Thursday, September 27, 2012

Erezia unui intelectual

Circa 40 de cadre didactice si salariati ai Universitatii Bioterra sunt cercetati pentru fapte de coruptie si fals. Perchezitii au loc la 22 de locatii in Bucuresti, Ilfov, Valcea si Olt.

Asta m-a facut sa ma gandesc la o treaba. Situatia invatamantului de la noi este binecunoscuta. Am scris despre asta si nu am de gand sa reiau problema. Nu este insa singurul sistem national care da faliment. Spitalele, economia de stat, fortele de ordine sunt primele organisme "nationale" intrate in colaps. Universitatile de stat, la randul lor, ofera cursuri, suport de curs, conditii de curs si cazare net inferioare (cu anumite exceptii notabile) universitatilor particulare "cu traditie" de la noi. Asta, in primul rand pentru ca oamenii aia isi pastoresc singuri banii si stiu exact unde ii baga. Si nu ii baga pe toti in cur. In plus, majoritatera universitatilor particulare lucreaza cu aceiasi profesori de la stat. Plata buna ii face insa pe acestia sa tina cursul la Cantemir, sa zicem, iar la SNSPA sa il tina asistentii lor.
In paralel, am vazut ca in Brasov, 11 firme au pus bani, au facut un sediu excelent de bine dotat si civilizat pentru o scoala profesionala, intretin cursurile, ofera burse si isi selecteaza forta de munca dintre studentii pe care, practic, ii intretin la studii.
Nu este ceva nou. Este o reintoarcere la ideea de baza a democratiei, atunci cand democratia presupunea coabitarea in comunitati mici, care sa permita participarea tuturor la viata urbei, gestionarea fondurilor la nivel local, responsabilitatea in fata concetatenilor. Azi, totul se deleaga mai sus, mai sus, pana in varful guvernului aflat departe, departe de lumea reala, in Bucurestiul fitos. Fitos si rural, daca il comparam cu alte orase ale strainilor. Aici sunt oameni care gestioneaza banii care nu sunt ai lor, ci ai unor oameni pe care nu ii cunosc, nu raspund pentru deciziile lor, taie accesul la decizia care ne priveste pe toti si asmut Politia pe noi cand ne cerem dreptul, in strada sau la vot. Totul in numele d e m o c r a t i e i. Fantastic de rau a esuat notiunea asta. Cam ca imprimeurile cu Che Guevara puse pe gentile de fite, atarnate de domnisoare care dau pe o astfel de geanta banii cu care ar fi trait Che o luna. 

Poate sunt sub influenta cartilor citite in ultima perioada. Dar ce e rau in a pastra administrarea comunitatii, la nivel local? Numai tarile sarace si nesigure centralizeaza totul. Franta, Irlanda, Grecia. Nu Germania. Nu Anglia. Nu Olanda. Nu scandinavii. Si tot asa. Ideea e simpla. O comunitate locala isi gestioneaza nevoile si fondurile mult mai realist decat unii aflati la mii de km departare, care gandesc "macro". Bullshit. O scoala intretinuta de comunitatea locala, mai ales cu sprijinul privatilor, supusa unor norme comune la nivel national, impuse de un centru cerebral, nu corupt si nepregatit, nu ar face decat sa creasca nivelul educatiei. Banii sunt asigurati de parintii care isi vor copiii la scoala (si da, nu e musai sa fie toti la scoala), si de privatii care isi pregatesc baza de recrutare. De ce sa nu fie asta si cazul spitalelor? De ce nu al serviciilor de colectare a taxelor? Este ok sa existe astfel de servicii la colectarea gunoaielor, la intretinerea infrastructurii, la transport, dar cam atat. Un cititor mi-a scris o data ca societatea ar esua daca si-ar incredinta siguranta pe mana unor firme private de paza. Asa sa fie? Cartierele selecte numai pe Politia Romana nu se bazeaza. De fapt, nimeni nu se bazeaza pe Politie, nicaieri in lume, daca are ocazia sa aleaga cui plateste pentru siguranta. 

Nu este erezie sa vorbesti despre asa ceva. Este nebunie numai in dogma asta dementa a globalizarii. In care libertarianismul si comunitarismul sunt cuvinte necunoscute pentru societatile altele decat cele nordice. Si este ironic, mai ales ca romanii sunt printre natiile ale caror comunitati traditionale au elemente in comun cu doctrinele astea. Romanii nu sunt, natural, deschisi catre straini, gata sa isi dea bunurile sa fie administrate de altii, gata sa nu participe la luarea deciziei. Ei bine, atunci, de ce nu incercam sa ne gasim o cale a noastra? Chiar halim tot ce vine de la Vest? 
Vorbesc retoric, ca doar sunt contemporan cu directiva Berlinului, care crede ca e musai sa privatizam Oltchimul, intr-o tara in care si asta, ca toate celelalte, devine subiect electoral. 
Old News.

Cacao cu biscuiti:

Monday, September 24, 2012

Leonard Cohen canta la cladiri

Si ce bine o face! Dar sa nu ne grabim.
Mi-am calcat pe sufletul de jder turbat si am mers sa vad Leonard Cohen, live. Amu, stiu ca este o mare lectie pentru un muzician, un instrumentist mediocru sau chiar si pentru mine. Dar Cohen se asculta cel mai bine cu un whiskey si un trabuc, stand jos, la tine acasa. Chiar sa mergi in piata pentru el, mi se pare excesiv. 
Chiar si asa, am mers. Acum, pe victorferezan.ro scrisesem un articol despre concertele la care mi-am prezentat profilul. Era o lista de care sunt tare mandru. Am fost pe ici pe colo prin lume si am vazut cam tot ce imi puteam dori. Mai exact, sunt cativa artisti la care tin care mi-au scapat. Deci pot spune ca Leonard Cohen nu era primul concert la care ajungeam, sambata seara. Pot insa spune ca este cel mai prost organizat concert la care am fost. Si asta este ceva. Inainte sa se strofoace cineva ca incep cu criticile, trebuie sa stiti ca nu voi critica. De fapt, m-am simtit tare bine, iar harababura de necrezut generata de organizare (sau de lipsa ei) m-a facut sa rad cu lacrimi.

Sa o luam cu inceputul.
Intrarea prezenta 4 cai de acces. Chiar si asa, era coada ca la carne, la fiecare. M-am gandit ca au venit oamenii toti, deodata, tarziu (probabil credeau ca si acest concert va fi deschis de Grimus - cheap joke, chiar ii apreciez mult pe baieti si imi place ce scot) si deci, nu e vina organizatorilor. La intrare, mi-am dat seama ca era cate un baiat la fiecare culoar care iti scana biletul. Of doamne... Bine, hai. Manual, ca la metrou in Budapesta, dar acolo este tare cursiva treaba. Am trecut deci de control, am mers catre scena, fara directii sai indicatii, cand, supriza! In fata, un gard. Gardul avea cateva sparturi strasnic pazite de cetatenii aceia cu capul mare si chel. Bodyguarzi. Ei bine, acolo era mai haos. Oamenii veneau natural din doua parti (dinspre cele doua intrari in piata), iar efectul de palnie era teribil. Cerberii erau impanati cu cate un reprezentant al dezorganizatorilor, care trebuia sa iti verifice biletul (da, iar) si sa iti puna, deci puna, nu dea, o bratara. Ca haosul sa fie adevarat, din cand in cand se urla "nu am decat bratari de sector A". Cam asta auzeai dupa ce erai storcit la palnia asta 3 minute si ajungeai in sfarsit in fata. Oricum nu aveai cum sa te intorci. Nu aveai cum sa te misti. Palniile astea nu erau anuntate, numerotate sau macar prevazute. Doar pline.
Dupa ce mi-am petrecut timpul in malaxor, am reusit sa intru; asta desigur, dupa ce tanti dintre cerberi mi-a pus singura bratara la mana. De ce nu mi-a dat-o si m-a lasat sa mi-o pun eu dincolo, nu stiu. De ce nu ne-au dat bratarile astea la primul control, iar nu stiu. Ce rost au doua controale temeinice (scaner si bratara), am o oarecare idee. Biletele bateau spre cele faimoase scoase pe vremuri de Phoenix la nu mai stiu ce lansare (300-700 ron), deci paranoia de pierdere a unor sume mari plutea in aer.
Am intrat deci. M-am oprit direct in coada de la jetoane, care coada avea proportii astronomice. Era o singura casa de jetoane. Strategic pozitionata langa toalete. Sa parfumeze seara.
In plina reverie, mi-am dat seama ca spre mine se indrepta un val de oameni, Erau toti cei de la a doua poarta, carora, probabil intr-un moment de panica bine venita din partea dezorganizatorilor, li s-a dat drumul deodata inauntru. Ok...
Adevarata harababura abia avea sa inceapa, insa. Tot spatiul din piata era plin de scaune. Randuri, randuri.
Ei bine, in teorie, pe hartie si pe bilet, scaunele astea erau impartite in 3 sectoare, cu subdiviziunile stanga dreapta. In realitate, nicaieri nu scria nimic. Deci cand turma de hipopotami a scapat de bariere, a navalit catre un spatiu mare, inscaunat. Fara nicio indicatie. Fara niciun indiciu.
Ca sa fie totala treaba, pe spatele unor scaune scrie Rand15, iar pe fara aceluiasi scaun scria, cu carioca: Rand 2. Da, fratele meu.
Oricum, asta conta prea putin, in conditia in care nimeni nu stia in ce sector se afla. Stanga - dreapta era orientativ, de asemenea. Deci, imaginati-va Piata Constitutiei plina de scaune goale si oameni umbland complet capiu intre ele, cu biletul in mana. In acest decor a inceput, la 8 fix, concertul.

