Thursday, August 30, 2012

Dinamo, Conan si eu

Cu o mare intarziere, in ton cu societatea noastra astazi, simt nevoia sa va impartasesc ultimele trairi. Saptamana trecuta, mark-urile din mobilul meu s-au imputinat simtitor. Nu pentru nu mai aveam ce face, ci pentru ca nu aveam cu cine face. Ultima saptamana din august e cam ca bunul simt al vanzatoarelor de la Carrefour. Adica exista doar in calendar; in viata reala, nu se intampla nimic. Se schimba grile, aparatura, oameni (aia care ar exista in oras, adica o mana de amarati, restul populeaza diverse taramuri indepartate; invariabil indepartate, nimeni nu pleaca in vacanta la 3 km de oras), in fine, este o mare sincopa existentiala. Pentru mine, de doua ori, pentru ca sunt printre amaratii de mai sus, aia din oras; in plus, simt ca vara e pe duca si nerabdarea pentru toamna devine insuportabila. 
Pentru ca stiu ca nu e nimeni care sa si citeasca articolul, vad ca o iau razna mai mult ca de obicei. Incerc, totusi, sa revin. 

Cum va ziceam, saptamana trecuta, din lipsa crasa de activitate, am realizat ca vreau sa ajung pe Arena Nationala si pentru un meci de fotbal. Concertele sau vizitele de presa nu se compara cu un meci. Asa ca am cautat si am gasit. Juca echipa mea de suflet, pe vremuri (casa bunicului este plina de trofee internationale obtinute la box pentru clubul asta, acum jumatate de secol); echipa cu care tin din inertie, astazi, Dinamo, cu niste ucrainieni, in cupele europene. Perfect! Dinamo in meci cu miza, pe noul stadion. Treaba promitea. Asa ca m-am imbracat de scandal, am uitat complet ca am tricou si fular si am plecat la stadion. Foarte misto stare. Nu am mai simtit-o de cand eram pusti. Sigur, acum era putin ciudat. Nu mai eram chiar pusti si in plus, eram complet singur. Toate invitatiile trimise catre cerbii de jur imprejurul meu au fost intampinate fie cu sprancene ridicate, fie cu contra invitatii, fie, in modul cel mai decent, cu o tacere totala care a durat cam o saptamana dupa meci, urmata de "bai, scuze ca nu am raspuns". Deci, plin de incredere in propriul meu succes in a mobiliza o mini brigada, am plecat, singur, la meci. La casa, aceiasi bisnitari ieftini, care vindeau bilete "la un pret bun". Prietene, joaca Dinamo! Un pret bun ar presupune sa imi dai tu niste bani ca sa si vin la meci. Si o spun ca suporter al clubului, repet. La casa, surpriza! Biletele se vandusera ceva de speriat, asa ca mai aveam de ales intre 50 si 15 lei. Evident, am decis sa nu ma zgarcesc si sa vad meciul asa cum trebuie. Am luat biletul la 15 lei si am mers catre peluza. Controlul la intrare, foarte civilizat, mai ales fata de ce imi amintesc de pe vremuri, sau ce ai parte astazi la concerte. Civilizat si complet ineficient. Puteam sa intru cu orice. Bodyguardul imi pipaia, prin haine, diversele obiecte si doar intreba ce sunt. Chei, breloc, portofel ar putea fi doar alternative lingvistice la petarda, piatra, topor (aici am cam exagerat, recunosc). In fine, poate ca si bodyguarzii astia simt oamenii rai. CA CAinii. 
Locul meu (da, exista asa ceva, exact ca la cinema) era in peluza. Adica in spatele portii, diametral opus fata de galeria dinamovista. In mod normal, asta ar fi fost un semn foarte rau; un adevarat semnal de alarma pentru integritatea mea. Aici, insa, ucrainienii erau foarte departe, la etajul superior, deci eram in siguranta. Puteau doar sa ne arunce lichide si scaune in cap, pe modelul asediului medieval. In rest, insa, eram in siguranta.
Inainte sa continuam, as vrea sa stabilim o conventie. "Ucrainienii" vor devenii "rusi". Mi-e mai usor sa scriu si in plus, sincer, nu reusesc sa vad nicio diferenta intre ei, deci...
Foarte interesanta starea din stadion. Daca nu vii complet beat si pus pe urlat, poti sa descoperi acel ceva care cred ca a ramas neschimbat de pe vremea cartilor fabuloase ale lui Chirila. Oamenii de acolo; femei, copii, barbati, in fine, e ceva ce trebuie simtit pe viu. Mai ales ca publicul de la meciurile lui Dinamo a fost mereu mai civilizat decat la ce am vazut pe celelalte stadioane din Bucuresti. Ma uitam la galerie (tot respectul, au fost ca in afara la coregrafie si tonus, mai ales fata de jocul incredibil de slab al echipei) si ma uitam la ceilalti. Spectatorii "normali", adica civilii, erau timizi. Nimeni nu urla, nimeni nu se manifesta mai deloc. Cred ca de aia ai nevoie de seminte la meci, sa pari ocupat, sa faci ceva, daca tot nu sustii echipa. Oamenii astia incercau un fel de zvac, cand galeria urla, dar care nu era dus pana la capat. Cam cum e publicul si la concerte. Stiti ca v-am mai zis. Dau usor din piciorus, sa nu se sparga, si cam atat. Aici, astia se faceau ca sustin echipa, iar echipa, cum aveam sa descopar, se facea ca joaca. Din cand in cand, zvacul despre care vorbeam era dus pana la capat. Barbatii de jur imprejurul meu deveneau niste baietei sfiosi care incerau sa urle. Aici era genial! Vocile oamenilor care striga ceva la sincron devin deodata guturale, ingrosate stupid. Conan like! Parca eram in mijlocul a catorva mii de Conan care urlau cu acelasi accent fabulos german cu care Conan incerca sa le spuna dusmanilor ca le va "burn ze viligiz". Dupa cateva tentative din astea ale stadionului de a se ralia galeriei, mi-am dat seama de ceva cert; nu ti-ai gasi tovarsi pentru sectia ritmica aici. Nu stiu daca era de la caldura sau de la alcool, dar cu greu as fi reusit sa bat din palme atat de aritmic ca baietii astia. In fine, nu toti suntem artisti.
Meciul a inceput fara vlaga si fara scop. Nu m-am mai uitat demult la fotbal, mai ales la cel romanesc. Am fost efectiv surprins de cat de prost joaca Dinamo. Poate cei care va uitati etapa de etapa nu mai realizati, dar fata de anii 2000, sa zicem, ca sa nu mai spun '80, '90, echipa asta a decazut teribil. Nici nu conteaza scorul, cat faptul ca nu exista o idee generala de joc. Actiunile sunt absolut la intamplare, jucatorii nu au un tonus bun, luciditate. Nimic. Si abia acum am inteles ce inseamna sa fii suporter. Sa vii saptamanal si sa dai bani pe asa ceva! Si sa mai fii si batut de jandarmi. 
Inseamna ca in mod cert nu iti place acasa la tine.

Cireasa de pe tort la toata bizareria asta a fost tipul care statea in stanga mea. Parea ca reactioneaza ca restul galeriei la meci. Dar nu era asa... La un moment dat, dupa ce noi luam primul gol, aud dinspre individul cu pricina: 
"Ei au dat, nu? E rau, nu?"
"..."
"Ai lor sunt in galben, nu?"
"..."
Probabil ca eu paream mai prost decat el, ca m-a lasat in pace si mi-a zambit. M-am uitat la el mai atent. Camasa in dungi asortata la pantaloni in carouri. Frumos. Deci asta era; era orb. Sper.
Intre timp, rusii raman in 10. Nu stiu cum, dar de cand aia au ramas mai putini, pareau si mai multi. Ai nostri nu mai atingeau deloc mingea, iar din stanga mea, periodic cate o intrebare bine pusa. Culmea a fost cand a emis si o parere asupra unui jucator, cel mai slab de pe teren, paratraznetul injuriilor aduse de intreg stadionul:
"Nu joaca rau, nu?"

