, dispretuiesc si de care depind. Cam ca Iisus cu romanii. Fara prigoana si executie, nu mai aveai Mesia renascut.
Deci, astia care nu traiti in bordeie, cautati campaniile englejilor. Uitati-va ce inseamna de fapt traitul afara. Civilizatia si democratia si nivelul de trai sunt peste noi, dar imigrantii nu se bucura de toate aste, pentru ca nu sunt, de drept, cetateni egali cu localnicii. Dar si asta este in permanenta balanta cu mitocania si mermelul si lipsa de cultura si etalon in care o sa fim mereu, aici.
Pana la urma, insa, depinde de unde pleci si ce ai in frigider acum. Cateodata, democratia si civilizatia nu tin de foame.


Vezi unde poti trai:

Cine va scrie voua
Traind printre extraterestrii
Despre pirande si minijupuri
Carcotirea si romanii
Ganduri

Friday, January 25, 2013

Popa, ragaielile si demonii


Deranjat de nişte pîrdalnice de gaze, zilele trecute, am decis să contactez un specialist. Cineva care să îmi spună ce dracului se întîmplă. Cineva avizat. Un preot.
Aşa că am început să caut persoana specială care ar fi în stare să aibă grijă de sufletul meu. Şi am găsit. Am găsit cei 5 aleşi care să mă păzească de rău. Adică de curve. Şi de fast food. Incă nu pot alege între ei. Poate mă ajutaţi voi.


Popa tribunalis

Printre primii care mi-au atras atenţia. Om controversat, de fapt, aşa am şi aflat de el: fusese dat în judecată de un cetăţean supărat că haru’ ăluia nu l-a scăpat de demonii care îl hărţuiau.
Da, aşa e. Nu există alt mod mai direct de a spune ce am spus mai sus.
Deci cum e asta? Ei bine, un cetăţean s-a trezit dimineaţa şi a realizat că era posedat. Foarte decis să nu lase asta să îi afecteze treburile, omu’ s-a dus la popa local şi i-a cerut ăluia să îl scape de demoni, dom’le. Popa a acceptat, l-a taxat pe fraier şi a făcut ca turbatul pe acolo, dupa care l-a trimis pe ăsta acasa.
“Eşti safe”, i-a zis popa.
Nu era (nu ştiu cum şi-a dat ăla seama că e posedat mai departe, o fi avînd şi el gaze sau ceva), aşa că, sictirit, omu’ s-a dus direct la tribunal şi l-a dat în judecată pe popa pentru serviciul prost făcut.
Treaba e simpla. La sate şi oraşe, popii cer bani pentru exercitarea oficiului divin. Dacă ceri bani, ca orice prestator de serviciu, gen prostituate, vînzători, medici, ingineri, arhitecţi, poliţişti ş.a.m.d, este normal să fii răspunzător pentru serviciul oferit. In cazul de faţă, în mod cert, serviciul popilor a fost mai puţin divin. Mai mult mambo jumbo. Are ăla dreptul să reclame treaba asta la Oficiul Cumpărătorului? Are.
Cazul se judecă. Sigur, se poate ajunge şi la o înţelegere în afara tribunalului. Primeşte ăla ceva anafură şi renunţă la acuzaţii.


Popa ragaielis

Incurajat de descoperire, am căutat mai departe. Şi ce să vezi? In altă aşezare cu frica lui Dumnezeu, preotul sfinţeşte enoriaşii prin rîgîieli. Vorbesc foarte serios. Imbecilii ăia se adună în beserică, iar ăla începe slujba prin rîgîieli. Domnii care se află pe aici, cred că ştiţi despre ce vorbesc, cînd încercam să spunem alfabetul din aşa ceva, în clasele primare. Bine, cîteodată, şi în liceu. Ei bine, ăsta e mult peste noi, calitativ vorbind. Reuşeşte să spună toată slujba pe elfească. Cum nu varsă peste enoriaşi, nu ştiu. Cert este că ne confruntăm cu două situaţii:
1. Tipul este fantastic de cinic şi are un simţ al umorului dezvoltat;
2. Tipul este un escroc senil, iar enoriaşii sunt atît de îndobitociţi, încît treaba asta este legitimată şi de babele satului. In ambele cazuri, se merită unul pe altul. "Ei se", fără legătură cu omniprezentul "se merită".


Popa pornachis

Cum simţeam că lipseşte implicarea privind latura sexuală a păcătosului (mă refer la mine), am căutat un preot căruia să nu îi fie teamă să se bage mai adînc în … mă rog, să se bage mai adînc. Ei bine, prin vestul ţării, un popă a fost înregistrat în timp ce purta o discuţie nu tocmai ortodoxă cu un membru al comunităţii gay. Pînă aici, totul ok; problemele au început cînd popa a început să se spovedească la ăla şi nu invers. Aşa am aflat cîţi cm poseda prea cuviosu’ sub sutană şi ce ar face el cu doi bărbaţi, simultan. Dar asta rămîne între el, Dumnezeu şi gay-ul respectiv.