De pe scaunul ales, am urmarit cam jumatate de concert cu un sunet extraordinar, din care nu am vazut mai nimic. Oamenii se plimbau langa si intrebau in continuu:
"Ce sector e?"
"Asta e randul 3?"
Asta cam dauna sunetului, oricat de bun era. Un tip care statea 7 randuri in fata mea a fost intrebat non stop, de toti cei care umblau zombi. Era la o rascuce de randuri. La un moment dat, raspundea mecanic. Cred ca uitase ca venise la concert si se simtea angajat acolo.
Am decis sa plecam la pauza. Adica dupa o ora jumatate. Inca erau oameni care ramasesera la "Asta e randul 6?...".

Cohen este un artist fantastic. Ne-a promis ca va da totul in seara repsectiva. A sunat usor fatidic, avand in vedere varsta lui. Trupa de acompaniament il are la bas pe Roscoe Beck. Cred ca asta spune absolut totul, pentru cei care stiti o urma de muzica. Mi s-a parut o ocazie extraordinara sa vad asa artisti. M-a amuzat ca media de varsta a celor din trupa ea extrem de ridicata. Aici stii de la inceput ca nu te angajezi pentru durata.
Celor care nu merg la genul asta de eventuri, va pot spune ca este un fantastic teren de joaca. Doamne si domnisoare singure, aranjate ca la circ. Pardon, teatru. Pana si SMURD-ul trimis aici era exclusiv feminin. Oameni sensibili. Usor in dezacord cu carnatii prajiti, al caror parfum se imprastia in aer. Tocuri si Cohen si carnati? Am plecat de la Cohen si am tras la Trafalgar. Guinness si Muse. Si carnati.


Muzica si carnati:

RHCP in oras
Rock the City
OST
Playlist la sfarsitul lumii
Muse in oras

Friday, September 21, 2012

Miza Oltchim

Cati dintre noi am auzit numele asta, pana la scandalul de zilele astea? Ma rog, unii am auzit, altii, nu si nu este nicio rusine. Este, ca majoritatea problemelor romanesti, un caz complet ignorat pana da pe afara. Cam in genul caselor daramate de Oprescu pentru largirea bulevardelor din oras. Case de patrimoniu despre care nu stia nimeni, abandonate inca de pe vremea lui Ceausescu, pangarite, arse, ajunse ruine periculoase pentru toti. Cand excavatoarele ajunsesera deja acolo, lumea a luat foc. Cum sa ne darame astia isotria? Dar pana sa ajunga ala acolo, unde ati fost, dragilor?
Cam asa si cu Oltchimul.
Pentru majoritaea, era un nume de pe vremea lui Ceasca. Hidroelectrica, Sidex, Oltchim. Habar nu aveam ce e cu ele sau in ce stadiu sunt. Realitatea ne arata ca majoritatea colosilor lasati de Ceau guvernantilor actuali, occidentali si capitalisti, aveau mari carente de organizare si management, incompatibile cu lumea in care urmau sa activeze. Erau ele "pe duca"? Nu. Nici macar CFR nu este pe duca. Este incompatibil cu piata, dar totul poate fi restructurat, rebranduit si intors spre profit, mai ales ca majoritatea colosilor astora au niste atuuri greu de ignorat. Cazul CFR-ului, care, daca si-ar vinde terenurile detinute prin tara sau in inima capitalei, si-ar permite sa treaca la o restructurare serioasa. Bani sunt. Intentie la nivel politic, nu.
Cazul Hidroeletrica, marea gaura a economiei romanesti, care acum face bani pentru noii proprietari.
Cazul Petrom, vanduta cu tot cu rezervele din subteran la pret echivalent cu cifra de afaceri dintr-un an mediu.
Cazul Tarom. Compania nationala de tansport aviatic este vanata de ani de zile. Este subdimensionata si cu o flota invechita. Poate fi restructurata, reorientata pe regional si trecuta pe profit. Dar parca e mai usor, mai profitabil, sa transformi aeroporturile in terenuri de locuinte si sa o falimentezi in interesul companiilor europene.
Pentru ca, de fapt, aici e marea buba: reprezentantii marilor companii europene/americane/indiene fac lobby in cercurile mondiale, iar FMI si Comisia Europeana impun Romaniei "drumul democratiei si capitalismului". Cam asta ar fi.

Oltchim. Merge pe exact pe drumul batut. Are o cifra de afaceri, intr-un an slab, de circa 40 de milioane de euro. Cam cat pretul de licitatie. O fi asta normal? O sa imi spuneti ca are si datorii enorme. Corect, dar astia care liciteaza pentu Oltchim nu  preiau si datoriile. Si, ca sa fim in clar, cine sunt oamenii astia care vor Oltchimul?
PCC sunt un grup german, grup care detine un combinat similar si in Polonia. Nu stiu cine crede ca PCC va lua si intretine doi competitori regionali, sub umbrela sa. Si mai interesant, PCC este deja actionar minoritar la compania asta care "e terminata". Pai si ce facem? Ii dam toata caruta pe mana?
AISA International Cluj si Chimcomplex Borzeşti sunt firme romanesti, ale aceluias tip, Stefan Vuzea, in spatele carora sunt grupate interesele unor puternice firme straine sau locale. Mama, mama, asta a sunat paraoia, clar.
Dan Diaconescu, acelasi oportunist pe care il stim toti, care si-a facut o campanie electorala fabuloasa pe marginea scandalului si care spera ca nu va si castiga licitatia. Ce dracului ar face cu Oltchimul? Nu, ideea e sa participe, ca sa salveze bunurile poporului si sa piarda, furat de ciocoi. Asta e scenariul perfect.

Cand scriu asta, inca nu a venit decizia Comisiei de Privatizare. Sincer, o gasesc neimportanta. Oltchimul putea fi pus sub autoritate judiciara si reorganizat de stat. Daca mai era nevoie dupa asta, scos la licitatie pe bani seriosi. Din pacate, asta pare sa nu mai fie de mult timp o decizie luata la Bucuresti. Cam tot ce priveste economia, industria, turismul, drepturile cetatenesti, se decide la Washington si Berlin. Se impune, democratic, Romaniei, prin FMI si UE. Si totul, in interesul nostru. Ca nu cumva sa alunecam spre Rusia stalinista si tiranica. 
Nu de alta.


UPDATE:

Sunt clar mai bun decat oracolul de la Delphi, Bortun, Scornicesti si mai stiu eu unde.
V-am zis ca DD nu avea nicio intentie sa devina actionar, pe bune. Era o mare cacealma cu 2 coordonate:
- campanie electorala pentru retardatii care se uita la OTV si care cred acum justificarea lui DD: "ciocoii nu m-au lasat sa iau Oltchimul";
- campanie electorala pe factor negativ pentru PDL: "uite ce mizerie face USL-ul asta pe banii nostri; USL este incompetent, votati PDL" (dovada iesirea imediata si calculata a lui Videanu, ala care a adus Oltchimul unde este azi).

In conditiile astea, nu m-ar mira ca DD sa fi ajuns la licitatie dupa o intelegere cu PDL-ul. E clar ca nimeni nu se astepta ca asta sa si ia combinatul, dar nah, ca l-a luat! E ok, e tare usor sa intorci si de aici o ilegalitate in victorie personala la capitolul campanie electorala.
Traiasaca PDLDDAMRARD (sunt toate initialele posibile ale "polului de centru dreapta"; ps: si aici am scris despre denumirea noii aliante AMR, nu? Azi, asa a iesit Videanu, cu AMR de campanie in spate. Doamne, doare sa fii asa de bun! Sper doar sa nu doara si de la aia cu Finutu. V-am spus si despre asta.)
Hai spor si enjoy tocana asta previzibila!

Citeste si despre:

RATB
Frica de trecut

Caricaturile lui Mahomed

Se facea ca traiam intr-un loc frumos, unde toate erau in regula. Oamenii erau rationali si nu credeau povesti de adormit copiii, nu se macelareau intre ei pentru o poveste de acum doua mii de ani. Toleranta era in floare. 
Dupa care m-am trezit.
Pamantul nu va fi niciodata asa. Oamenii vor fi mereu rai fara un motiv special. Principalul receptacul al rautatii va ramane, in primul rand, cel care nu e ca tine. Cel diferit.
Nu strica totusi sa gandesti putin inainte sa arunci cu piatra in ala. O revista frantuzeasca insista sa publice, mai departe, caricaturi ale unui simbol spiritual al celorlalti. In cazul de fata, al musulmanilor. Asta, dupa ce un filmulet similar, efectiv fara haz si scop a facut ravagii (fizice) in comunitatile musulmanilor. 
Sunt de acord ca intreaga poveste este de un ridicol greu de sesizat pe Terra. Radem de un personaj real/fictiv si de faptele lui, cel mai probabil fictive. Situatie identica in cazul cresinismului, budismului, lamaismului s.a.m.d. Nimeni nu are argumentul suprem, in afara, desigur, de habotnici. Nimeni nu primeaza. Nimeni nu poate fi, deci, ridiculizat de ceilalti. Decat daca o facem in grup. Decat daca stam in cerc si radem de modul in care simtit nevoia sa ilustram spiritualitatea, ca unii smecheri sa profite si sa prospoere pe seama noastra. Iisus, Mahomed si Budha, acesti Santa Claus confiscat de Coca Cola si Colonelul care ii seamana teribil, al KFC, in forma vanduta de preoti. Daca facem asta, daca realizam ca toata spiritualitatea transformata in religie este penibila, este ok. Dar altfel, este intoleranta. Ei bine, ignorand complet asta, un grup de oameni, culmea, francezi, adica penibilii pamantului, considera ca e in regula sa zgandari un mare segment al populatiei Terrei. E ok sa razi de ala cu turban, care se asaza cu curul in sus pe un covor. E ok sa razi de el, dupa care sa faci un semn bizar cu mana, sa te asezi in genunchi in fata unui lemn sculptat si asezonat cu un cetatean executat. Iisus pe cruce, mai exact.
Asta este ok. 