Am plecat incantat de la stadion. Am bifat-o si pe asta. Prin comparatie, aseara am vazut meciul CFR-ului (acasa, sprijinind o bere) si m-a bucurat ce atitudine si ce joc poate sa aiba o echipa romaneasca. 
Dar stai.. 
CFR are 2 romani in lot.
Poate ar fi bine sa investim banii spre alte sporturi.
Parerea mea.

Wednesday, August 22, 2012

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Chiar asa...

In plin boom al economiei si al reconcilierii si infloririi sociale, dupa o guvernare portocalie cerebrala si cinstita, urmare dreapta a doua decenii de fantasmagorie post decembrista (adica toti si-au bagat picioarele in tara asta, ca sa o dam pe aia dreapta), ei bine, niste tipi de la ministerul sanatatii au gasit ce lipsea sistemului. Sistemul duduia si el, de altfel. Spitalele erau nenumarate si dotate, dar goale, pentru ca nimeni nu se imbolnavea in tara asta. Poate pentru ca mureau direct, poate pentru ca, sub obladuirea conducatorilor luminati si, istoiviti de beneficiile vietii, cetatenii pur si simplu se evaporau cand ajungeau la o varsta. Cert este ca totul mergea struna, ba, dar struna! Mai putin o treaba marunta. Un pardalnic de card de sanatate nu fusese implementat. Din cauza lui, totul se ducea dracului. Asa ca unu' mai infpt din minister a decis sa implementeze cardu' asta, ca sa nu  se faca tara de ras la nivel international doar din atata treaba. Restul, v-am zis, duduia. 
Bai, tata, amu, implementarea asta, numita pilot, venea la 5 ani dupa ce legea stipula CA CArdul sa fie deja functional, dar e ok, asta sa fie singura scapare din tara cu fluturi. Implementarea presupunea ca medicii sa scoata si sa distibuie cardul care era un centralizator al starii pacientului (simptome, tratament, costuri). Pe banii lor. Medicii au decis ca nu vor mai lua spaga de la pacient si pentru card si au protestat; "ba, fara card!" "Cu card!" urlau in plina societate a consensului ailalti. In fine. In plin debate asupra utilitatii si eficientei folosirii fondurilor nationale, cineva a avut o strafulgerare. Un moment de gratie. In farsit, cineva cu capul pe umeri. Si acest cineva, cu chipul inundat de fericire si cu mintea luminata de gratie divina a atras atentia  asupra unui fapt la care nu se gandise nimeni; de ce nu poate fi oportuna aceasta initiativa: CARD, citit pe dos, inseamna DRAC. 

Cred ca am epuizat tot ce as putea spune despre tot. Luminatii despe care vorbim, aia care au tras semnalul de alarma sunt o "organizatie civica". Un eufemism pentru "niste imbecili". Ca sa salveze situatia si totul sa fie perfect, cum v-am tot zis, cineva, chiar imi scapa cine, a propus CA CArdul ala nenorocit sa fie scapat de damnarea eterna si sa se numeasca "document".
Asa sa ii ramana numele!
Chiar daca, citit pe dos, "document" te face sa suni ca piticul ala posedat din Twin Peaks...
Iar restul, tot restul, se intampla doar in capul meu; tara e pe linie, politicienii isi fac partea lor de treaba, oamenii nu sunt rai si muncesc productiv, noi toti sunem impartiali si ne interesam asupra tuturor aspectelor unei probleme INAINTE sa devenim partizani etc. 
Noroc cu aia, ca am scapat de drac. 
Ca doar aia ne intuneca orizontul luminos.

Sfarsitul democratiei II

Inarmat cu o chifla noua, mi-am dat seama de cateva chestii pe care ieri, in furia lipsei de susan, le-am ratat. Oricum, ma interesa prea putin situatia, cat sa ofer mai mult din mica mea salata intelectuala. Azi, insa, am deschis, ca orice om rational al acestui secol, Facebookul. Trist. Totusi, deschizand facebookul, mi-am dat seama ca treaba pe care o semnalam de ceva timp, persista si face prozeliti. 
Oamenii uita care le e scopul. Nu sunteti niste buretei de supt idei, prieteni. Nu inteleg agesivitatea altoita nu pe argumente, ci pe radio sant, pe oameni altfel inteligenti. In fine, nu sunt maica Tereza sa ma intereseze frustrarile societatii, decat in masura in care ma afecteaza direct. 
Revenind, gratie noii chifle si a Facebookului, ma uitam la comedia ororilor care este CCR. Dar hai sa fim intelesi putin, aici. S-a decis legal contestarea unui om din functia publica, printru-un referendum. Deci chemarea noastra la vot. Treaba aia cu lovitura de stat e atat de imbecila, incat nu vreau sa ma gandesc la hatisul mental al celor care o iau din zbor. S-a decis referendumul si s-a votat un cvorum. Daca e bine sau nu, e discutabil. Conventia de le Geneva stipuleaza clar ca nu e legal sa conditionezi prezenta la vot si exprimarea optiunii, de prezenta colegilor de banca, de bloc, de uzina, la acelasi vot. In acelasi timp, 14 state europene au aceasta reglementare legala (cvorum). Deci, discutia cred ca se termina aici, la partea asta. 
Acum, pentru noi toti, era evident ca acel cvorum nu are cum sa fie indeplinit. Nu in Romania adormita. USL a analizat gresit aici, cand a votat, sub presiunea occidentului, cvorumul. In mod cert, Basescu a jucat tare bine cartea boicotului referendumului. Hai sa fim iar intelesi: nu este moral din punct de vedere al unui om politic sa ceara sa nu vii la vot, mai ales privind situatia lui. Adica sunt seful ales unui cotet dar cer gainilor sa nu voteze cine este seful. Error. Si tu te supui acelorlasi legi, amice. Macar teoretic. Este, insa, un procedeu legal al democratiei. Toate au fost. Au fost la limita si strict politicianiste si daunatoare, dar au fost legale, iar clasa politica a trecut deja peste moment. Treceti si voi. 
Urmatoarea etapa a fost a recensamantului. In Romania suntem mai putini decat s-a luat in calcul pentru cvorum. E gresit si imoral. Dar legea stipula ca numarul actual va fi luat in calcul abia peste 3 ani de la masuratoarea actuala. Adica atunci cand nu va mai fi nici ala, actual. Deci, imbecilitate. Dar legala. CCR a luat decizia privind soarta referendumului pe baza acestor coordonate. Morale sau nu. Corecte sau nu. Dar legale. Basescu si-a recastigat scaunul prin jocuri strict politicianiste si ipocrizie, dar nu acum, ci cand s-a stabilit in parlament cvorumul. Deci efectiv nu conteaza ca am avut parte de cea mai ridicata prezenta la vot din perioada post decembrista. Nu conteaza ca omul ala care e, in definitiv, un angajat al nostru, nu se da dus desi are 7.5 milioane de votanti impotriva lui. Om ales cu mai putin de 5 milioane. Ca raia, dom'le. Nu conteaza ca judecatoarea CCR care a decis soarta tarii este, efectiv, labila emotional, ca sa nu spun complet isterica si, aparent, nu in masura sa se imbrace singura, d'apoi sa decida daca referendumul a fost valabil. Nu conteaza si vorbesc serios aici. Asta e afterparty-ul. Highlight-ul a fost votul pe cvorum, in parlament.
Deci ce se intampla astazi, e in plus. Hai sa depasim momentul, unii in parlament, unii pe strada, si sa ne mai taraim pana la parlamentare, ca sa scapam o data, fiecare de cine nu vrem in parlament. Hai sa depasim si momentul penibil stalinist al anchetarii celor care au votat. Presupun ca si asta v-a scapat, in febra momentului. Procurorii merg prin sate si pun oamenii sa jure pe Biblie ca au votat sau nu. Merg la ei in casa, pe camp sau in biserica. Bai, ati capiat? Nici Dej nu facea din astea. Si hai sa ne intelegm iar; ancheta privind votul dublu sau mita electorala este binevenita, dar nu asa. Oamenii sunt nevinovati pana la proba contrarie, deci nu ii mai trata ca pe infractori-chiaburi, in ma-sa de treaba. Sau asta vine de la Zegrean si ideea stralucita ca "legea e interpretabila"? Inca ceva; votul este un drept individual si se exprima liber, direct, secret. Marturisiri in acest domeniu pot fi facute din proprie intiativa, nu pentru ca esti tras pe roata. Treaba asta stalinistia e la fel de in ton cu democratia ca sfaturile venite din occident, de la Uasinton sau Briusel. Si, pentru ca tot veni vorba, ce cred ca s-a trecut cu vederea mult prea usor este grava imixtiune straina in treburile noastre interne. Faptul ca Antena urla, ca basistii fura, va indigneaza pe toti, dar faptul ca americanii intra cu bocancii si ne dicteaza ce sa facem, nu va sperie, vad. Interesant. Cred ca aveti nevoie de chifla. Pe mine m-a ajutat, zic eu.
Revenind! 
O surpriza placuta dupa acest nou episod al tocanei nationale, este, pentru mine, tacerea dinspre prezidentialul etern. Ce nu inteleg este daca Basescu tace de doua zile pentru ca nu si-a revenit din mega anestezia administrata de stafful tehnic, care a incercat sa previna un Basescu euforic facand misto, de la tribuna, de Ponta si Antonescu (ar fi dat nasol, clar), sau daca tace pentru ca, in sfarsit, a inteles legatura dintre discretie si functia suprema in stat. Mi-ar placea asta, ultima, dar nu mai am cheia de gat, deci nu mai cred in povesti sau in Andreea Marin.
In incheiere, as vrea sa va arat ca lumea nu se opreste la votul asta. Azi, pe CNN, un conngresman republican isi punea cenusa in cap, in cel mai penibil stil american, pentru ca a inotat gol cu nevasta-sa. Si mai tare, CNN continua crucificarea amaratului aluia, cu un ton de dojana parinteasca catre copilul care a gresit. Imi aminteste de editorialul ala la misto, dintr-un ziar canadian, privind un american dat afara din tara pentru ca a criticat orientarea tarii.
Ala era pamflet, dar doamne cat de real era!
Astia conduc lumea, fratele meu. Astia ne dau noua sfaturi despre democratie. Anglo-saxono-blondo-rasisto-crestino-ipocritii astia, pseudo pudibonzi. 
Rock, nu gluma.