Popa cu turette

Lucrurile avansau bine. Găsisem unu’ contestat în tribunal, unu’ care grohăia, unu’ care agăţa bărbaţi în amvon. Aveam însă nevoie de mai mult. Vroiam şi unu’ care vorbea ca un adevărat ierarh. Şi am găsit. Pe YouTube, dar nu departe de mine. Ăia care aşteptau avionul pe Otopeni au avut parte de un recital în toată regula, dat de un preot. Sictirit că nu primise nu ştiu ce viză, omul începe să înjure big time. Cum lumea doar se uita ca la urs, şi nimeni nu încerca să îi bage nişte volţi prin sutană (ca să îl calmeze), omul s-a înfierbîntat şi a început să înjure jandarmii, autorităţile, biserica şi preşedintele Romaniei. Destul de fără chef, într-un tîrziu (probabil cînd ăla începuse să se repete), jandarmii au intervenit şi au înterupt mega show-ul. Preotul a ajuns însa  pe lista mea scurtă.


Popa supremus

Da frate, ca pizza. Dacă ar fi să aleg un popă care să se ocupe de sufletu’ meu, pot să vă zic că l-am găsit. La Constanţa. Fiind un sensibil, aveam nevoie de cineva pe măsură. Un baiat adevărat, cu sufletul de aur! Ei bine, ăsta are o bunătate greu de egalat. Un har divin care îl îndeamă să facă lucruri peste cele obişnuite. Sau raţionale. Impresionat peste măsură de consătenii săi, omul s-a gîndit să facă un gest frumos. Sa dea şi el de pomană, nu doar desculţii ăia. Şi a dat. A dat de pomană biserica satului. E ok, nu trebuie să citeşti din nou, o voi spune eu din nou: a dat de pomană biserica satului. Ceea ce nu mira atît de mult, avînd în vedere că la aceeaşi biserică slujea un alt preot găsit cu alcolemie de 2.5 la mie.


Despre cazurile astea, Biserica nu ne spune nimic. Or fi oamenii ocupaţi să strîngă bani pentru noi lacaşe de cult. Să nu răcească popii rîgîind în stradă.
In orice caz, eu ştiu unde să îmi duc problemele sufleteşti. La crîşmă. Dar nu la orice crîşmă, ci la una aparte, din Moscova, unde intrarea se face pe bază de member card. Ce trebuie să faci ca să intri? Sa fii exclusiv creştin ortodox, însurat şi cu cel puţin 1 copil. Şi să ai un Hummer. Membri clubului dezbat ultimele probleme ale bisericii şi sumele pe care le vor dona, în timp ce sunt înconjuraţi de femei goale, băutură şi dansuri exotice.
Top that mtrfckr!...

Poruncile mele
Turnul Babel in Bucuresti
Sergiu N. si salbaticii
Despre popi
Despre rolul bisericii (la altii)
Sa radem de Coran
Botezul. Pro si contra
Cand fugeam de mine

Tuesday, January 22, 2013

Pa pa OTV?

Mare senzatie astazi: OTV a ramas fara licenta poporului. CNA-ul chiaburilor a inchis 'Otz TeVeul. 

Ei, si?
Diseara cred ca va fi cel mai mare circ cu putinta pe televiziunea poporului, unde vor curge lacrimi de crocodil pentru domnu' Dan si multa ura pentru chiaburi.

Amu, CNA a decis sa inchida OTV pentru neplata amenzilor. Cum va spuneam in postul anterior, nimic in tara asta nu este motivat politic. Faptul ca DD are un grup serios de manevra in parlament, care se arata destul de impertinent (iese de la vot) si incearca sa isi adune ceva argumente pentru negocierile ce vor urma, ei bine, faptul asta face ca CNA sa realizeze deodata ca astia nu si-au platit niciodata niciuna din s'pe miile de amenzi luate. Mai mult, OTV e detinut de o societate intrata in insolventa. Oamenii de acolo sunt neplatiti de ceva timp. Dar patronul are bani de Oltchim. 
In fine.

Acum, ce conteaza cu adevarat este in cat timp va fi redeschis OTV-ul. Pentru ca e clar ca va fi redeschis. Grupul parlamentar PP-DD nu e de abandonat si e nevoie doar de putina menghina asupra DD-eilor aia mici ca sa se miste cum se doreste.

Vizionare placuta!

Cine este imun in Romania. Si la ce.