Nu cred ca are rost sa vorbesc mai departe despre treaba asta. Cu greu pot sa gasesc o ilustrare mai buna a principiului "rade ciob de oala sparta". 
Ce ma intereseaza cu adevarat este altceva. Ce speri sa obtii facand magaria asta? Pentru ca, hai sa ne intelegem putin; ca religia continua sa fie un element perturbator in lume, e evident; dar nu casta religioasa, a preotilor, este in discutie aici, in acest scandal; aici este vorba despre un simbol, un element spiritual. Aici se ia in deradere acel ceva personal si interior fiecaruia, care defineste spiritualitatea. Aici razi de credintele celuilalt, intr-un mod care ii ridiculizeaza intreaga identitate. De ce ai face asta? Poate doar pentru ca esti, cum spuneam, parte din natia penibililor pamantului. Francezii, intolerantii si incompetentii Europei, aflati insa de "partea buna" a taberei (democratie, libertate bla bla bla), spre deosebie de nemti, sa zicem (care nu prea le au cu democratia pe hartie, ei chiar o aplica, si mai si intretin Europa, dar istoria lor cam e patata, sa o spunem drept) si, desigur, fata de umilii Europei, esticii. E ok ca nemtii sa fie blamati ca sunt intoleranti (pentru ca sunt, ca toti europenii, cum v-am mai spus). E ok ca esticii sa fie marginalizati si folositi ca piata de desfacere. Francezii o tin sus cu democratia si multiculturalismul dupa care trimit tiganii in afara granitelor si interzic arabilor sa poarte burka. E ok. Sunt europeni, exact asa cum trebuie.
Ei bine, europenii astia merg pe aceeasi cale batuta de danezi, daca tineti minte scandalul cu primele caricaturi ale lui Mahomed. Ce au obtinut aia? In afara de violente inutile, de pierderi economice, de tensionarea relatiilor la nivel macro. De crisparea (de parca mai era nevoie) a relatiilor dintre occidentali si orientali? Totul pentru cateva puncte de rating.  Pentru cateva copii vandute in plus, pentru placerea morbida a unor copii mari, e ok sa ne aprindem focul la cur. E condamnabil ca arabii recurg la violenta (pe un pattern care persista de cateva secole), dar, sincer, ce ne asteptam, dupa ce apasam in continuu pe buba credintei?

Cam asta ar fi.
Dupa ce niste oameni au publicat niste imagini in ziarul lor si s-au spalat pe maini de poveste, altii au pus un filmulet pe youtube, unii isi inchid afacerile in tarile arabe si trebuie sa plece ca sa nu fie linsati. 
Macar arabii nu au ras de Iisus. Dar e ok. Cred ca Hollywood si Biserica Catolica s-au ocupat destul de asta.


Vezi si asta:

Despre botez
Manastirea Mnuirii Neamului
Despre popi

Thursday, September 20, 2012

Cel mai mare caz al Politiei Romane

Daca ati mai fost pe aici, stiti ca sunt unul dintre marii admiratori ai Politiei Romane de astazi. Ai muncii Ei neintrerupte, neinduplecate, necoordonate si inutile in slujba poporului nerecunoscator. Asa mare admirator fiind, nu puteam sa trec cu vederea ceea ce pare sa fie cel mai mare caz al Politiei Romane, din ultimii ani, poate de la Ramaru' incoace. Si sa fim intelesi: cu un dosar de Flota, de coruptie, de matusa Tamara, de blejnareala, de una alta, te lovesti zilnic. Dar de un urs care mananca oameni, mai rar. Tocmai de aceea, Politia Romana si-a mobilizat mai toate efectivele, cred ca si aia care zac in masini sub pod si incearca sa se califice drept fotografi (aia cu radarul, daca am fost confuz in exprimare), colegii "jandari", SRI, DGIPI, SPIR, 2si-un sfert, SIE, in fine, TOATA suflarea armiei romane vaneaza un urs, in Dambovita. 

Amu, eu fiind un carcotas notoriu (si pentru ca nu mai scriu frumos pentru Cristina), gasesc asta ca fiind o poveste fara substrat, vulgara si care abate complet atentia de la diversele cazuri pe rol, asupra carora lumea chiar arunca un ochi.
Ca avem un record absolut la mandate de ascultare, se stie? Ca Inalta Curte a dat in jumatate de an, in 2012, 450 de mandate de ascultare, 165 numai in perioada referendumului? Nu cred ca se stie, dar e boring asta fata de ursu' vietii. Si, desigur, absolut justificabil pentru unii care dorm cu pistolul sub perna, ca sa nu vina stalinistii.
Usor trecuta de cu vederea pare sa fie si problema cu Oltchim-ul. Situatia extrem de incalcita in care se afla cel mai mare combinat care a mai ramas functional in tara (dar bagat in semifaliment de interesele competitorilor polonezi, cu bizara pasivitate a statului roman), a fost analizata mai mult prin prisma catorva cetateni aflati in greva foamei, in curtea cladirii. Cand aia au fugit acasa sa manance un Snikers, interesul a scazut drastic. Mai putin pe OTV, care face asiduu campanie lui DD pe spatele Oltchim.

Acum, ca sa fiu corect, treaba cu ursul e fifty/fifty meritul Politiei si al presei. Unii, pentru ca fug cu totii prin munti dupa ceea ce este, prin definitie, un mare omnivor periculos (intri in contact cu el pe imas, ai pus-o), ailalti pentru ca le povestesc saga. Si este cu atat mai de neinteles, cu cat nu este nici primul, nici ultimul cetatean care va ajunge gustarea de ora 5 a unui urs. Au mai ajuns acolo si o japoneza si un american si altii. Atunci nu a fost haosul asta. I-a mancat ursu' si gata. Deci, de ce avem nevoie de Armageddon-ul asta subcarpatin? Oare un grup de vanatori cu ceva tuica la bord nu faceau treaba scurt si la obiect? Pentru ca, sper ca toti stim, ursu' ala nu va avea parte de un proces corect. Va fi oarecum executat sumar. "Recoltat din fondul de vanatoare", cum ne-a spus astazi, tare subtil, seful IPJ Dambovita. Apropos, in Dambovita este Targoviste, nu? Orasul ala unde clanuri de tineri intelectuali fara BAC au bagat un politist in coma, unde ala isi batea consoarta la tv si scapa etc etc etc etc etc. Atunci nu am vazut pe nimeni de la sefia IPJ Dambovita vorbind. Dar nah, nu toti sunt zmei. Pardon, ursi.

Cat despre urs, asta a devenit intre timp 2, ca sa o spun pe intelesul alora care apar si vorbesc la teveu. Deja e vorba de mai multi ursi, mai multe cazuri, circ, ce mai. Li se iau (sau "li se ia"? parca e impersonal...) amprente (ursilor), medicina legala e implicata, in fine, tot tacamul. Asortat cu poterele in uniforme si cu circul mediatic, pot spune, in sfarsit, fericit, ca asist la o poveste similara celei cu Bonny & Clyde sau Dillinger. In cazul nostru, ironia face ca desfasurarea de forte cea mai de amploare a unei structuri a statului care se plange de lipsuri mari de personal si fonduri sa fie pentru gasirea lui Martin. Ursul care va sta alaturi de marile figuri ale criminalitatii mondiale.
Am spus!


Am mai carcotit si aici:

Wednesday, September 19, 2012

5 minute de pauza. Un articol pozitiv pentru Cristina.

Ieri am fost admonestat de o cititoare. Printr-o nota venita pe adresa redactiei noastre (a se citi "vazuta pe Facebook, cand stateam pe canapea"), mi s-a atras atentia, destul de subtil, ca o ard cam incrancenat. Ca articolasele mele sunt sumbre si negativiste. Ma rog, asta e de la mine, chiar daca nu le percep asa. 
Cum cititoarea in cauza este o fata tare desteapta si care, fara vreun motiv evident, continua sa ne ramana fidela (a se citi "intra pe blog in loc sa munceasca"), am decis sa luam actiune. Mai ales ca vad ca revine pe blog in ciuda diverselor dezacorduri, mai mult sau mai putin gramaticale, cu mine.
Deci. Dupa lunga introducere, care nu prea ma carcacterizeaza, m-am uitat scurt prin blog si am cautat ceva soft. Ceva care sa imi ia atentia de la Radu Naum care spune despre Calauza a 129733306629 oara, pe TCM. Adevarul este ca oamenii au incercat sa diversifice. De cateva zile vad ca au bagat inca 2 cetateni care vorbesc si ei despre primele experiente cinematografice. Partea proasta e ca unul dintre ei e Smily, un tip foarte ok, de altfel, care insa aici, termina in 12 secunde cam tot ce are de spus. Si baga si cativa "aaa", deci cam fura air time. Al doilea cetatean e unu' care isi aminteste cum a vazut prima oara niste sani la cinema. 