Vezi cum mi-am consumat prima jumatate de chifla:

Sfarsitul democratiei`

Tuesday, August 21, 2012

Sfarsitul democratiei

Ideea democratiei suscita numeroase intrebari. Adica e cam aiurea si naspa si greu de crezut ca exista, mai pe romaneste. Chiar si asa, a existat mereu o sceneta destul de prost pusa in scena, in toata lumea, privind mersul lucrurilor. Destul cat sa asigure micii castori care iau credite si cred ca au un rol de cetateni, a se citi truditori, ca totul e kosher si aberatiile alea ale lui Rousseau sunt in vigoare. In Romania, sceneta a scartait de la inceput. Democratia este la fel de natural jucata aici cam ca fotbalul, bunul simt, generozitatea, onoarea, cuvantul dat, clima temperata si celelalte cretinisme care ne definesc tara. Mai pe romaneste, traim intr-o tara cu puternice accente asiatice, despotice, si construita pe temeiuri foarte diferite de societatea occidentala la care ne raportam. Atat de nenaturala ne e democratia, incat efectiv, istoric, nu avem momente democratice. Cuza, Carol I, Carol II, Ceasusescu, Iliescu, Basescu, reformele agrare, reformele censitare, administrativ teritoriale, toate sunt momente care ilustreaza doar vointa solitara a unui cetatean mai infipt. Adica, pana si unirea provinciilor istorice s-a facut cu zambestul pe buze si armata romana la parada, in piata. De curiozitate, daca armata era peste munti, aia chiar s-ar fi lipit de Bucuresti?
In fine, irelevant.
Cert este ca, de ceva timp, jucam mizeria asta de mama si tata. Unu' e democratia, cu structurile si regulile ei, altu' e cetateanu', cu nevoile si obligatiile lui. Pe moment avem parte doar de ce fac mama si tata dupa lasarea intunericului. Adica mai draga, e o sceneta porno ceva de speriat, in care toti ne-o tragem reciproc, iar statul ne-o trage tuturor. Asta pentru ca suntem intr-un fel si ne purtam ca si cum am fi vecinii nostri (da, aia rai si naspa despre care am scris data trecuta). Si, de la tot trasul asta, la un moment dat, nivelul de puditate (oare exista cuvantul asta?) a tot scazut, pana cand am inceput sa fugim in curul gol pe strada si sa ne scuipam reciproc. Pentru ca nimic nu mai este sfant (nu in sensul ala religios, doamne fereste!). Nimic nu mai are substrat. Si, cel mai important, regulile scenetei nu mai sunt respectate. Si atunci, avem parte de culisele din spatele scenei. Vedem cine sunt actorii, cat sunt platiti si de cine, cate cearcane si varice au. Va fi greu acum sa iasa iar la 4 ace si sa se faca iar ca joaca jocul democratiei, nu? Sa puna iar papion si pantaloni si sa ne ceara sa platim biletul. Pentru ca, o data ce indemni sa nu mai votezi, nu mai ai legitimitate sa chemi iar oamenii la vot. Dupa ce te porcaiesti cu ailalti si nu respecti legile, nu mai poti sa imi ceri mie sa le respect. 
Efectiv nici nu mai conteaza cine a castigat, pe ce criterii si restul tocanei. Asa cum v-am zis demult, niciuna din parti nu va accepta esecul in chestiunea asta. Iar asta e cel mai grav moment: lipsa consensului. Intr-o democratie, adica intr-o guvernare pe baza de compromis si rotatie la cascaval, cineva trebuie mereu sa piarda. Stati relaxati, e o pierdere de moment si de fatada, contractele pe banii nostri merg mai departe, unii cetateni isi fac mai departe case (cu mai multe turnulete decat e nevoie), altii conduc mai departe retele de turism si socializare pentru tineret (numite tendentios trafic de persoane) s.a.m.d., iar doi trei fraieri fara sustinere apar la stiri ca au furat 3 stiuleti. Problema este ca la noi, de ceva timp, nimeni nu vrea sa piarda. De parca nu ar fi alegerile parlamentare la colt, si atunci toti redevin preteni si tovarasi si ne zambesc stramb pentru rolul nostru de robotei constiinciosi care, prin vot, le creditam iar scaunul ala nenorocit inca 4 ani. Plus masina, diurna, casa, salariu si meniul zilei la cel mai mic pret, la cantina Parlamentului. Apropos, nu am mai trecut demult pe acolo, dar daca mancarea si preturile sunt la nivelul pe care il stiam eu, acum 3, 4 ani, merita sa iesiti acolo, in loc de mall.
Mi s-a terminat chifla la care rontaiam. As vrea sa va spun din start ca era un sfert de chifla, posibil de pe jos, altfel nu stiu de ce nu a vrut-o nimeni. Cert este ca si piesa s-a cam terminat. Declaratiile belicoase sau voit mieroase nu aduc nimic nou. Mama si tata s-au despartit pentru ca nimeni nu mai gandeste. Nimeni nu realizeaza ca din mizeria asta de telenovela care ne-a devenit viata, pierdem toti. Cineva trebuia sa cedeze, iar acum nu se intampla decat sa se agraveze situatia. Dar, presupun ca, daca scopul tau a devenit jiltul suprem din tinut, te cam doare in bancheta limuzinei platite de stat, pardon, noi, ce se intampla cu truditorii. Desi ar trebui sa tii cont ca, daca aia care trag se duc dracului, si limuzina aia o sa se strice, la un moment dat. Ar trebui sa tii, cont, ca, la un moment dat, pentru noi nu mai conteaza toate hotiile si minciunile prin care te-ai sustinut la putere, nu mai conteaza cati oameni voteaza sa pleci o data acasa, nu mai conteaza ca ai promis ca pleci daca nu se aseaza apele, nu mai tii cont de decizia unei curti constitutionale facuta din orice altceva decat judecatori, nu mai tii cont ca presedintele acestei curti ne anunta miop ca legile sunt facute ca sa fie interpretate si, culmea, asta e maretia dreptului... Pai ce susanul ma-sii mai avem legi, atunci? De ce nu ne targuim direct in fata portii? A, stai, asta facem de cateva luni, deja.
Mama, e clar, lipsa chiflei isi face simtita prezenta. Ideatia stagneaza. 
Mai duceti-va dracului.
Cu respect.