Majoritatea, la prostie. Sau la lipsa bunului simt. Dar nu asta este ce ne intereseaza pe noi, aici.
Ce ne intereseaza este proiectul de lege al Parlamentului privind modificarile aduse imunitatii parlamentarului. Treaba e cam asa: alesii au decis ca, daca un confrate, un camarad, un tovaras este banuit de hiclenii, procurorii sa vina cu o justificare in scris, a la clasa a IV-a, cu subiect si predicat, prin care sa justifici celorlalti alesi de ce vrei sa il urmaresti pe acel confrate, camarad etc. Unii au interpretat chestia asta ca un abuz. Fals. Abuzul este mai incolo si mult mai nasol. 
In primul rand, justificarea asta este trecuta in Constitutie, deci textul asta de lege nu face decat sa transpuna ce e deja scris acolo. Mai mult, textul de proiect de lege ne spune ca nu este nevoie de dovezi sau de transpunerea rolului justitiarilor asupra parlamentarilor. Dimpotriva, nu este nevoie de dovezi, ci doar de o justificare a urmaririi, ca sa se faca dovada ca urmarirea nu este una politica. Mai, mai... Cine, cand, in Romania, a demarat o urmarire de stab nepolitic? Deci textul este unul vax, dar din fericire, este complet nevinovat, aici, la acest paragraf.
Exista, insa, si o hiclenie mare in acest proiect de lege, iar smecheria priveste relatia cu ANI. Sa o luam metodic. Azi, pana azi, Autoritatea Nationala de Integritate facea, complet nepolitic si dezinteresat (hahaha) analize de declaratii de avere la alesi si la alti numiti politic. Faptul ca ANI parea ca hiberneaza tot anul, dupa care, poc! aparea cate un raport despre unul, care devenea astfel tinta publica si indezirabil, este absolut intamplator fata de culoarea politica a aluia si a celor care aveau Puterea. Pur si simplu, ANI gasea mereu indezirabili din tabara ailalta. Nimic straniu, desigur. Nimic straniu nici legat de faptul ca nimeni din ANI nu parea ca citeste presa; nimeni de acolo nu parea ca vede anchetele evidente care dezvaluiau coruptia din jurul anumitor alesi. Decat, cel mult, cand aia nu mai erau exact in asentimentul Puterii, oricare ar fi fost ea. Cand ala era dat in fapt, trebuia sa iasa din Parlament, prin gest de onoare (nu imi amintesc vreunul real, ne provocat de retragerea sustinerii partidului), sau prin excludere.
Sa nu ne pierdem insa in lastaris. Chiar, ce inseamna lastaris?
Textul de lege pe care alesii l-au ales, pana la urma, prevede ca, daca ANI il dezvaluie pe un ales ca a declarat oficial ca are o Dacie si 4 papuci, iar el detine de fapt, cu sau fara acte, vreo 3 judete, mandatul sau nu va inceta. Ca cica ce imixtiune e asta asupra deciziei alegatorilor? De ce sa ii privezi pe aia de alesul lor? Pai pentru ca e hot, frate!
Decizia de incompatibilitate a ANI devine, astfel, inutila. Ce rost mai are ea, in conditiile astea? Ce rost are legea partidelor politice, care stipuleaza ca o grupare politica trebuie sa isi dezvaluie sursele exacte ale finantarii, sumele primite (care nu pot depasi un cuantum) pana la o anumita data calendaristica, dar nu prevede sanctiuni in caz contrar? Ce rost are codul civil in societatea noastra, daca Politia nu aplica amenzile decat la anumite infractiuni? Si asa mai departe.
Ce conteaza, insa, este abuzul de la care am plecat. Deci nu compunerea de ce il anchetezi pe ala. Aia e exact ce ne cere Constitutia, iar anumiti au ales sa faca mai departe campanie electorala pe nimic. Buba este trecerea in "ilegalitate" a ANI, a carei munca si decizii nu vor mai valora nimic, in conditiile in care nu vor avea niciun impact. Personal, nu pot sa nu fac icter cand ma gandesc ca legea asta este ceea ce ar fi scos Becali, daca ar fi fost in stare sa scrie. Ce stie ANI, parlamentarii nu mint niciodata! ne tuna alesul patrupedelor. In mod cert, este in mediul sau, mai nou. Noii alesi par decisi sa se scuture de orice atac cu tenta politica, si, ca sa fie siguri, scapa de orice atac, fie el si justificat.
Ca totul sa fie pus la punct, daca Justitia decide definitiv ca ala a mintit privind cate bunuri are si de unde le are, nu poate participa la sedintele Legislativului. 6 LUNI. Ok, deci furati cat vreti si spuneti ce vreti in declaratiile de avere, aveti si concediu 6 luni.

Q: De une ai bre banii aia de care nu ai zis nica in declaratia aia? 
A: Ce conteaza, ba animalelor? Oricum nu mi se intampla nimic, sunt compatibil cu functia de ales al neamului.

Pam pam.

Vezi care e treaba cu imunitatea si aici.