Cam atat. 
Imediat dupa, reintra Naum, cu Calauza, si spala imaginea.

Ei bine, uitand-ma prin blog, m-a frapat ceva. Pot sa vad cum ajung oamenii sa ma citeasca. Sincer, e ceva ce chiar nu ma intereseaza (e strict problema voastra ca ma cititi), deci a fost o descoperire pentru mine. Blogul imi ofera tag-urile care au pescuit cititori. Bear with me, imi explic mie astea, stiu ca majoritatea le stiti. Ei bineee, tag-urile astea sunt dragute. Vi le dau jos pe cele mai importante. Ele sunt exact cuvintele/sintagmele cautate de diversi si cred ca sunt misto pentru ca reflecta interesul romanilor pentru ce ii inconjoara. Cei mai multi romani au ajuns la mine cautand:

- "Nicusor Dan" (in diverse forme si combinatii);
- "print tiganilor finutu";
- "11 porunci Moise";
- "barbatul obiect";
- "Becali cruciat" (mama, mama, ce avem aici...);
- "campanie Lufthansa: Am visat-am zburat-am trait" (cea mai retardata idee ever, sa asociezi zburatul cu traitul, dar asta am mai spus);
- Nastase, Basescu etc etc etc, restul, evidente si neinteresante.

   
Nah, cam atat. Treaba este ca, dintre toate, oarecum panicarda mi se pare aia cu "prin tiganilor finutu". In mare, pentru modul in care a fost scris, care denota ca omul avea ocupata mana cu o sabie, sau ceva, in parte pentru ca sunt multe astfel de cautari care duc spre mine. Iar partea articolului meu despre respectivul cetatean poate fi interpretabila. Cam ca toate in viata.
In rest, ce sa spun? Intre Becali cruciat (unde il suspectez chiar pe el de cautare) si aia a Lufthansei (da, feedback-ul este negativ), ma bucur de o larga distribuire in randul maselor. 


Multumesc Google. 


Hai, la treaba!









Si tu, Cristina.
















Tuesday, September 18, 2012

Scarpinatul unde nu ne mananca

Am avut ocazia sa aflu urmatoarea miscare planuita de RATB. Puteti incerca sa o ghiciti. Este:
- imbunatatirea modului de calatorie in comun?
- suplimentarea/innoirea parcului auto (prin "auto" ma refer la tramvaie, dar habar nu am cum sa le numesc generic)
- deschiderea de noi trasee?
- imbunatatirea statiilor (niste cosmelii in care si ploua si bate vantu')?
- cumpararea de covoare magice pentru transport?
- demararea programului "un autobuz - un calator - un suflet"?

Nu. Desi era evident. 
RATB s-a gandit sa ia 5 automate de incarcare a cardurilor de calatorie. Automatele iti pot oferi, pe mailul tau, la cerere, trasee si harti ale urbei. Automatele astea mai pot calcula durata diverselor trasee alese de tine pe harta. Oarecum estimativ, luand in calcul traficul de la noi. Teoretic, daca tu bagi mai toate datele problemei, automatele iti vor spune cam totul; cat dureaza drumul, pe unde mergi, ce injura exact soferul.
Automatele astea stiu si ceva carte, pentru ca vor afisa informatiile astea in romana (deja sunt mai tari ca aia care tot pica BAC-ul), engleza, franceza.
Retineti ca treaba se face prin mail, nu este interactiva.
Automatele mai au diverse smecherii, cum ar fi apararea contra falsurilor, vandalismului si alte chestii din caietul de sarcini, vax pentru ala care sta in ploaie si asteapta 300-le sau care incearca sa ajunga acasa noapte, dupa 22, in zona sud, sa zicem..

Costul? Cam 200.000 E. Fara TVA.

Acum, treaba este complexa. Bucurestiu' se bucura de cateva initiative care, in mod cert, costa. Nu sunt moca si nu se pot face fara sa te chinui putin. Imi place sa cred ca sunt destinate construirii unei infrastructuri necesare intr-un oras mare si turistic. Sau macar care incearca sa devina un mare oras turistic. Ma gandesc aici la autobuzele alea care merg goale prin urbe, la orice ora. Alea destinate turistilor, pe modelul marilor orase turistice. Ai nevoie de ele, turistii sunt obisnuiti cu asa ceva. Din pacate, pana sa apara turistii, alea ingreuneaza si mai mult traficul si asa urat din oras. Goale, pentru ca nu ai cu cine sa le umpli. Daca insa aia vin, e bine sa fie si astea. 
Orasul stiu ca a mai investit in cateva panouri interactive. Foarte bine venite si alea. Azi, majoritatea au pe ele un afisaj permanent de spray, gratie vreunui imbecil care decide sa interpreteze arta si chiar nu gaseste alt loc sa isi lase semnatura. Altele, pur si simplu au disparut de la locul amplasarii originale. De cele din pasajul Universitatii nu am mai auzit nimic, si erau tare bine amplasate.
La fel de bine, nu pot sa nu ma gandesc ca Praga sau Budapesta, de exemplu, nu au smecherii din astea din Star Trek. La unguri, statiile de metrou arata caraghios, dupa modelul nostru. La fel si trenurile lor, iar intrarea se face pe baza verificarii de catre 2 neni a legitimatiilor de calatorie, tinute la vedere de calatori. Greoi si depasit. Si chiar si in conditiile astea, nu se fac cozi la intrarea in micile lor statii, iar trenurile sunt pline de turistii care se uita la traseul ala afisat old school pe o harta, pe perete. Majoritatea turistilor au in mana una din miile de harti pe care toate firmele le sponsorizeaza pentru imprimare si distribuire gratuita peste tot prin oras. Nu e demn de capitanul Picard si a 5-a galaxie, dar isi fac treaba.
Senzatia clara este ca Bucurestiul a adoptat o atitudine oarecum high-tech unde nu era nevoie. Oarecum juma' de high-tech: 5 aparate ici, 3 colo, parte a unui turism care nu exista, inca. E ok ca il imbiem, dar parca un sistem de calatorie real adaptat necesitatilor, siguranta (in trafic, impotriva taximetristilor, impotriva cersetorilor din tot orasul) si voie buna pioniereasca ar fi mai indicate. Pana la urma, ala care casca gura prin oras cu Euro in buzunar retine ca a calatorit bine, ca a vazut femei frumoase si oras curat, ca a mancat bine si s-a distrat. Sau ca a fost fugarit de cersetori printre divese gadgeturi care nu merg, iar taximetristul care l-a salvat de aia si de caini i-a cerut o mana si un picior, pe un pret calculat in Euro, la un tarif extraterestru.
Cam asta ar fi. Este o intrebare personala pe care mi-o pun strict pe criteriu enuntat aici si de care nu scap nici eu, vad. Dar este ceva la care ar trebui sa ne gandim putin. Daca tot incercam sa dezvoltam ceva si sa construim o infrastructura destinata aducerii de turisti si de bani, hai sa incercam sa facem chestii cu cap. Cheltuieli si tunuri se pot realiza cu succes, oricand.

PS: daca aveti dubii, initiativa RATB, pastorit de Capitala lui Oprescu, trebuie sa treaca prin Consiliul General al Municipiului, unde e plin de cai breji care, nu e asa? pot face diferenta. 
Da-i drumu'!  
Fa diferenta.


Citeste si:

Diavolul paste!
Prin Budapesta
Prin Paris
Prin Bucuresti

Monday, September 17, 2012

Reteta toamnei

Cum toamna a venit in sfarsit (sper eu) si mi-a adus vremea care nu ma lasa sa dorm nici pe mine, am inceput sa am ganduri. Ieri, de exemplu, am vazut cum PDL, PNTCD si Forta Civica au semnat un mare parteneriat care va salva tara de la degradarea morala si economica de dintotdeauna, accentuate in perioada PDL-ului. Aoleo, stai ca asta nu da bine. PDL e si in echipa cu degradarea, si in echipa cu salvarea.

Deci, ce facem, acum ca USL a guvernat de a rupt?