Daca ai chifla la indemana, poti citi si:

Despre votul de la referendum
Tot despre votul la referendum 
Despre alegerile noastre
Despre fricile noastre

Monday, August 20, 2012

Carcotirea ca fundament

V-ati gandit vreodata de ce a prins asa de mult Cronica Carcotasilor? De ce mos Ion Roata era asa apreciat? Pana la urma, era un parazit care ii denigra pe toti cei care faceau ceva. Caragiale, clasa politica romaneasca, blogarasii sau forumistii de 2 lei, care nu au UNUL vreo slujba? Modelul televiziunii de debate, din Romania actuala?  Nicusor Dan? Dan Diaconescu? Becali? Ei bine, dragilor, suntem un popor tare nesuferit.
Mamalicki inseamna de fapt mult mai multe decat credem noi.

Romanii sunt eminamente contemplativi. Mai putin cand vine vorba de vreun furtisag marunt, ici colo. In rest, nu punem mana neam sa construim ceva. Nici cand apa ne ia casa. In schimb, suntem experti in sfaturi, deseori scoase cu greu printre resturile de coji de seminte care ne mobileaza extrem de delicat partea de sus a corpului. Aia opusa slapilor pe jumatate scosi din picioare. Emitem sfaturi si, mai ales, subliniem partile negative, inchipuite sau nu. 
Cred sincer ca cine reuseste sa faca un produs aici, la nivel profi, s-a chinuit si a scos ceva peste o realizare similara in occident. Asta pentru ca nicaieri ca aici nu ti se pun atatea piedici. De la emiterea unei idei, esti intampinat cu neincredere; urmeaza toate posibilele piedici, unele reale, altele doar ca sa nu tacem din gura. Toata lumea participa. Toata lumea stie cate ceva. Toata lumea e experta. Si, desigur, toata lumea e impotriva. Daca ai ajuns acolo unde vrei, daca ai reusit, in ciuda tuturor sfaturilor venite din sufletul celor care te-au "sustinut", ei bine, ai reusit pe dracu'. Ce mare branza ai facut? Recunoasteti pe cineva aici? Va reunoasteti careva?
 Ma uitam la marile concerte tinute aici. Voi ati vazut diferentele intre publicul din afara si turma aia care isi ocupa cate un scaun in picioare si sta ca jalonul, de la noi? Mama, mama, am ras cand Axl Rose a remarcat, dupa ce s-a uitat la noi chioras, "well, this is a quiet evening". It's a quiet existence, my friend. Romanii sunt mult prea constienti de ei si de valoarea lor ancestrala ca sa se injoseasca si sa isi piarda cumpatul. Sa participe la un concert, asa cum se face. Noi facem show doar cand suntem la volan sau cand trece cate o femeie aranjata prin fata noastra. Dar, atentie, si acolo ne agitam cat sa se reaseze semintele din mana. Nu trecem de un anumit nivel de actiune, scazuta in intensitate. Ne rezervam sa dam din gura, ca doar romanul e poet. Printre altele. Suntem rezervati. Cam ca englejii. Niste engleji balcanici. Balcanici, dar nici chiar ca astia toti care ne sunt vecini. Mai curand est europeni, dar nu estici naspa, adica asa, ca bozgorii sau polacii. Mai curand suntem un fel de nemti ai estului. Da, cam asa. Aproape ca aia sunt de fapt un fel de romani ai vestului.. Nu?
Nu ne plac nici turcii, nici rusii, toti sunt rai si de vina pentru toate.
Ma uitam cat au construit neamuri mici, de-a lungul timpului. Sisteme legislative coerente si functionale, societati, orase, state, renume. Cat au construit si mai ales cum au vrut si au reusit sa iti exprime existenta, in raport cu cei de jur imprejur. La noi, momentele pozitive, de exprimare, de constructie, de facut ceva, pana la urma, sunt rarissime. Avem o existenta haios ovina, dar pana la urma, unii sunt cei care fac si unii sunt cei care privesc. Macar daca ne-am rezuma la privit.

Pana la urma, Carol II ne-a definit cel mai bine ca neam. Ala avea pedigree cum rar gasesti. Era nu neamt, ci prusac. Era beton, ce mai. Ta-su avea un CV impresionant chiar si pentru noi. Fra-su, la fel. El era despotic, afemeiat, nu respecta legile. 
"Injura si facea datorii; era roman sadea" cum bine l-a mirosit Bratianu.


Citeste si :