Monday, January 14, 2013

Tot despre sistemul sanitar

Guvernul a intrat, in sfarsit, in paine. Adica a inceput sa guverneze, cu oarecare latenta data de situatiile exceptionale date de alegeri, iarna si Basescu. Ponta ia acum deciziile politice care ne vor croi viata in urmatorii ani. Primul hop de care s-au impiedicat pare sa fie Sanatatea. Asta pentru ca, asa cum stim, gratie greselii unui domn de la Statistica, suntem mai saraci cu un miliard, miliard care fusese deja bugetat pe anul asta. Ca ala a gresit (si, tipic in Romania, nu va fi tras la raspundere penal pentru enormitatea asta), ca a transferat banii unui partid pentru alegeri, ca a transferat banii unor grupari infractionale, nu stim. Ce conteaza este ca guvernul trebuie sa scalde bugetul si sa piarda cheltuieli de 1 miliard, pe ici pe colo. Evident, nu o sa scada cheltuielile demnitarilor. O sa scada bugetul de la Sanatate si de la Educatie si Cercetare (scuze, aici nu mai exista nimic) si cam atat, ca de la lucrari publice mananca toata lumea o painica, si inca una proaspata, deci nu are rost sa scadem nimic. Cert este ca primul segment vizat este Sanatatea.

Eram curios ce va face Nicolaescu. Atunci cand a fost numit la Sanatate, prima oara, pe vremea lui Tariceanu, toti medicii pe care ii stiu au strambat din nas. Un contabil la Sanatate? Da, pentru ca ai nevoie de un manager, nu de un ortoped. In fine. Dupa ce ala a plecat, o data cu Tariceanu, toti medicii pe care ii stiu au lacrimat dupa contabil. Mde. Macar pe Arafat pare sa il aprecieze lumea in timp real.
Revenind, eram curioas ce va face Nicolaescu a doua oara, in contextul asta. Tipul vine cu un capital pozitiv (dar asteptarile pot atarna greu si se pot intoarce rau impotriva celui creditat), dar pe un fond teribil. Sistemul medical romanesc este, fara discutie, colapsat. Sistemul medical de stat. Evadarile din sistem, lipsa cronica a banilor, dotarile inexistente si, mai presus de toate, neincrederea populatiei, combinata cu lipsa de solutii pe termen mediu si lung, toate astea fac ca Nicolaescu sa para sortit esecului din start. Care sunt, deci, solutiile?

Prima propunere a tipului a nascut deja controverse. Pe de o parte, pentru ca romanii sunt gata sa critice totul inca de la inceput, mult inainte de a asculta explicatiile a ceea ce critica. Pe de alta parte, pentru ca romanii sunt gata sa critice totul inca de la inceput, mult inainte de a asculta explicatiile a ceea ce critica. Da, am scris asta de doua ori. Nicolaescu a anuntat ca va taia (din) fondurile destinate spitalelor private. Asta ce inseamna? In Romania, toti platim (unii si de mai multe ori) bani care merg la CNAS. De acolo, banii sunt distribuiti spitalelor de stat / private pentru a suporta o parte (infima) din cheltuielile acestor spitale cu o parte (infima) din analizele noastre. In teorie, cam asta e. In practica, sistemul este subfinantat, iar noi platim acesti bani o data, la stat, si a doua oara, la spitale; fie spaga, la spitalele de stat, fie cu chitanta, la cele private. Nicolaescu vrea acum ca banii platiti de noi, CNAS-ului, sa mearga exclusiv la spitalele de stat. E o solutie de avarie, care presupune cresterea fluxului de bani catre Sanatate. In realitate, este o solutie de suplinire a miliardului aluia pierdut, despre care va spuneam mai devreme. Nu este o solutie de viitor. Nu dezvolta ceva care va produce bani pentru sistem. Este efectiv o solutie de moment. Si, sustin(em) unii, nedreapta.

Care e buba? 
Prima ar fi ca eu platesc fortat din salariul muncit de mine catre sistemul de sanatate, in loc sa platesc direct cui aleg, sa stiu cat si cui dau bani, pe chitanta. Adica parca merg la biserica.
A doua, ca spitalele de stat sunt adevarate focare de infectie, azi, si de cazuri de malpraxis. Mersul acolo presupune stat la coada in picioare, cel mai des bolnav fiind, ca altfel nu mergi acolo, intre alti bolnavi (asta ca sa inveti sa imparti), sa fii tratat cu nesimtire si delasare de oameni dezamagiti de sistemul care ii dispretuieste, si sa fii tratat cu tehnica din 1960, in cel mai bun caz. Distractia asta se plateste o data la CNAS si, de cate ori se poate, la diversele cadre medicale, de la portar si brancardier la asistente si medici, cati or fi ei. Fara un tarif precis, fara chitanta si, in general, fara nicio certitudine. Exact ca la popa, v-am zis.

Daca eu aleg sa merg la sistemul privat, este dreptul meu. Merg acolo, o parte din cheltuieli este sustinuta din ceea ce platesc oricum la CNAS, iar restul, din buzunarul meu. Platesc mult, dar stiu exact ce si cui si, cel mai important, aleg sa fac asta, nu mi se baga mana in buzunar cu sictir. Merg intr-un loc curat, in care lumea respecta normele de bun simt si igiena, unde dotarile nu sunt din perioada preistoriei, si unde exista un cadru legal in care ma desfasor. Deci, de ce sa mai platesc CNAS catre stat si sistemul exclusiv de stat, daca nu merg la spitalele de stat, iar banii mei sunt directionati automat doar catre stat? De ce sa platesc un serviciu pe care nu il folosesc? Pe principiul asta, statul poate sa imi opreasca bani pentru orice decide sa dezvolte in regim propriu, eu il subventionez si nu il folosesc. A, stai, asta suna tare cunoscut, vezi cazurile nenumaratelor taxe de drum, de mediu, SRR, TVR, pensie de stat, bani directionati pentru acoperirea uriaselor datorii ale marilor giganti falimentari intretinuti de stat s.a.m.d.