Ei bine, cum lumea uita repede, totul este sa scoatem din imagine o culoare si niste initiale. Si atunci, lumea va merge la vot si va pune stampila destul de hotarat pe noua forta politica de dreapta (in contrast clar cu stalinistii, da?), forta care va ajuta la reabilitarea morala a tarii. Mai ales acum, ca liberalii s-au dat cu comunistii.
Ok. Deci, cum facem salata asta previzibila si care merge la sigur?
Luam o bucata de PDL. Una generoasa, cu Rizzi, Udrea, Anastase, Blejnar si restul de condimente. O spalam pana se asterne usor uitarea (ati vazut ca in afara de Blejnar care o arde penal, ailalti o ard complet pe sest; la tv mai iese doar Cezar Preda, care da mereu bine pentru ca nah, omul chiar da bine). Cu uitarea asternuta, ii cautam bucatii asteia o noua invelitoare. Sa zicem ca se face verde din portocaliu. Asta schimba totul. Hotia si doctrina nu pot transcede culoarea, deci... 
Continuam reteta. Luam bucata asta bine inmiresmata si o tavalim prin ceva frunze de acoperire. Sa zicem, PNTCD si Forta Civica. 
Ce avem? Avem PDL + Aurelian Pavelescu + Mihai Razvan Ungureanu. Ca, hai sa fim seriosi, eufemismele cu tenta de partid politic PNTCD si FC sunt la fel de valide ca sistemul de educatie. Ungureanu macar mai are de jur imprejur cativa traseisti, in special fosti PDL-isti, dar PNTCD e mort de vreo 10 ani. Daca nu ma credeti, mergeti sa le vedeti sediul. E o terasa acolo. Pana si afisele lor la locale erau niste stickere pe care scrie doar sa votezi cu altii. Culmea! 
Ce ne iese? Ne iese PDL-AU, sau AU-PDL, sau chiar AMR-PDL. Cum va pica mai bine. Important este ca va avea o noua culoare si noi initiale. Deci, o noua identiatte. Numa' bun de votat! (PS: da, acum e ok sa iesiti la votat, e in interesul vostru; mai devreme nu era; stati linistiti, autoritatile ne vor spune cand este in interesul nostru sa iesim la vot si, ca sa nu fie probleme, ce sa votam)
Pofta buna!

PS: Va recomand cu caldura "Masina de omorat cemombii" a lui Sergiu Farcasan. Sau:

Wednesday, September 12, 2012

Despre tigani

Sa-mi fie iertata eventuala ofensa, dar eu de tigani ii stiu si, in afara de cativa smecheri in costum, care iau fonduri europene pe spatele alora in fuste, asa se definesc si ei.
Subiectul este pe cat de discutat, pe atat de neexplorat. M-am gandit sa scriu dupa ce am vazut la Antena 3 un reportaj despre starea tiganilor. Nu obisnuitul reportaj cu masini de lux si vile inutil de mari. Nu cravate de aur si Euro adunati cu lopata. Tiganii din reportajul asta erau saraci. Erau nespalati si traiau in cate o casa de o camera, prost construita. Erau exponentii majoritatii unei etnii neintelese. 

Acum, sunt cateva lucruri care nu trebuie amestecate.

1. Tiganii au o cultura diferita de cea europeana. Sunt nomazi si se ghideaza dupa alte principii decat sedentarii din statele unde au fost incartiruiti.

2. Tiganii traiesc intr-o stare avansata de saracie, ignoranta, manipulare, propice infractionalitatii; starea lor este intretinuta de clasa politica (prin lipsa implementarii unor programe functionale), pentru ca sunt o excelenta si ieftina masa de manevra.

3. Vinovati (istoric) de starea tiganilor sunt in primul rand populatiile sedentare europene care i-au folosit sute de ani ca robi.

4. Tiganii, astazi, nu exceleaza la integrare. Nu vor asta nici cand scapa de saracie. Mai ales cand scapa de saracie. Si nici societatea nu ii vrea.

5. Europa este construita pe "unitate prin diversitate". Diversitatea nu poate presupune adoptarea comportamentului celuilalt. Deci...

Cam astea ar fi faptele. Acum, realitatea este al dracului de complexa si o stim toti. Cert este ca Europa de astazi (si de dintotdeauna) este una inchisa si in care fricile de "celalalt" se transmit peste modificari de granite, steaguri, nume. Frica de nomazi, de tatari, de evrei, de pagani, de rusi, de eretici, de vrajitoare. Europa este o mare comunitate de mici comunitati cu trasaturi in mare asemanatoare. Ma refer aici la Europa autentica, de la Atlantic pana la Carpati. De la Bulgari, la Muntenia, Moldova, incepe Asia. 
Europa de astazi pastreaza intacte toate temerile trecutului. Ca totul sa fie bine, Europa de astazi trebuie, pe hartie, sa fie toleranta si sa isi deschida portile vechilor cetati medievale, fortificate (ganditi-va putin la asta) pentru ultima mare migratie: a esticilor. Si asta dupa ce ultimul imperiu european, cel al lui Hitler, a facut tot posibilul sa elimine non europenii (percepute ca populatiile stepelor si evreii). Ei bine, astazi, teama de estici, combinata cu realitatea diversitatii acestora, a nascut repulsia europenilor. Tiganii ies si mai mult in evidenta in marele val al acestei ultime migratii pan europene. Este o realitate, nu o acuza. Daca vrem sa fim europeni si cinstiti, hai sa facem toti ceva pentru oamenii astia, sa gasim un compromis; ei sa respecte statele de drept in care migreaza, Europa sa le recunoasca autenticitatea comportamentala, sa nu ii mai blameze pentru ca sunt altfel si sa nu mai incerce sa ii asimileze. 
Cam asta ar fi corect.
Realitatea ne arata ca toata Europa isi strange buzele si buzunarele sa nu cumva sa fie furati de tiganii cei rai si imputiti si alte clisee comportamentale (mai mult sau mai putin indreptatite) si ii arunca inapoi peste gard, de unde au venit. "Fiti corecti, esticilor, nu discriminati si spalati-va pe cap cu tiganii vostri!"
Cam asta ar fi mesajul Europei, la nivel real.

In ceea ce ii priveste, tiganii sunt campioinii non-compromisului. Nu imi amintesc ultima oara cand am vazut un tigan care sa "play along". Adica sa adopte, comportamental, un mod care sa ii permita sa traiasca in societatea in care s-a stabilit. Nu sa devina roman, bulgar, turc, neamt, francez. Dar sa nu mai fure, sa isi gaseasca un loc de munca altul decat la coltul strazii sau noaptea in magazine inchise, sa ii respecte pe ceilalti, daca vrea sa fie respectat. Sa nu mai caute mereu mica intelegere, calea usoara. Sa nu vrea sa ia de-a gata ce am muncit eu. Sa nu mai traiasca pe banii luati de stat din ceea ce produc eu.
Nu e mai putin adevarat ca nimeni nu ii va da un loc de munca daca va aparea la interviu aratand cum stim cu totii ca arata. Vorbind limba lui. Fiind autentic. Va primi loc de munca doar daca va renunta la identitatea lui.
Si asta este adevarat.

Si atunci, unde suntem acum? Evident, nicaieri. In bezna, dar este important sa stim asta si sa fim toti constienti ca tiganii sunt unde sunt acum si "multumita" noua. Ca, daca vrem ca lucrurile sa se aseze, trebuie sa ne implicam toti. Chiar daca nu va fi deloc usor.
Europa trebuie sa treaca peste propria paranoia si sa accepte diversitatea, asa cum singura a lansat-o pe piata. Diversitatea nu este la nivelul culorilor de pe diversele steme heraldice ale diverselor burguri medievale. Diversitatea presupune exact ce traim astazi, iar Europa ne arata clar ca nu este pregatita pentru asta ceva.


Citeste si:



Jurnal de calatorie

2012  fost departe de sfarsitul lumii. Cel putin deocamdata. 
Poate cautand un loc sa ma ascund de sfarsit, poate dimpotriva, bucurandu-ma de lume, am adunat spre 40 de ore de zbor in ultimele 6 luni. Si multi km. Pe jos sau prin aer. Totul e sa nu stai locului. 
Ultima gura de aer mi-a fost oferita de Budapesta. E a 7 -a oara cand sunt in / in trecere prin orasel. Mai putin stralucitor ca Praga, dar mai intim. Complet alta tocana decat Bucurestiul. Comparatiile nici nu au un punct de plecare, deci le evitam. Sau nu, asta ma voi decide pe parcurs. 
Cel mai mare impact, de data asta, a fost upgradarea orasului. In doar cativa ani, Budapesta a devenit un adevarat oras turistic. Si vorbesc aici pe bune, oras turistic in sensul inteles in Paris, Londra si altele care chiar fac asta dincolo de achizionarea unei frunze de 25 de $ cu 750.000 E. Vai, am inceput deja cu comparatiile. 
Ca sa fie cat mai clara transofrmarea, aveti mai jos o realitate a barierei limbii, ultarcunoscuta de toti care au ajuns in Ungaria.

1994:
"To Luna Park?"
"defwiw xewqdqw9exsdanmaaas"
"...."

2005/2010:
"Do you speak english?"
"Little bit.."
"To Luna Park?"
"edwfrwwwsn jwj8w8wwd"
"?..."

2012:
"I wouldn't leave my country if  didn't speak at least english"

Ultima era tipa de la hotel, dar cresterea nivelului de cunoastere a limbilor de circulatie europeana este fantastica. Cel mai important, este general universala, indiferent de diversele segmente de varsta. Evident, m-a incantat mult asta, mai ales ca veneam dintr-o tara in care doar 25% mai sunt in stare sa ia BAC-ul. In limba materna.
Partea buna e ca, in curand, prostia va costa, in sfarsit, si la noi. Elevii care pica BAC-ul, vor plati o taxa, zice un proiect de lege. Poate atunci vor alege mai putini sa fie prosti, pe bani. Doamne ajuta
As vrea sa clarific si treaba cu Luna Park-ul. Era un exemplu, nu am intrebat de fiecare data cum sa ajung la el. Culmea e ca nici macar nu am ajuns.