Friday, August 17, 2012

Becali se ia la tranta cu necuratul

Frumoasa zi si astazi. 
Proaspat hranit, deci cu putin sange in circumvolutiuni, am decis ca am nevoie de ceva usor, deci am deschis televizorul pe posturile de stiri. Cum Realitatea face tot posibilul sa ia locul Pro-ului la stirile inutile si morbide, iar Antena dezvaluia steril noi nereguli la referendum, nereguli care evident, conteaza doar pentru cei care nu au semnat in alb pentru nu anumit presedinte suspendat, am schimbat pe RTV. Ei bine, RTV este postul meu preferat. Imi creeaza stari bizare, osciland intre ras isteric si somn profund. Astazi, ras isteric. 
Daca Realitatea merge spre stirile lacrimogene ale Escai, cu "puiul (de prepelita) care trecea straduta in asfintit, sub povara BAC-ului picat, iar ochisorii lui au ratat camionul care gonea spre el", RTV pare tot mai atrasa de OTV. Astazi, imagini cu niste manelisti (nu o spun peiorativ, asta faceau aia) care stateau in genunchi in fata unui copil. Aparent, era vorba de o poveste de vis, un fel de dream team; aia erau ceva staruri ale manelelor dambovitene, iar ala mic era viitorul Finutu like (poti sa citesti si articolul anterior, daca nu intelegi). Si deci, mai draga, RTV s-a decis sa faca un post national din treaba asta. L-au bagat in direct pe regele tiganilor, un cetatean cu o poza criminal de penibila (coroana a la Fane Babanu' de sub care ies bucle si o figura accentuat tampa), cu un psiholog. Mama doamne! Sincer, am ras cu mare placere. Psihologul vorbea din carti. Baiat destept, totusi, dar complet anacronic cu mediul in care era. Prietene, daca vrei sa te mai cheme astia de la RTV, vorbeste si tu sa inteleaga publicul! Mai uita-te la Kanal D pentru pregatire si da-i bataie. Lasa cartea, Fat Frumos! Revenind, ala ii tot dadea cu statusul, cu transpunerea de simboluri si inocularea unor idei eronate la nivelul tanarului viitor delicvent (asta recunosc, e de la mine), la care Cioaba raspundea invariabil "aaa, pai da! Chiar eu am... ".  Absolut superb. Femeia platita de RTV dadea si ea cate o intrebare, de altfel bine pusa, privind sursa banilor care cadeau ceva de speriat in imaginile prezentate. Cred ca aia aveau o problema cu ceva conducte. Tocana a fost completa.
De fapt, am crezut ca a fost climaxul zilei si am decis sa parasesc aparatul personal de emisie-receptie-unde. Televizorul.
Insa, stand eu pe balcon (asta ca mi-am amintit cum ti se dicteaza la circa schema accidentului), am auzit behaituri maxime. Vezi tu, aparatul electronic mai sus mentionat ramasese pe RTV, care azi chiar m-a surprins; a supra licitat maxim, dupa Cioaba, a intrat in direct Becali. 
Bai tata!
Treaba e acum tare simpla; cine crede ca Becali e prost, greseste. E incult si necitit si necioplit si paranoia si ma rog, nu continui ca nu avem toata ziua, dar, dar, dar! e un tip tare intuitiv. E un baiat self made si in mod cert foarte descurcaret. De la cacareze de oaie la caviar e cale lunga. 
Ei bine, Becali se da in stamba pe orice post face luxul de a-i oferi AIR time. Baiatul nu pierde nimic, pentru ca Romania nu este orice tara, sau, mai exact, nu este ca orice tara normala; aici, mascaricii prospera. El isi face deci o campanie perena, iar televiziunile ciupesc cee ce eu numesc rating la negru, adica telespectatori pe care, daca ai trai in tarile "alelante", nu i-ai vrea. Nu ai vrea sa te afisezi cu asa ceva. Nu ai vrea ca ei sa iti legitimeze existenta. Dar la noi, totul merge, si aia prosti sunt numa' buni, ca sunt mai multi si deci, vindem multa publicitate pe spatele lor. Doar sa le mai aratam o fesa, un san, pardon, o buca, o tata, un Becali, la ore din astea. Iar CNA e ocupat ca s-a zis pipi la radio sau ca "Vitali are mica". Nah, cam asa e si cu CNA, ar cam trebui sa se stie asta.
Ei bine, Becali iese si face ce stie mai bine. Lady Gaga e diavolul! Asta stiam, dar Becali a tinut sa ne dezvaluie ca daca el ar fi fost primar, el nu ar fi primit in tara lui pe discipolul diavolului.
Acum, nu stiu exact de unde vreti sa incepem. Poate mai bine trecem repede peste inadvertenta dlui Becali, care aparent crede ca primarul conduce o tara; pentru mine, declaratia a fost o abdicare de la orice calitate publica. Sa apari pe post, ca politician, si sa spui ca nu ai autoriza un eveniment de pe urma caruia urbea si natia ta au castigat bani buni si imagine, pentru ca si-a bagat diavolul coada, ei bine, asta este, in orice tara, un gest de sinucidere politica. Dar nu si la noi, dragilor. In tara in care televiziunile accepta orice ca sa mai impuste un punct de rating, oricine poate spune orice si lumea rade cu gura plina de mici. Nimeni nu ia in serios pe nimeni si, aparent, prea putini gandesc. Televiziunile si Becali, gandesc, in mod cert; unii fac rating, altii promoveaza o imagine de Mitica hatru, numa' bun de votat la toamna. Sper sincer ca realizati ca treaba cu diavolul e cam la fel de solida cat e morala televiziunilor de gen.
Circul asta ieftin a fost intrerupt doar de o reportera (reporterita?) care a inceput sa ne expuna ideile usor paranoia cum ca aia la care ne uitam nu e chiar Lady Gaga, ci un fel de sosie a ei. Amu, poate as fi inteles mai bine de ce am ajuns aici, daca nu i-ar fi dat intruna cu "pe de alta parte". La un moment dat, nu mai stiam pe care parte sunt.
Cam pe aici au bagat bine meritata publicitate, iar eu am reusit sa ies de sub vraja lor.

In ciuda acestui mic interludiu in, altfel, intelectualele mele behaieli aici, am puternica incredere ca mascaricii de orice fel din tara asta isi traiesc acum, doar acum, momentul de glorie. Pentru ca in prezent, romanii chiar sunt subjugati de mascarici, unii reusiti, altii mai fara sare, in toate domeniile cotidianului. 
Cred insa sincer, fara sa am vreun argument, ca istoria nu va ramane cu ei. 

PS: Ma-i cred ca asta mi se intanpla pentru ca a-m ras de Eminescu de atat ea ori si pentru ca am spus c-a nu ma-i poate fiii prezent intr-o societate contenporana, din punct de vedere educational.


Vezi si:

Un anotimp cat un destin
Banalitati cotidiene 

Tuesday, August 14, 2012

Banalitati cotidiene. Complet neinteresante.

Ploaie si racoare si weekend cu multa muzica. Concert si inregistrari. Adica perioada frumoasa. 
Pentru mine, cel putin. Daca vroiai sa vezi Stone Roses, cred ca te atacai daca aflai ca s-a surpat scena, de la ploaie. 
Sau daca efectiv nu aveai ce face si te interesa fotbalul, sa mergi sa vezi o amorteala de meci Barcelona - Dinamo. Dovada vie ca nimic nu joaca fotbal pe terenurile din Romania. 
Eu, insa, ma simt bine. "Stirile", adica telenovela in desfasurare, a ajuns cu adevarat sa ma plictiseasca grav. Viata chiar merge mai departe si fara Escu&Escu&Ean&Onta. Si inca merge frumos, chiar daca astia se chinuie (din greu, as zice) sa o strice. De fapt, merge asa frumos, incat pana si Euro a decis sa termine cu joaca si a inceput sa se reaseze. Nu are rost sa vorbim despre implicarea BNR aici, asta e nelipsita cam ca tantiile alea fara chef care inca populeaza (si vor popula for ever) "resorturile" romanesti.

Am jucat la Loto. Joc cu incapatanare, cand imi amintesc, asta doar ca sa indeplinesc toate criteriile din bancul ala cu evreul care ii cere Domnului sa castige. Daca eu macar joc, poate el isi face parte lui de treaba si va scriu dintr-o tara cu igluu, in curand. Adica iau banii si plec intr-o tara unde nu mi se scorojesc tatuajele dela clima asta temperat continentala. Am simtit nevoia sa explic ideea, nu stiu exact de ce.
Am auzit iar, nu stiu unde, treaba cu romanii nice si primitori si generosi. Bai, voi ati capiat? Sau nu vorbim despre aceeasi romani? 'Or fi unii care ne-au furat numele, doar ca traiesc in alte tari si sunt civilizati. Cred ca am auzit asta in legatura (sau imediat) langa stirea aia cu suporterii Stelei care s-au batut cu satenii de undeva de langa Medias. Super amuzant sa vezi stiristul cum incearca sa spuna decent ca aia au intrat beti sa faca pipi in curtile oamenilor, iar ailalti i-au atacat cu topoarele. Primitor, nu zic, nu. In mod clar, generos, la cate s-au impartit. Oricum, draguta medicareasa din reportaj. Adica medicul-ea. Nu stiu cum se spune corect din punct de vedere al feministelor. Nu stiu daca ati vazut, dar feministele tin mortis sa schimbe anumite cuvinte si alea suna de parca sunt spuse de aia din Covasna (romani sau unguri, ca vorbesc exact la fel).

Tocmai am aflat ca au aparut primele creaturi mutante, dupa Fukusima. Si e vorba despre niste amarati de fluturi. Astia nu s-au plimbat prin Bucuresti, cred.
Am mai aflat ca se scumpesc gazele de la iarna. Ne-a spus asta cineva de la Bruxelles, autoritatile noastre anuntasera initial ca nu se scumpesc. Cam in offside, astia. Macar sa ii includa aia de la Bruxelles la cc, cand dau mailul cu deciziile, sa nu pice de prosti chiar mereu.