Situatia nu poate fi mai simpla. Daca exista un sistem de oprire automata a banilor nostri, ca acestia sa mearga la un sistem (de invatamant, de sanatate, de siguranta), atunci toti cei care ofera serviciul respectiv, privati / bugetari trebuie sa aiba dreptul la a imparti banii respectivi. Pe principiul, daca luam din banii tuturor romanilor, din bugete locale sau centrale, ca sa facem catedrale pentru ortodocsi, hai sa luam tot de acolo si sa facem si pentru catolici, evrei, musulmani, protestanti si stelisti. Sau sa nu mai finantam tampeniile astea din banii tuturor, ci sa-i lasam pe aia sa-si gireze singuri megalomaniile.
Daca nu toti participa la impartitul cascavalului, atunci hai sa eradicam taxele in cauza, iar toti agentii din sistem (privati / de stat) sa supravietuiasca gratie serviciilor oferite. Pana la urma, suntem o tara democratica si vestica si restul tocanei, deci lasa economia de piata sa decida cine ofera servicii competente si preturi pertinente. Restul este balast sau banuiala de coruptie. De ce intretin mai departe un sistem de stat necompetitional, plin de neincredere si nociv? Ca paravan pentru scurgerea de fonduri de la populatie catre mai stiu eu cine?

Un sistem complet privat de sanatate, educatie, colectare a taxelor, siguranta se va regla singur, considerand ca pleaca de la anumite baremuri impuse prin lege, privind preturile si pachetul minimal de servicii la care ai dreptul. Ca astazi, la stat, dar pe bune, pentru ca astazi, la stat, in realitate, nu beneficiezi de nimic; daca esti sarac, pentru ca ceea ce platesti la CNAS abia daca iti deschide usa intr-un spital, fie el si de stat. Orice altceva se plateste. Si partea proasta este ca se plateste fara un tarif sigur, direct in buzunarul fiecarui halat alb care flutura pe coridoarele pline de igrasie.
Este un sistem care ar lua povara financiara de pe umerii statului. Foarte important, statul a dovedit deja ca nu poate intretine un sistem national, fie el si in regim de parteneriat privat / de stat. Statul se poate deci retrage din cadrul competitional al societatii, pentru ca, efectiv, nu face fata. Statul poate pastra monopolul asupra cadrului legal si il poate perfectiona in atat de mult, incat agentii economici, chiar si cei care ar strange bani pentru stat, sa activeze exclusiv legal. Personalul bugetar s-ar reincadra in afacerile private. Nevoie de forta de munca este. Toate sistemele despre care vorbim aici sunt subdimensionate (poate mai putin cel de colectare a taxelor). Exista, desigur, temeri privind calitatea acestor oameni care, in prezent, lucreaza la stat. 

Este nevoie de ei in cadrul unui sistem functional? Da.
Ar face ei fata cerintelor reale ale societatii? Discutabil.

Dar este o tema de gandire. Pentru ca statul nu are nevoie de toate sistemele astea care, in prezent, nu aduc bani la buget. Dimpotriva, seaca bugetul si nici nu asigura toate nevoile. In plus, nu mai indeplinesc nici nevoile celor carora sunt destinate. Toti cei care stiu ce se intampla si aleg cum sa isi traiasca viata, nu o fac din inertie, aleg unde sa isi rezolve nevoile. Alegi o firma privata de securitate, pentru ca Politia Locala sau Politia Romana sunt, in cel mai bun caz, ineficiente. Asta ca sa sa pastram tonul elegant. Alegi sa mergi la un spital privat, sa platesti acolo analizele, dupa ce suni inainte si afli cat costa. Nu alegi sa mergi la mai stiu eu ce spital si sa nu stii cati bani iei cu tine pentru spaga. Alegi sa mergi cu un privat pentru ca CFR-ul nu iti poate spune cand ajungi, sau daca ajungi. Daca statul ar renunta la monopolul CFR-ului (o himera, desigur, cum sa renunti la terenurile CFR?) si ar dedica mai mult timp constituirii unui sistem legislativ coerent si real si respectarii acestuia, autocarele cu care tot mai multi aleg sa mearga nu ar mai avea accidente cauzate de nerespectarea legilor in vigoare. Daca Politia Rutiera ar verifica actele, cauciucurile, ITP-ul agentilor economici din trafic, in loc sa zaca sub un pod, traficul ar fi mai sigur. Pentru ca o poza facuta de radar nu asigura supravieturirea celui care inalca legea.
Discutia nu este deplasata. Fiecare din problemele amintite constituie o piesa a puzzle-ului general care constituie societatea noastra, astazi. Daca in lumea cu care ne asemenam si prin care ne legitimam, Occidentul, se constituie pe participarea cetateanului la luarea deciziilor economice, pe implicarea acestuia in deciziile care privesc comunitatile, noi de ce facem diferenta?