Revenind la Budapesta, orasul stie sa isi maximizeze ce are in curte. Hartile turistice (ati vazut careva asa ceva in Bucuresti?) sunt din abundenta. Sunt destept facute si iti prezinta exclusiv zona turistica, nu si Rahova, Ferentariul sau Berceniul lor, pentru simplul motiv ca nu vrei sa mergi acolo. Nu ai ce vedea, in afara de blocuri si zone industriale populate cu chinezi. Cam ca la noi, cu marea diferenta ca zonele astea sunt de jur imprejurul orasului istoric, propriu zis. 
Informatiile destinate turistilor sunt in engleza, germana, franceza etc. Serviciile turistice, de asemenea. Centrele de info, hostelurile, hotelurile si toate celelalte elemente ale unui turism de subzistenta care nu se bate, evident, cu cel romanesc. Ala cu frunza despre care va vorbeam mai devreme.
Orasul este superb. Este primul oras european, cum vii dinspre stepele rusesti. Este melanjul tuturor oraselelor ardelenesti, dar la superlativ.
V-am spus deja ca am fost in Budapesta mai des decat la matusi-mea din Bucuresti. Am trecut deci de primele impresii ale turistului. Ma uit la modul lor de viata. 
Interesant este ca:

- in oras nu sunt blocuri comuniste;
- in oras nu sunt vile individuale, ca la noi;
- cel putin o treime din masinile din Budapesta sunt din perioada '80/'90; sunt modele pe care le-am recunoscut din surprizele Turbo;
- transportul in comun este invechit; statiile de metrou mici si identice; metroul, din anii '60; la fel autobuzele; invechit, dar foarte eficient si civilizat;
- in Budapesta nu se claxoneaza; 
- pietonii au mereu prioritate, chiar si pe rosu sau la fiecare colt de strada;
- masinile merg in acelasi ritm si nu isteric, ca niste celule scapate de sub control, ca la noi; nu incearca sa se depaseasca pe trotuar sau pe calcanul caselor;
- majoritatea strazilor sunt mici si inguste; masinile parcheaza pe strada, nu pe trotuar, iar pe langa ele se trece normal;
- se merge mult pe bicicleta; strazile sunt bine asfaltate, chiar daca e evident ca bordurile sunt vechi (fraierii nu au printii bordurilor sau regii asfaltului; ca noi...);
- autorizatiile de constructie sunt, in mod evident, respectate si de arhitectii orasului, nu doar de cei cu bani;
- v-am spus ca in Budapesta nu se claxoneaza? Doar in Toronto am mai experimentat asta.

Ungurii folosesc o mondea cu acelasi impact la nivel european ca leul. E inutila si mica. Ca leul. Nu va mai chinuiti sa faceti rata de schimb in euro si dupa, in lei. Conteaza ca 1000 Forinti sunt circa 16 lei. Preturile sunt cam ca la noi. Supermarketurile au mai multe lucruri ca la noi (in special in departamentul produselor diabetice, domeniu complet necunoscut in Ro). Restaurantele au meniuri in diverse limbi, iar chelnerii sunt foarte ok. Gulasul, paprikasul si orice fel de friptura sunt de baza. Restul, vax.
Viata de noapte este cam ca ungurii. Relaxata si fara sa explodeze. Sunt multe baruri/terase care functioneaza unul langa altul si sunt multi straini. Este cam ca in centrul nostru vechi, dar mult mai linistit, mai cumintel, pe o suprafata mult mai intinsa (deci  diluata concentratia de localuri) si fara tigani. Nah, asta e.
Cersetorii sunt exact pe tipicul orasului; medievali. Stau in pozitii umile, in locuri retrase si asteapta mila. Nu sunt intruzivi. Am vazut 3 in 4 zile.

Per total, Budapesta traieste dupa coordonate foarte diferite de cele cu care suntem noi obisnuiti. Mult mai apropiate de valorile europene. Sunt cumpatati, poate chiar modesti, ca exprimare. Nu se vantura aiurea in masini de lux; nu dau pe afara de importanta personala. Folosesc resursele aflate la indemana, nu se uita la ce are vecinul. In general, se simte influenta mixta a culturii catolice si regale central europene. O gasiti si la cehi si la polonezi. Isi stiu locul, daca vreti, fara sa o spun peiorativ. Aici apare si prima hiba in altfel frumoasa lor cultura. Ungurii traiesc, putin, in trecut. Au o cultura frumoasa si bogata si stiu sa o exploateze. Problema este cand le ocupa prezentul. Budapesta, oricat de frumoasa este (si ma simt ca acasa aici) are un aer uzat. Desi este mai ingrijita ca Bucurestiul. Desi nu are tigani, bisnitari, nesimtiti (pardon, latini efervescenti), galagie si mizerie. Din pacate, nu are nici sclipirea Bucurestiului. "Efervescenta latina" sau proasta crestere, ambele lipsesc in Budapesta, comparativ cu Bucurestiul.
Ungurii au trecut de mizeriile penibile cu Ungaria mare. Macar la nivel vizual. Au clar o problema cu toleranta. Sunt inca supusii regelui. Cum regele nu mai este, el e intruchipat de istorie. De Arpad. De Matthias Corvin. De figurile legendare ale trecutului. Asta pentru ca ei au o cultura peste care nu pot trece si au nevoie de noi piloni de sustinere. 
Romanii, prin comparatie, traiesc in plina era demitizata. Nimic nu mai are vraja, magie, la noi. Pana si vanatoarea de vrajitoare care a facut odata ravagii in intreaga Europa, ne-a ocolit pe noi. Asta pentru ca noi privim totul rece, fara vise. Si religia, si autoritatea. Cine e de vina? Gluma asta penibila care e Biserica Ortodoxa, de vreo 600 de ani incoace? Umbrele astea de prost crescuti care ne guverneaza si nu ne impun educatia si bunul simt? Pentru ca ordinea trebuie impusa, ea nu vine din interior.

Cand am evenit acasa, am deschis televizorul. Ghise. Am schimbat repede. Becali. Vai. Am ramas pe 2 care incercau sa isi dea foc in fata primariei sectorului 5. 
Da, sunt acasa.


Alte impresii:


Friday, September 7, 2012

Distractie, dar sa se si loveasca cineva!

Am simtit nevoia sa scriu asta, mai ales ca este ultimul articol pentru o perioada de cateva zile. 
Sper. 
Acum, nu stii niciodata.

Zappam complet aiurea, cam ca termenul in cauza (e vreo legatura cu Zapp? ar fi prea de tot, doua idei cretine deodata) si am dat de un baiat bizar: Chris Angel. Mindfreak isi zice cetateanul, ca lucrurile sa fie clare de la inceput. Ei bine, baiatul asta m-a cam derutat; face un fel de noua magie, de iluzionism updatat la secolul asta suficient si greu de multumit. Mai exact, ideea de iluzionism este impletita cu ceva show telenovelistic, cu unghii negre, femei care tipa si efecte de televiziune care te fac sa nu stii exact cat din numarul la care te uiti este gandit misto si cat este realizat la montaj. Houdini ar fi strambat din nas. La fel si Copefield, desi fiecare a venit cu ceva in plus la arta asta, fata de predecesori.
Acum, mindfreaku' despre care vorbim face una si alta. Mai cunoscute, mai updatate, cum va spuneam. Intre numere, insa apare ceva la care nu ma asteptam. Tipul se intinde pe jos, gol, pe cioburi sparte, iar peste el trece (pana la mijloc) un excavator. 
E de efect, pe bune.
Ce m-a intrigat este cum americanii care erau de fata stateau si se uitau cum excavatorul incepea sa treaca peste picioarele aluia, incet, iar oamenii savurau spectacolul morbid. Unii rageau teribil, altii isi acopereau fata, asa ca a inceput si minfreaku' sa urle de sub excavator. Sincer, era singurul care era indreptatit sa urle.
Mi-am dat seama atunci ca nu e asa departe, conceptual vobind, de numarul cu femeia taiata pe din doua. De parca o sabie i-ar veni de hac unei femei! Revenind, marea diferenta intre cele doua numere este ca femeia si calaul zambeau cand o taiau pe aia (calaul nu cred ca isi putea ascunde satisfactia), in timp ce numarul lui Angel era plin de violenta ca mod de exprimare. 
Cred ca noua distractie este, si ea, e in ton cu societatea. Am mers mai departe pe scara violentei si nu ne mai ajunge sa savuram cum e taiata una in doua, printre zambete. Vrem sa auzim si urlete si sa si vedem fete congestionate.
Interesant este si altceva. Ne uitam la numerele astea stiind ca nu sunt adevarate si, mai ales, ca personajele in cauza nu sunt ranite cu adevarat; totusi, in sinea noastra, cred ca toti luam in calcul posibilitatea unui accident si a unei raniri mai mult sau mai putin fatale. Pana la urma, nimeni nu s-ar uita la un echilibrist aflat la inaltime daca nu ar exista posibilitatea ca ala sa cada, nu?

Tuesday, September 4, 2012

Calcule de toamna. Vin alegerile.