Joi mergem iar la inregistrari, la Next Dog Studio. Ne vedem iar cu Costache si Mihai. Oameni foarte faini. Desigur, nu la fel de faini ca Dan Finutu (un cetatean ceva print al tiganilor), care s-a mutat din casa lui (care semana grav cu un cavou si pe care scria Dan Finutu 2003, intr-un cavou, oarecum copie a casei; scrisul si coloanele de la intrare erau cam la fel). Si despre asta am aflat la stiri. Eram curios daca Finutu era un gentil sau doar era finul cuiva.

Am vazut la McDonald's party de copii. Claunu' malefic lipsea. Ronald, that is. Cred ca teroriza copii (mai mici sau mai mari, daca ma gandesc la groaza pe care clownii inca o starnesc unor prieteni ai mei, majori si vaccinati) prin diverse cartiere neluminate. Aia mici faceau un haos greu de imaginat, dar oarecum coordonat de un fel de nurse spalata pe creier. Zambea si batea din palme fara rost. Parintii o ardeau apatic langa. Cred ca exista si  un McTort, sau ceva. 
M-am uitat la ei si m-am gandit: "ce fel de parinti fac ziua copilului la McD? Pentru ce il pregatesti? Corporate life & eating shit?" 
Am dar din cap nemultumit, mi-am terminat burgerul si am plecat.
Chill, ba.

Tuesday, August 7, 2012

Un anotimp cat un destin

Masina aluneca in ritm de Muse prin aceeasi Romanie pe care o stiu de mic. Prea putine s-au schimbat, totusi. Aceeasi iarba mereu arsa. Aceeasi lumina de bec, parca artificiala, data de un soare care arde iarba de mai devreme. Sate, unele devenite orase doar pe hartie, drumuri nationale, niste alei asflatate unde treci pe langa carute.
Am o senzatie de bine. Nu este o tara urata. Nici gand. Nu este nici pe departe o tara "europana", "occidentala". Poate nici nu trebuie sa fie. Atata ni s-a bagat asta in cap, ca trebuie sa fim la indigo cu oamenii aia care efectiv au alta cultura, prin contrast cu hoardele asiatice, ca, la nivel superior, ne-am pierdut identitatea. La nivel structural, ea este aceeasi si nu se va schimba. Deci nu are rost sa ne mai chinuim in sensul ala.
Buruieni si caini tin aici locul liniei impecabile din UE, care demarcheaza drumul de gardurile multicolore si cu tot atata personalitate cat romanii. Sau, mai corect, cu tot atata disciplina cat romanii. 
Casele noi din satele astea devenite orase, din aglomeratiile astea cu nume de demult si fara pic de viitor sunt cu adevarat urate. Ma uit cum se insira una dupa alta in cursa mea catre locul de unde ma voi intoarce, si nu ma pot sa nu ma gandesc ca efectiv, nu au nicio noima. Case portocalii chiar nu am vazut nicaieri in lume. Poate astia inteleg complet gresit casele colorate din Ardeal. Poate e vorba de servilism. Trebuie sa iei insa in calcul ca si servilismul asta are un sens. Servilismul extrem isi pierde eficienta. Cam ca atunci cand stii ca ai pe cineva dispus la orice, oricand. Ma rog, asta nu e neaparat rau, cat timp stii sa apreciezi asta.
La noi, servilismul extrem a imbracat forme bizare. Restaurarea caselor, mai vechi sau mai noi, a scos pe strasse culori excelent alese! Cam ca portocaliul despre care vorbam mai devreme. Des, asezonat cu albastru. Desigur, fara legatura cu PDL. Cel putin, sper sincer asta pentru cei care si-au aranjat astfel casele, nu de alta, dar PDL tinde sa migreze coloristic (si ideatic, daca ne gandim la nenumaratele initiative proprii criticate ulterior, cand au ajuns la ceilalti) spre verde. Ar fi un dezastru sa trecem, de la case portocalii, la case verzi. Sau rosii, sau galbene, ca acum urmeaza USL la guvernare, iar servilismul nu cunoaste culoare politica. 
Dar nah, asta sa fie problema noastra. La noi pana si centrala de la Cernavoda e bicolora. Si nu imbina cele mai reusite culori.
Intre casele de mai sus, gasesti si diverse afaceri. MiniMarket-uri si alte utilitati necesare "oraselor" prin care trec. Numele, la fel de inspirate ca si culorile: REGAL GLACIAL NON STOP. Langa, sediul PSD. De vanzare. Intre stalpii care marginesc drumul, ca sa nu intri obosit in casele oamenilor, cu masina, atarna diverse. "La multi ani 20.." (updatat de 3 ani incoace, ca il stiu), afise electorale cu oameni de care ti-ar fi frica pe strada, steaguri ale tinutului secuiesc. Ma rog, fiecare cu ce il doare. Nelipsite, Cluburile-Bar, in fata parcate limuzine la moda acum 27 de ani si cetateni pusi pe asudat de la dat cu pumnul. Viitori candidati pe afisele dintre stalpi. Din loc in loc, case facute de oameni care nu se uita doar la OTV. Copii arsi de soare si goi, alungati ca vrabiile de masini de lux. Bune si rele, asa de departe de Antene, Basescu, Realitatea, Iliescu, profit, marketing, strategie si restul. Caini si copii si meciul de sambata, de la matineu. Mai putine gropi, dar in continuare, treburi romanesti, cum este A3, autostrada facuta harcea parcea ca o mare fidea si pe care poti merge intre 2 orase, ici colo. In rest, o linie verde pe harta si fara relevanta pentru strainii nestiutori.
Romania, asa cum o stiu de mic.
Astept cu drag iarna.
Dar mai am de suferit pana atunci. Pana cand vine vremea romanilor, pentru ca romanii traiesc doar iarna. Atunci sunt si periculosi. Atunci si-au facut rascoalele, loviturile de stat, revolutiile, luptele de strada, unirea s.a.m.d. 
Iarna, romanii isi traiesc toata existenta, comprimata in cateva luni.
Vara, noi mergem la mici si bere.