Daca nu ai ametit, vezi si:

Thursday, January 10, 2013

Gata, hai sa fim seriosi

Zilele astea se anunta "controale fara precedent, fulger", in Politia Romana. Asta ne anunta autoritatile. Treaba vine dupa ce in Olt (sau Dolj, oricum, in eterna Terra Nova, Oltenia, zona care ar trebui depopulata si vanduta bulgarilor), aia din Politie, niste proxeneti care se apropie de pensie deja, au inceput sa isi pesteasca si angajatele, nu doar femeile pe care, conform juramantului, ar trebui sa le protejeze. Vorbesc despre situatia din zona Slatina, Bals, Craiova, zone unde implicarea politiei in trafic de persoane, afaceri ilicite, camatarie, santaj si violenta este demult cunoscuta de localnici. "Banuita" de autoritatile centrale, care nu au facut nimic pana acum. Latrata, degeaba, pana acum, de presa. Ei bine, treaba s-a imputit, aparent total, dupa ce seful politiei din Bals, deja anchetat pentru o serie de nelamuriri in desfasurarea activitatii personale, a fost injunghiat de o angajata. Aia, in schimb, sustinea ca a cedat nervos la santajul si violul la care asta o supunea de ceva timp. De ceva timp. 

Bucurestiul, mai ales in conditiile unui nou cap vizibil al Politiei, a decis sa faca ceva curatenie. De forma sau de buna credinta, ramane de vazut. Dar hai sa ne gandim putin la treaba asta. Stroe, noul ministru al MAI vrea curatenie. El decide ca toata mizeria din Politia Romana sa fie anchetata. Cine face ancheta asta? Tot angajati ai MAI. Angajati mai vechi, nu nou veniti, cu Stroe. Aceiasi care anuntau dinainte politiile locale de putinele controale care au mai avut loc pana acum. Deci sa presupunem ca Stroe e de buna credinta. Ca nu face tam tam pentru imagine. Cu cine face el curatenie? Cu agenti ai politiei care sunt partasi si parteneri de afaceri cu diversi interlopi vanati de toata Europa? Sau cu oameni de buna credinta dar care nu mai cred in forta autoritatii statale si se tem pentru familiile lor?
Intreb absolut nepartinitor. Sunt curios. Si cred ca si dl Stroe ar trebui sa fie, in conditiile in care rezultatele initiativei asteia, de altfel, absolut necesare si laudabile, se vor rasfrange, pozitiv sau negativ, asupra domniei sale. Deci, daca facem ceva, hai sa o facem ca lumea, nu sa ne facem ca muncim.
Poate ca nu strica sa facem o ancheta publica, la care sa participe ofiteri superiori centrali, militari si presa. Poate o actiune vizibila si facuta de oameni din afara sistemului garanteaza succesul acesteia. Poate.

In alta ordine de idei, tot astazi, imi sorbeam ganditor (cum altfel? Cu zgomot, se mai putea) cafeaua si admiram cum o cetateanca a incercat sa treaca cu masina peste un agent de Politie care incerca sa o legitimeze. Cam asta este. Acum ceva timp, am deplans stilul de noncombat al Politiei. Am spus ca Politia se ascunde in masini si nu face decat sa pandeasca sub poduri vitezistii si sa arda gazul pe strazi, noaptea, pe bulevardele principale. Iar furturile curg pe stradutele laturalnice. 
Politia nu sanctioneaza ilegalitati flagrante conform legilor in vigoare. Politisti in uniforma trec pe langa masini parcate unde nu este voie, se uita in partea cealalta cand se trece pe rosu, ignora pietoni care fug ca iepurii pe unde vor, oameni care arunca pe strada gunoi, care injura tare, care scuipa pe jos, care agreseaza verbal alte persoane s.a.m.d. Stiti ca si astea sunt ilagalitati, da? In esenta, este vorba despre o delasare totala a "oamenilor legii". O coborare la maxim a limitei acceptate, de parca am trai intr-un oras minier din 1800. Asa cum am spus inca de atunci (nu din 1800), in conditiile in care Politia inchide ochii la infractiuni marunte, acestea se vor institutionaliza si vor deveni cotidian. Iar cei care incalca legea, ca si cei care vad asta, vor trece mai departe, la urmatorul nivel de infractionalitate. Deja, in Romania, atacurile armate intre diversi (o data, povesti politiste) au devenit, si ele, cotidian institutionalizat. Ce urmeaza? Asa cum si asta va spuneam, urmeaza atacul direct la adresa politistilor in uniforma. Si de ce nu? Ganditi-va putin. Oamenii astia au legitimitatea uniformei prin apararea statului de drept si a legilor care ne garanteaza tuturor convietuirea pasnica. In momentul in care oamenii astia nu isi mai fac treaba, nu mai apara ordinea sociala, isi pierd scopul si legitimitatea. Devin un fel de Maicali Jexoni, de militari africani sau sud americani, adica niste marionete impopotonate cu uniforme fara scop. Asa cum deseori am spus, ma ingrozesc de asa ceva, pentru ca ei sunt primul garant impotriva anarhiei. Dar oamenii astia trebuie sa inteleaga ca nu exista infractiune la care inchizi ochii si infractiune la care reactionezi. Nu poti alege CE incalcare a legii sactionezi si CE te faci ca nu vezi. Nu poti sa limitezi actiunea impotriva infractionalitatii la panditul vitezistilor, aiurea, pe niste alei. Trebuie sa actionezi, sa te impui. Altfel, orice pustoaica de doi bani, orice smecheras de 19 ani, cu masina inmatriculata in Bulgaria, va incerca sa treaca peste tine.
Ah, de la asta am plecat.  