Am decis sa las deoparte ideile fara impact si valoare, cum ar fi cele despre starea Educatiei romanesti si sa trec la ceva cu adevarat suculent. Politica. 
Nu am mai scris demult, si sincer, a fost tare placut. Au tacut si presedintele suspendat, si ala rezerva si premierul si toata lumea, deci nu am avut de ce sa latru si eu. Majoritatea astora care taceau, numiti generic si nejustificat politicieni, o ardeau in vacante cu greu asigurate financiar in perioada sesiunii parlamentare. Au pus oamenii deoparte cate 2 lei, cate 32 de lei din chenzina si acum sunt in statiuni private la un bungalow de 10.000 E pe zi. Ce inseamna sa fii cumpatat!.. In fine, bafta lor. Banii nostri. Nasoala asta.
M-am bucurat deci, ca orice om normal, de perioada asta de gratie, complet straina politicii si vietii publice romanesti, perioada de aproape bun simt. M-am bucurat si am profitat de perioada ca sa ma gandesc la cateva lucruri marunte care sunt chiar acolo, in vazul nostru. In mod ciudat, totusi, nu le bagam in seama. 
Pe ele, lucrurile. 


Faptele sunt urmatoarele: 

Administratia PDL, puternic macinata la nivel de imagine si uzura naturala dupa 8 ani de guvenare (jur ca nu sunt ironic; nu inca), se indreapta catre un scor absolut dezastruos. Conform anumitor sondaje de opinie, PDL, aflat la un minim istoric privind optiunile de vot, risca sa nu mai prinda pragul electoral la alegerile din toamna. Grefata pe criza mondiala, guvernarea PDL tinde sa reitereze guvernarea CDR, iar PDL-ul, soarta PNT-ului. Este deci clar ca in nici jumatate de an, PDL dispare macar de la putere, daca nu chiar de pe scena politica. 
Basescu mai are 1 an de mandat. 
De partea cealalta, "opozitia" insumeaza doua mari partide, cu multe optiuni de vot. Vorbim de o paleta cu atat mai larga cu cat cele doua sunt si de "stanga" si de "dreapta" (chiar si in acceptiunea stupida si neacoperita de substrat, romaneasca), deci acopera toate nevoile de paradigma ale votantului roman, de altfel avizat asupra doctrinelor politice (aici, atentie, incep sa fiu putin ironic). Deci o supa s-a stricat, dar in frigider exista si supa noua si ceva spanac. 

Astea sunt faptele.


Ce se intampla mai departe, fratilor? Ei bine, cele doua partide care acopera doctrinar tot electoratul decid sa se uneasca intr-o struto-camila care deja e privita stramb de unii. Care nu are justificare la nivel de actiune politica. Uniunea asta decide sa ia puterea cu jumatate de an inainte sa o ia oricum. Si o ia, legal, la alegerile locale. Poate usor (iar ironie da?) orbiti de triumf, se decid sa scape complet de PDL din administratie, inainte de termen. 
Acum, PDL e sitting duck. Dar e pe apa. De ce sa te arunci in apa, cand oricum ratusca aia ranita se apropia de esuatul pe tarm? Ei bine, oamenii astia au decis ca pot sa faca asta si au facut-o. Din nou, legal, in Parlament. Nimeni nu a fost impuscat; nimeni nu a fost anchetat; nimeni nu a masluit voturile; nimeni nu a trecut peste dreptul cetatenilor de a vota; nimeni nu a incalcat legea. Mai mult, oamenii au fost chemati sa isi spuna parerea. Cei vizati de actiune catalogheaza starea drept lovitura de stat. Iar pentru cei care nu stiu sa citeasca (exista o carte buna in cazul asta, se numeste Constitutia), a contat mai mult propaganda partidului muribund de la Putere pentru stabilirea adevarului. Tipic romaneste. Fara argumente sustinute, fara verificarea mai multor surse, fara sa vrei, cu adevarat, sa STII despre ce este vorba. Si propaganda a stabilit ca avem de-a face cu o lovitura de stat. Iar asta a fost alimentata din plin de practicile stupide parcticate de ambele tabere. Nu s-a tinut cont de nimic, de imagine, de aparente, de intresul comun, de acel "higher interest". Nimeni nu a mai guvernat. A fost haos. Leul s-a dus dracului pentru ca nimic nu il sustine, niciodata, in tara asta, in afara de BNR. Productie nu exista, deci daca sunt valuri, leul se uda. Dar, aviz celor care s-au panicat acum, se va uda mereu, pentru ca nu il hranim. Deci nu s-a dus dracului pentru ca s-au porcait astia acum, in vazul lumii. S-a dus dracului pentru ca nimeni nu a facut nimic, niciodata, ca sa il hraneasca, si, asa cum a ajuns, s-au porcait astia in vazul lumii. M-am cam repetat, dar cred ca (unii) ati inteles ideea. Ca sa fie mai clar, am dubiile de rigoare ca marca ar fi luat-o razna pentru ca se certau nemtii intre ei. O moneda puternica, a unei tari puternice si respectate, rezista unor valuri majore. O copeica se scufunda si cand se cearta doi desculti.


Unde suntem astazi?
Intr-o tara in care, in mod evident, cei care ne conduc sunt niste personaje cel mult mediocre, daca nu penale, periculoase, paranoice. Intr-o tara in care legea se incalca de catre toata lumea in vazul tuturor, dar abuzul va fi mereu vazut doar de tabara cealalta. Abuzul la noi este mereu justificat daca este facut de ai tai pentru ca, nu e asa, ailalti sunt mereu mai rai. Niciodata ai tai. Imaginea Romaniei a fost mult clarificata. Nu pentru ca au zis unii sau altii ca Antonescu sau Basescu au gresit. Nu. Imaginea noastra este astazi mai clara pentru ca am fost pusi brutal la locul nostru si de Washington si de Berlin. Provincia a facut valuri, iar capitalele au ordonat. Dar este bine ca aia e directia civilizatiei noastre si ca ne pazim de URSS. E strasnic.

Cel mai important, astazi suntem la o schimbare dramatica a optiunilor de vot. Daca inainte de tocana asta era evident cine va conduce Romania in viitorul mandat, azi nu mai este deloc sigur. Incapacitatea USL de a se dedica strict guvernarii, graba cu care au incercat sa inece PDL-ul si esecul in tentativa asta, ca si acumularea de uzura naturala oricarui partid aflat la putere, fac ca PDL sa isi redreseze scorul. Cat? va intrebati? Pai sa tot fie de la un 8% in scadere, in vara, la un 18%, estimat, in toamna. Nu e prea rau. Zi si 15%. Dar nu mai vorbim despre caderea in liga a doua, iesirea din Parlament. Vorbim despre o formatiune care, pe viitor, va juca rolul UDMR-ului de dintotdeauna; mediatorul, mereu pus pe castig personal, intre cei 2 puternici care se cearta. PDL, din marele perdant, ma tem ca va ajunge castigatorul alegerilor. Pentru ca, dupa 8 ani la carma, esti un mare castigator daca ajungi in pozitia in care poti conditiona votul in Parlament. In ceea ce il priveste, Basescu este departe de fuga din politica, asa cum ne asigura. Basescu se gandeste demult la o noua forta politica. Ceva mai nou, care sa inlocuiasca vehiculul uzat care a devenit PDL. Ungureanu a fost pus, deocamdat, la pastrare. Vad fete noi care apar la tv si isi fac campanie pe spatele celei care era, o data, favorita prezidentiala. Udrea, daca nu sunt clar. Iar noii veniti: Noua Republica, o platforma politica pastorita de Basescu, prin Macovei. Cu pedigree-ul lui Ungureanu. Cam asta e ce urmeaza. Nu la alegerile din toamna, asta e clar. Dar in viitor. Si cel mai interesant este ca nou venitii sunt tot mai apropiati stalinistilor cincizecisti; avizi de putere, fara tact, fara respect, vehementi. Superbi, ce mai...

In incheiere, ma intreb cine a castigat aici si ce. Ce rol am avut noi in mascarada asta. Si asa mai departe. Din punctul meu de vedere, departe de obsesiile paranoice ale lui Dan (Diaconescu, nu Mesia), clasa politica si-a jucat la perfectie rolul. S-au certat, s-au scuipat si s-au strans toti, din nou, in aceeasi barca, dupa ce ne-au zapacit, ne-au fraierit (iar) si ne-au obtinut votul partizan. Iar obtinerea partizanatului consider ca era scopul aici; pentru ca, in plina criza, cu incertitudine si scaderi salariale, numai de politica nu mai statea lumea. Prezenta la vot se anunta dezastruoasa. Ei bine, oamenii astia au reusit sa ne faca pe toti sa tinem cu o tabara. Sa fim partizani, sa ne certam, sa nu vedem ce fac "ai nostri", sa aratam cu degetul catre "ailalti" si, desigur, sa iesim si sa votam. Si sa creditam, iar, prin prezenta noastra, clasa politica si statul asta, oricat ar fi el de drept.   




Monday, September 3, 2012

Am picat BAC-ul. Iar. Ce cool sunt.

Ok, asta o sa fie scurt, nu am timp pentru cei mai imbecili dintre conationali. 
Merita insa punctata treaba.
A doua sesiune de BAC  a fost si mai slaba ca prima. Greu de crezut. Daca in vara au pica mai mult de jumatate, acum au luat BAC-ul 1 din 4 retardati care au fost mai preocupati sa scrijeleasca bancile decat sa scrie o propozitie coerent.
Fantastic mi s-a parut atiudinea teribilista a celor care ieseau si spuneau cu mare mandrie ca nu au scris nimic. 
"De ce?"
"Pentru ca nu am invatat nimic".