Citeste si


Friday, August 3, 2012

Frica de trecut

Suntem o mana de oameni complet dezorientati. Suntem nesiguri de clasa politica, de compatrioti, de noi. Intrecerile sportive sunt mereu abordate fatalist. Sportivii nostri sunt mereu inferiori adversarilor si sunt mereu raniti, iar lupta capata proportii mitice. Ideile romanesti erau o data bune, azi, nu. 
Sunt simptomele unei natii nesigure de ea. Unei societati care si-a pierdut reperele. Unei societati care nu stie prin ce si cui sa se legitimeze. 
In doar 100 de ani, Romania a trecut de la un stapan la altul, iar argatii se bat intre ei pe mosie. Nimeni nu are puterea sa insufle ceva neamului astuia. Si, cel mai periculos, noi nici nu vrem asta cu adevarat. Oricine apare este judecat scurt prin prisma politicului. Este imposibil ca omul respectiv, la un moment dat, sa nu fi facut ceva care, pentru macar jumatate dintre noi, sa nu fie reprobabil. Toti sunt patati si compromisi, numai noi, nu. 
In degringolada asta, noua generatie a producatorilor apare extrem de sensibila la ideile urlate cat mai tare. Oamenii noi, de 30+ de ani, care acum si-au luat viata in propriile maini si descopera realitatea foarte altfel decat o vedeau la 20+ de ani. Oamenii care nu au prins decat bruma de apus a regimului lui Ceausescu, dar a caror adolescenta a fost bulversata de perestroika lui Iliescu. Oamenii astia muncesc si dezvolta afaceri si familii, iau credite pe care le platesc, fac consum si se uita la competitiile sportive cu romani, oamenii care stau aici. Vor sa creada. Ei, bine, oamenilor astora li s-a descoperit punctul sensibil. Frica de comunism. Frica de comunism exploatata nici macar subtil de o parte de clasei politice, de asemenea fost comunista. Pentru ca hai sa fim cinstiti cu noi; pana si "tanarul" Petre Roman era comunist. Nu mai zic de greii actualelor partide romanesti. Toti sunt fosti comunisti. Nu au aparut din neant pe o constructie ideologica, ideologia pur si simplu nu exista in Romania. Sunt fost comunisti care au exploatat resursele de orice fel la care au avut acces si au perpetuat oligarhia din ultima perioada ceausista. In mod cert, asta a acceptat mult sange nou, dupa '89, iar metodele, oricat de orbiti suntem azi de scandalul peren, nu sunt aceleasi. Nici macar mentalitatea nu este aceeasi. Azi avem parte de o capitalizare brutala, condusa de clasa politica, nu de cea economica (la noi cele doua se confunda), punctata de framantari cauzate de tentative de rasturnari / conservari de elita. 
Cooptarea noastra, a tuturor in lupta asta (pana la urma straina noua) este ce da legitimitate celor care se bat pentru putere. Este normal sa fii tentat de idei vehiculate. Ideal ar fi sa fii tentat de idei constructive. Ideile negative, cele care fac intregul esafod al vietii politice azi, nu sunt asa de ok. Votul negativ, blamarea tuturor, cautarea cu orice pret a petelor, pesimismul, toate se vad azi in societate, la nivelul strazii. Din pacate, de la clasa politica pleaca totul, pentru ca limbajul vulgar, dispretul, lipsa responsabilitatii si nerespectarea legii la nivel inalt si in administratie se vad imediat, in oglinda, pe strada. Internetul ne permite tuturor sa vorbim, sa ne certam ca niste gaite, sa ii denigram pe toti si sa injuram pe toata lumea, fara argumente, la adapostul tastaturii.  

Unde exact mergem, sincer? Macar ne place sa traim asa? Eu am parerile mele, la fel ca voi. Cred ca in ele, pe baza unor argumente bune sau rele, in functie de partea din care privesti. Incerc sa raman mereu deschis la argumente, nu la tare si la defulari. Scopul este simplu; vreau sa traiesc in tara asta si vreau sa o fac in limitele impuse de lege. Vreau sa platesc taxe si sa beau un vin cu prietenii fara sa ma feresc de pietrele aruncate stupid de oameni care altfel, poate sunt inteligenti si vor aceleasi lucruri ca mine. Un grup legitim de oameni care sa construiasca ceva aici, care sa nu dezbine societatea. Nu pot sa inchid ochii la enormitati flagrante, de dragul "fricii de comunism", "fricii de basisti", "fricii ca aia scapa". Deci, ca o greseala sa nu treaca, facem alta mai mare si ni se pare normala situatia asta. Votam intr-un mod gresit, pe principii gresite, dar este ok, ca sa nu ne manance comunistii. La nivel zero, nu poti sa indrepti o greseala prin alta, dragilor. Ia eu nu vreau sa devin la fel de murdar ca cei pe care nu ii creditez,  doar ca sa scap de ei. In plus, eu, si sper ca nici tu, nu pot sa inchid ochii la realitate. Nu am niciun Fat Frumos de ales aici, aleg intre o atitudine constructiva si una distructiva. Aleg intre oameni patati si incerti si, pana la urma, politicieni. Dar vreau sa o fac printr-un vot direct, nu prin decizia unui om care nu se da dus din scaunul unde noi l-am trimis; o fac in cunostiinta de cauza, ca cetatean intr-un stat independent (macar la nivel aparent). Deci stiu ca exista "so far" pana unde UE si SUA pot vorbi. Nu sa ma traga de urechi pentru mizeriile pe care le tolereaza aici de 22 de ani doar ca sa ne transforme in piata de desfacere. Mai stiu ca leul se duce dracului din cauza baieteilor astia cu iz de politicieni, dar la fel de bine stiu ca nimeni nu a facut nimic pentru moneda asta amarata de 22 de ani incoace, iar leul nu are cum sa raga daca nu este hranit cu investitii constructive si locuri de munca si productie. Mai stiu ca nivelul de la care leul alunecat acum este artificial tinut de BNR, ca politicienii sa culeaga laurii, iar altii, foloasele financiare. Mai stiu ca suntem cum nu se poate mai penibili la nivel mondial, si nu vanatoarea de vrajitoare comuniste ne-a adus aici, ci incertitudinea, lipsa de chimie si talent pentru asa ceva, incompetenta si lipsa de importanta a celor care ne reprezinta la nivel international. Vad ca de Schengen, spatiul Euro si toate umilintele la care sunt supusi romanii la nivel extern s-a uitat complet azi. Inainte de "lovitura de stat din Parlament", Romania era respectata la nivel international, societatea nu era rupta, iar economia nu era distrusa de politicieni corupti. Sau nu?
Nu ar trebui sa uitam toate astea, asa cum nu trebuie sa se uite nici de "reusitele celorlalti". Ce conteaza este sa nu uitam, dar sa facem ceva ca sa trecem mai departe. Iar acest ceva, sa nu fie tot ilegal.
Frica de comunisti, de capitalisti, de batranii patati, de tinerii incompetenti, de aroganta, de dispret, de trecut, trebuie sa dispara. Nu suntem niste copii care se ascund de cuvinte. Am invatat sa deosebim oamenii, binele de rau, stim sa nu mancam fierbinte, sa nu lovim ceilalti copii. Stim toate astea, deci hai sa nu ne mai purtam ca niste prescolari si sa facem treaba, noi, in primul rand, la locul nostru de munca. Nu ne plac comunistii, nu ii votam si gata, dar nu spargem magazinele de dragul asta. Nu ne plac hotii, iar perfect, speram ca justitia sa isi faca o data treaba si nu ne prefacem ca si-a facut treaba pana acum si doar acum nu si-o face. Sau invers. Nu vrem sa ne conduca cineva, nu ne prefacem ca suntem mai multi (doar de data asta, ca merge) ca sa iasa neaparat cum vrem noi. 
Democratia este un mod superb sa traiesti fara restrictii violente. Compromisul trebuie insa acceptat de noi toti, iar contractul social trebuie acceptat si de politicieni, si de noi.
Frica de trecut inseamna frica de noi.

Wednesday, August 1, 2012

A patra zi dupa Moise

Foarte interesanta reactia presedintelui respins prin vot public. Cum s-a intors dl Traian Basescu, cum a tinut sa ne spuna ca va incerca sa genereze un sentiment de reconciliere nationala. Dupa care, in spiritul asta, a anuntat ca Ponta si Antonescu vor avea plangere penala si a indemnat cetatenii (nu stiu care, aia care nu l-au ales, cred) sa nu se mai uite la Antene. Acum, nu e menirea mea sa veghez la publicul Antenelor. Cred ca se descurca singurele aici si o fac bine. Eu sunt doar curios unde oare ai mai vazut un presedinte care sa indemne oamenii sa nu se uite la un post de televiziune (dupa ce a indemnat cetatenii sa nu participe la vot). Intreb asta pentru ca mie imi aminteste teribil de mult de indemnurile stalinistilor impotriva actiunilor chiaburilor. Dar stai, stalinistii sunt ailalti, nu Basescu. Parca. Atunci? 
In fine, e vorba de dl Traian Basescu, deci nimic nu ma mira. Nici faptul ca, imediat dupa vot, Blejnar a aparut si s-a autoproclamat drept o victima politica, nici faptul ca nevasta lui Marta, adica tipa care conduce(a) o retea de prostitutie din biroul sefului de cabinet al lui Blejnar, a fost eliberata. E ok, poate pleca dupa barba-su.