Merita sa citesti:




Tuesday, January 8, 2013

Cat costa ceva gratis?

In cazul nostru, intre 145 si 159 de lei. Ce primim gratis pentru banii astia? Cardul de sanatate, ala despre care vorbisem noi mai demult.
Acum, despre ce este vorba: toti asiguratii la sistemul national de sanatate (ce pompos suna asta pentru ceva inexistent) primesc acest card. Adica o bucata de plastic pe care scrie numele tau. Felicitari! Pe bucata asta scrie numele tau, un cod unic de identificare, numarul cardului si data expirarii. Ce poti face cu asta? Poti priza cocaina, deschide usi (daca esti in filmele americane), poti face castele de nisip si construi castele din mai multe carduri (daca esti infantil). Cert este ca, daca vrei ca tratamentele sa poata fi initiate, este nevoie ca medicii sa aiba cate ceva cu care sa lucreze. Cum ar fi: grupa sangvina, factorul Rh, bolile cu risc vital care te insotesc, cele cronice si altele. Pentru astea, prietene, platesti. Deci cardul e gratis, dar inutil. Ca sa devina operational, costa.

Fara sa vreau, nu pot sa nu ma gandesc la tigaile alea carora si li se face reclama care tine atat de mult, incat e trecuta in grila de programe. Tigaile alea sunt gratis! Costa doar curierul sau a 3-a tigaie pe care esti obligat sa o iei, ca primele 2 sa fie gratis. Ca sa nu mai amintesc de fantastica seninatate cu care Bahmuteanu compara invartitul a doua tigai cu pianul. Ce bine trebuie sa se simta aia dela Cons! Dupa atata scoala, o sa puteti invarti tigaile ca Bahmu, mai baieti! Dati-i bataie!
Si altele.

Saturday, January 5, 2013

Sergiu Nicolaescu si salbaticii

Am asistat la un moment, inca unul, marcat de un prost gust de cea mai tipica sorginte de neam prost. Recte, romaneasca.
Sergiu Nicolaescu a murit. S-a dus. Omul nu putea sa rateze ultimul mare moment al scenei si l-a regizat. Si-a stabilit modul in care sa paraseasca scena personala. Iar acest mod, intamplator, a fost incinerarea. Si aici, incep problemele.

Intr-o tara in care cultura, ca bunul simt, sunt elemente rarissime, lumea a decis sa isi prezinte omagiul fata de marele regizor. Si-a pus hainele bune, si-a luat blana si canadiana cea buna, desi afara nu era atat de rece, si-a luat toate vecinele cu care bate campii pe scara blocului, in timp ce gateste cu usa deschisa, si a venit la coada, sperand sa fie vazuta de vecini si, Doamne ajuta, sa fie filmata de vreo televiziune in timp ce isi confera valoare prin prezenta langa un simbol. 
Imbecile fara scop, care isi inregistreaza telenovelele pe care le rateaza cat timp sunt la coada la "dom' Sergiu", senili care au ca singura tangenta cu orice gen de cultura filmele vazute la teveu, cand exista un singur post de televiziune, astia au avut tupeul sa urle ca nu este crestinesc ca omul sa fie incinerat. Ca nu este bine, ca este o rusine ca sicriul sa fie inchis. Cum sa nu vada ei, care pentru asta au venit, pe dom' Sergiu? Cu ce drept li se ia aceasta placere? Cine a putut decide asa ceva? Pesemne curva de nevasta-sa, decide ad hoc plebea. Si plebea faca ce face mai bine, incepe sa huiduie si sa urle "rusine" la ultimul drum in cocina asta a unui om pe care, teoretic, il respectau. Pentru asta ati venit, mai imbecililor? Voi contati? Ce vreti voi conteaza, sau ultima dorinta a unui om care, pana la urma, si-a incheiat socotelile cu turma? La trauma familiei s-a gandit vreunul din astia care urlau?
Aparent, nici in moarte nu se scapa de vecine si de tovarasii de bloc. 