Acum, sincer, se naste (chinuit) o intrebare. De ce tinem a doua sesiune de BAC? De ce e musai sa crestem procentul celor care sunt scoliti? Oricum este unul fals. Pe cine ajuta sa avem atatia premianti, absolventi, doctori? Nah, ca au iesit mai multe intrebari decat va anuntasem.
Este evident ca in Romania exista o adevarata goana dupa titluri si diplome. Toate astea, detinute la kil de diversi analfabeti afaceristi, politicieni si alte specimene, devin redundante. Toti avem facultate azi, toti suntem scoliti etc. Totusi, putini prezentam si microbul aferent invataturii. Microb care nu dispare asa usor.
Doamne fereste sa si trebuie sa folosim ceea ce, teoretic, suntem indreptatiti prin diploma sa facem. 
Nicaieri, in lume, nu este rusinos sa nu ai scoala. Rusinos este sa nu stii sa faci nimic, sa nu vrei sa faci nimic, sa te afirmi drept ceea ce nu esti cu adevarat.
Sistemul romanesc de invatamant este teribil de perimat, si asta nu de ieri, asa cum v-am mai spus. Intreg sistemul nu mai functioneaza in mare parte pentru ca este oglinda unor mentalitati fundamental gresite. Programa scolara nu are nicio legatura cu realitatea. Profesorii nu au nici bani, nici respect, nici chef si nici prestanta in fata majoritatii elevilor. Si atunci, cum sa aiba impact asupra lor?
Elevii sunt trimisi de-a valma la scoala (parca asa se scrie, nu?), in virtutea unei cutume sau a unei inertii. E mare rusine sa nu ai scoala. Ce rusine, bre? Mata nu vezi ca ala e complet idiot? Cu ce il ajuta hartia aia pe care scrie ca a facut scoala? El oricum numai asta nu va face in viata. In schimb, unul care a luat, impins de la spate, BAC-ul in a doua sesiune, are dreptul sa mearga la facultate. De ce facem asta? Ca sa para ca avem concurenta pe locurile la invatamantul superior? Sa intretinem facultatile private? Nu asta e scopul lor, daca va uitati in afara.
Mai e ceva; elevii sunt poznasi. Dar, dincolo de mari pozne, invata. Exista insa si aia care sunt efectiv rai. Aia nu invata si iti si pot strica un intreg colectiv. Deci, din nou, de ce tinem pe oricine in scoala? Ar trebui sa fie ceva facultativ, selectiv (pe baze de capacitati intelectuale si de adaptare la un sistem). Noi am adaptat sistemul la retarzi. Si, ca sa fim siguri ca il belim de jos in sus, am exportat treaba asta si la nivel de invatamant superior, in clipa in care am decis sa facem tot ce se poate ca BAC-ul (in esenta o lucrare amarata bazata pe sistem de memorare, nu de dezvoltare si conexiuni) sa fie luat de toti cei care nu merita. De ce se mai da examenul, pana la urma? Hai sa il treaca toti din start si gata. Important e sa avem diplome, pana le urma.


Mai vechi:

RHCP la Bucuresti

In buna traditie invatata de la Chirila (nu cantautorul, doamne fereste), am asteptat sa se astearna emotiile, ca sa vad ce ramane; asta este ce merita transmis mai departe. Si, desigur, am asteptat sa taca Facebookul o data. 
Red Hot Chilli Peppers (sper ca le-am scris corect numele, nu intentionez sa verific pe Google) sunt, pentru mine, o trupa icon. Adica, "too much". Sunt, pentru mine, vecini de etaj cu AC/DC, U2, MADONNA si alti mari distrusi care au ajuns sa fie priviti fetish like. CA CAnta bine, nu contest, dar au ajuns la un nivel unde orice circ e permis pentru ca tocmai asta se asteapta de la ei. Lumea vine ca la opera si urmareste fiecare miscare si tresarire, ca sa aiba ce comenta ulterior, ca, nu e asa, toti suntem specialisti in toate domeniile. Muzica nu face exceptie. 
Ei bine, gratie unei pardalnice de acreditari, mi-am mutat curul pe Arena Nationala, sa vad baietii astia. Acum, sincer, nu stiu cine ma citeste si de ce, dar pe mine m-a impresionat serios cum arata stadionul plin, cu scena aia, si m-am gandit: stadionul asta, cu un cost incert (intre 126 si 234 de milioane de Euro) a costat mult, bai, tata. E copia unuia din anii '70. Are o gluma de gazon. Nu are locuri de parcare (are vreo 20 de locuri care abia ajung la stabi; cred ca si Oprescu se cearta cu Becali cand ajung la stadion). E facut de "chiaburul Oprescu" (trademark OTV), ceea ce e de ajuns ca sa fie condamnabil, pentru unii. In fine, e opera diavolului si alte ineptii mai mult sau mai putin adevarate. Bai, tata, dar sincer acum, am ajuns sa ma gandesc ca, de la Halaicu la Basescu, Oprescu e ala care ne-a si lasat ceva in urma. E gresit sa gandesc asa? Nu in Romania. Am ajuns sa imi dau seama ca stau intr-un stadion modern cum sunt putine in regiune, la un concert RHCP si ca atmosfera de acolo nu o sa fie realizata intr-o mie de ani de concerte improvizate intre blocurile alea obosite si penibile, in fata marii realizari nationale, Casa Poporului. Cam asta ar fi. Ham ham, romaneste, dar esti intr-un stadion care se preteaza la eventuri cum vezi in afara si critici ca noi nu suntem in stare sa facem. Uite ca facem! Acum, eu stiu ca exista alte prioritati. Alte nevoi. Banii aia puteau fi folositi in nenumarate alte locuri. Puteau fi dati lui Nicusor, de exemplu. Celalalt Dan, in afara de Diaconescu, in caz ca va intrebati. Fara factura si argumente. Asa, ca la Mesia. Eventuri se puteau tine in continuare, cu acelasi succes, pe stadionul Dinamo, de exemplu. Si elucubratiile pot continua.
Revenind la concert, am ajuns tarziu, cat sa ratez Grimus. Nu de alta, dar acum cateva saptamani am fost doar la ei, cand au cantat pe stadionul de la Casin. De la Placebo a trebuit sa plec, deci un concert mare Grimus pe sezon cred ca ajunge. 
Cum ziceam, cantau niste baieti -RHCP- de la care asteptam un shou american. Ditamai trupa, femeili plangi, copchii dantuiesc, ce mai. Baietii sunt din California, sunt niste muzicieni fantastici in spatele unuia dintre cei 3 zei ai basului (pe langa ceilalti 2 zei absoluti, Claypool si Kappl), au un nerv care cred ca ii face sa danseze si pe republicani. In afara de fantezie, spirit si niste albume antologice, trupa nu imi spune mare lucru. In prima parte m-am plictisit. M-am uitat la ceas si am realizat ca trecuse o ora si nu mi-am dat seama cand. Am plecat la bis si am fost insotit de Flea pana spre masina. Mi-a parut sincer rau ca nu am avut ocazia sa vad un Frusciante sau un Navarro. Pustiul asta care era acum e un Frusciante 2, asta e clar. De la freza la chitari si miscari. Nu am termen de comparatie ca sa ma plang de absenta originalului. Mai mult, de cand Frusciante a mutat cortul, locul din fata a ramas si mai liber pentru zeul ala de care ziceam mai devreme: Flea. Asta si Chad merita vazuti de oricine, Oricand.
Sunetul a fost, pentru mine, haotic. Problema este ca biletul pe care nu l-am cumparat m-a trimis undeva sus, in tribuna. Obiectiv vorbind, ala nu e loc sa vezi un concert. E loc de stat. Cu un mare ecou si fara feeling. Locurile bune, la orice concert, raman cele din Golden. Chiar daca acolo e tot mai plin de cocalari care nu au legatura cu ideea de participare la concert. Chiar daca acolo ti se freaca lasciv femei de tine si ti se asaza cate un mare posterior in fata, pe umerii cetateanului mai bine facut care s-a parcat in fata ta. Asta e concertul si trebuie sa te bucuri de astea. Trebuie sa "induri" asta si sa te bucuri ca inca te mai bucuri, cum mi-a marturisit un prieten. Liniste si picior peste picior si "asta e locul meu" si "nu mai trece pe aici" tine de home cinema.
Ii deplang sincer pe copiii care au ocazia sa vada asa ceva cand e timpul pentru asa ceva, nu peste ani si ani si isi autoimpun filtrul IPhone-ului intre ei si muzica. Mare pacat.
Cam asta ar fi. Tare scurt pe doi, ca vreau sa scriu si despre retardatii care insista sa pice BAC-ul de cate ori se poate intr-un singur sezon, dar si despre taxime-tristi, ca i-am lasat in pace cam mult si iar si-au luat-o in cap.
In incheiere, si absolut fara nicio legatura cu concertul (desi am vazut reclama in drum catre casa), stiti cum isi face reclama Lufthansa?

"Am visat. Am zburat. Am trait".

Chiar trebuie sa te lauzi ca nu ai picat din cer?



Poti vedea si alte pareri concertistice (putine, ca majoritatea sunt pe site-ul inchis si nu le-am salvat. Of):

Rock the City
OST
Ce ascult eu
Muse la Bucuresti