Mica noastra introducere este de fapt un preambul la ceva mult mai important. Votul la referendum a fost, cum va spuneam, cum nu se poate mai rau. Adica majoritatea zdrobitoare a romanilor care au vrut sa se faca auziti, au spus ca nu il mai vor pe omul asta sa ii reprezinte. Si asta este tot ce avem cert. Pentru ca nu putem sa consideram ca cei care nu au venit la vot vor contrariu. Pur si simplu, democratia nu merge asa. Putem face alte legi si ne ghidam dupa ele, dar astea care ne croiesc viata azi nu crediteaza asa ceva. 
Deci, ce avem? 
Avem 5 milioane de oameni care l-au votat pe actualul presedinte, in trecut.
Azi, avem peste 7 milioane de oameni care vor ca el sa demisioneze. Stare normala, intr-o tara normala si unde functiile sunt doar functii, nu moduri de viata infractionala.
Ieri, aveam o lege a votului, in baza careia presedintele a fost ales. El a vrut schimbarea legii si legea s-a schimbat.
Azi, presedintele a realizat ca legea schimbata sub guvernarea lui nu ii mai este favorabila, asa ca a cerut reschimbarea legii pe care chiar el a schimbat-o. Doamne...
Azi, pe criteriile noii legi, extrem de discutabile, la vot trebuia sa vina un anumit procent din populatie, ceea ce este complet imoral si in neconcordanta cu normele europene. Dar asta este legea azi.
Tot azi, avem un recensamant facut, recensamant care arata clar ca suntem mai putini decat se lua in calcul, deci acel procent de populatie necesar la vot nu este cel preconizat din carti, din trecut, ci este unul mai mic si, culmea, a si fost intrunit. Totusi, la vot au fost luate in calcul rezultatele anterioare acestei ultime masuratori a populatiei.
Pe scurt, la vot au venit mai multi romani decat era nevoie ca referendumul sa fie validat. Problema este ca numarul actual, real, al populatiei, va fi "oficializat" abia in 2013! Este evident o mare greseala a sistemului. Avem o lege imorala si gresita, care spune ca votul meu nu este bun decat daca vin cu prietenii, ca sa fim mai multi. Avem o alta masuratoare, care ne spune cati eram acum cativa ani si ne cere sa fim, azi, la vot, jumatate + 1 din cati eram acum cativa ani. De ce? De ce nu ne raportam la cati suntem azi? Exista atatea vicii de jur imprejurul acestui referendum, incat te doate capul. 
La ce ne raportam?
La o lege gresita si care nu e in folosul "adevarului"?
La o numaratoare din trecut, complet depasita si care aduce prejudicii?
La ideea de LEGE?  

Cert este ca, undeva la mijloc, oamenii astia care se bat peste capul nostru, si a caror actiuni ne afecteaza direct, cineva trebuie sa faca un compromis. Dl Traian Basescu trebuie sa renunte dracului la amenintarile cu represasiile justitiei "independente". Noua Putere trebuie sa accepte rezultatul unei actiuni pe care au acceptat-o din start; nu poti schimba regulile jocului pe parcurs, chiar daca jocul este imoral si profund gresit. Chiar daca dl Basescu efectiv nu mai are legitimitate. Chiar daca  suntem mai multi romani la vot decat se cere, dar nu se ia in calcul numarul nostru actual, azi. Chiar daca PDL se comporta ca un dusman al vietii politice democratice in tara asta si boicoteaza participarea noastra la viata politica.

Cert este ca suntem intr-o masina pe care nimeni nu o conduce si toti oamenii din masina se bat intre ei, in timp ce altii fura parti din ea. Accidentul e in fata, dragilor. Cert este ca legile tarii trebuie respectate la nivel inalt, altfel, la nivelul strazii va fi haos.

Mai sunt cateva luni pana la alegerile parlamentare, iar toate actiunile astea strict politicianiste, cu iz de rafuiala si cu un profund impact negativ asupra vietii noastre cotidiene, din partea tuturor actorilor de pe scena politica, nu fac decat sa indeparteze alegatorii celor doua tabere pentru alegerile din toamna, cele care vor conta cu adevarat pentru urmatorii 4 ani, cel putin la nivel teoretic.


Uita-te si la:

Despre sportivi, Olimpiada si cativa imbecili

Sincer, ma relaxasem complet fata de situatia din tara. Merg la fotbal de doua saptamani si sunt mult mai preocupat de intinderile suferite in folosul echipei. Reusesc sa imi stabilesc un ritm mai repede decat credeam, dar chiar si asa, mai pierd cate un picior, se mai duce o glezna, mai un junghi in sale, asa ca dupa 30 de ani. Imi amintesc mereu de treaba aia: "daca dupa 30 de ani nu te doare nimic dimineata, inseamna ca esti mort". 
Ei bine, toata treaba asta e tare buna la psihic. Durerea fizica te tine departe de ganduri. Totusi, ca sa nu imi fie junghiurile in pace, cativa imbecili au simtit nevoia sa umple spatiul public de cacao. Mai exact, au sparcait niste enunturi cu pretentii intelectuale si au simtit nevoia sa le spuna in public pentru ca, deh, toti mascaricii au voie sa in direct, zilele astea, gratie epocii mediei. Sau netului. 
Pe scurt, avem cativa oameni trimisi la Londra; oameni care fac sacrificii greu de imaginat de noi, astialalti; oameni care isi dedica existenta unor 3 minute care inseamna totul pentru ei; unei probe in care se bat pentru suprematie cu toata lumea si o fac cu culorile noastre pe ei, iar sacrificiul lor strict personal, in timp ce noi ne imbuibam cu McDonald's oricand avem chef, are ca scop aducerea gloriei revarsate asupra noastra, a tuturor. Chiar si imbuibati cu McD, cum suntem. Dintre toata lumea care isi face veacul la teve, politicieni, analfabeti, fotbalisti fara vreun scop sau rezultat, toate aceste "vedete" polueaza efectiv spatiul public. Dar ii toleram, pentru ca asa suntem noi; suntem obisnuiti cu mizeria si cu tocana. Pe banii nostri, desigur. Ei bine, sportivii adevarati, adica cei care se antreneaza o viata intreaga pe banii lor pentru a si castiga ceva (aviz "tricolorilor" care dau cu piciorul in basica degeaba, e vorba de titluri, nu de bani), ei merita R E S P E C T. Merita si bani, desigur, mult mai mult ca celelalte categorii enuntate, care insa, ironic, fac cu adevarat bani, spre deosebire de amaratii aia care sunt prea ocupati sa obtina performanta si deci, nu se dezbraca sau dau din gura la teveu. Asta e momentul lor. Hai sa nu il stricam.
Nu ma intereseaza sa va spun cine si ce mi-a generat reactia asta; oricine poate sa afle singur. Important este ca macar zilele astea sa fim constienti ca avem un lot de gimnastica, unul de canotaj, unul de box, scrima, haltere si, macar zilele astea, sa fim alaturi de ei. Important este sa reactionezi, atunci cand tampeniile cu iz de dogma chiar depasesc orice urma de ratiune. Bunul simt este rar aici, ca bunastarea sau cultura civica, deci  nu am asteptari la nivelul asta. Avem tot restul anului sa ii uitam si sa ne holbam la Crudu, Blejnar sau Mutu. Dar zilele astea, oricine ai fi, si orice ai crede ca ai realizat pe plan personal, pentru ca e greu de crezut ca vreunul dintre noi face ceva cu adevarat in folosul comunitatii, hai sa fim civilizati. Hai sa ne respectam sportivii, steagul si, in definitiv, hai sa ne respectam pe noi.

Citeste si despre sparcaielile impotriva lui Bute