As profita de randurile astea ca sa le amintesc salbaticilor astora ca exista un mormant, un depozit de oase asa cum latra toata lumea ca trebuie sa aiba si dom' Sergiu, un mormant al lui Amza Pellea. Al lui Dinica. Eminescu. Si multi altii, plansi la vremea lor cu lacrimi de corcodil. Exista vreo floare la mormintele oamenilor astora? Isi mai aminteste cineva de ei in timpul anului, in mod normal, in alte momente decat cele in care mai moare cineva? Merge cineva la mormintele astea cerute asa, in virtutea obsnuintei si a perpetuarii unui obicei barbar?

Nu in ultimul rand, Biserica Ortodoxa si-a dat in petic, ca de obicei. Faptul nu surprinde, doar vorbim de cei care fac oficiul spiritual al imbecililor descrisi mai sus. Deci, intre o turma si oier sunt putine diferente si multe afinitati. Din pacate, majoritatea vizeaza lipsa de bun simt si de respect fata de persoana, de viata personala, de dreptul personal. Instituirea unor cutume fara substrat, neimplicarea in realitate si in cultivarea unui minim de cultura in viata celor care sunt supti de bani pentru zeci si zeci de monumente fara rost, la asta se rezuma Biserica Ortodoxa. Intr-o tara in care optiunea diferita, de factura spirituala, deci cea mai personala, este crima.
Doamne ajuta.

Friday, January 4, 2013

Unde incepe coercitia?

Mare stire mare zilele astea, de debut de an, in insorita Islanda. Pe scurt, o pustoaica da statul in judecata pentru ca prenumele ei (care inseamna Briza Marii) e considerat ilegal si nu este inregistrat de catre autoritati. Poftim?
Islandejii, ca nemtii si danejii, au cateva manii personale, generate de frig, probabil. Mai exact, in Islanda exista o lista de 1700 + prenume feminine si 1800 + de prenume masculine din care iti poti alege marca pentru copil: Gnnrrr, Jnndrrr, Grrdddnnrrr si asa mai departe. Autoritatile motiveaza lista asta destul de simplu: numele respecta regulile gramaticale ale tarii. Din acest motiv, nume care incep cu C, de exemplu, nu sunt acceptate de islandezi, care nu au litera in formula asta, in dictionarul propriu. La fel, fatuca de la care am pornit discutia, nu isi poate alege numele la care s-a oprit, nu din cauza a ceea ce inseamna acesta, ci pentru ca este de gen masculin (numele). Deci, simplu, din punctul de vedere al celorlalti Gnnnrrrr, Jnnnnnffffsjiorrdddd si colegii. 
Pentru mine, legea asta balanseaza tare indecis intre corectitudine cu o legitimare morala tipica societatilor nordice si o coercitie tipica unei societati patriarhale. Pe de alta parte, nu stiu daca Salam, Televizor, Mondial, Finutu, Mercedes (desi asta chiar e nume propriu, masinile se numesc asa dupa fata aluia care le producea), Ghiul, Brusli, si multi altii, dau masura libertatii de exprimare intr-o societate contemporana. Pana la urma, daca nu ai voie sa faci pipi in public, de ce sa mascaresti limba? 
Pentru unii dintre cititorii mei, da, nu ai voie sa faci pipi in public.

Cert este ca domnia oarba a legii poate imbraca, deseori, caractere nedorite. Inumane. Nenaturale. Ele sunt nesesizabile in conditiile in care toti vaslim in directia aratata de mana incremenita a justitiei, dar in momentul in care cineva pune o intrebare care iese din rand, se simt gardurile constragerii. La fel, e ok sa mizezi pe bunul simt al oamenilor, in conditiile in care toti au asa ceva. Cand el lipseste, legea isi face treaba, implacabil. Dar ramane intrebarea: cine decide CE este bunul simt? Majoritatea? Ganditi-va care ar fi bunul simt din perspectiva majoritatii romanilor. Deci nu asta este un criteriu. Atunci? Majoritatea celor invatati? Si aici, te poti uita la un for de "invatati", sa spunem Academia sau CNA si poti sa realizezi ca invatatura nu garanteaza bun simt si nu inlatura toanele personale ale legiuitorilor. Pana la urma, nu suntem roboti, oricat de invatati am fi.

Si atunci? Ce facem? Strict de dragul democratiei, in sensul ei pur, ar trebui sa avem dreptul de a ne alege numele, in conditiile in care nu ofensam consatenii. Ar trebui sa avem dreptul de a ne alege religia, la 18 ani, nu sa ne nastem cu ea. Ar trebui sa avem dreptul sa stim cu adevarat cum sunt folositi banii din impozite. Ar trebui sa avem dreptul de a ne gestiona singuri principalele directii ale existentei noastre, in limitele legii. Si asa mai departe.
In concluzie, lasati, dom'le, fatuca sa se numeasca Briza Marii Salam Gnnnnnrrrrfhfhfhfjj si, daca nu face pipi pe strada, totul va fi bine.