Wednesday, June 27, 2012

Nastase. Basescu. Bradisteanu. Si noi.

Un caz ciudat de cretinism, ar fi spus personajul lui Jim Carrey, in Masca.

Zilele astea am avut ocazia sa vad ca media a depasit de mult religia in manipulare. O face mult mai bine, mult mai eficient si atinge straturi ale populatiei care era imuna la farmecele lui Iisus, Moise, Yahwe, Allah, Mitra, Jupiter si alti cetateni fotogenici (pe cruci, munti, covoare zburatoare s.a.m.d.).
Cateva lucuri nu imi dau pace in recentul caz de manipulare mediatica. O iau ca prezentatorul poporului, unicul cenusiu DD:

- cum s-a impuscat Nastase cu jumatate de Bucuresti in fata casei, fara sa se auda nimic afara?
- cum a luat foc toata suflarea de la un simplu zvon aparut pe burtiera de la Realitatea (sau ailalti, RTV, ii cam incurc de cand s-au certat), ca Nastase s-a impuscat? Ca tot vorbeam despre manipularea media.
- cu ce mana s-a impuscat omul asta, pana la urma? nu am vazut un raport final oficial care sa certifice ca s-a impuscat in partea stanga, cu mana stanga sau in partea dreapta; am vazut doar animatii indoielnice si contradictorii (Nastase e dreptaci);
- care e filmul grozaviei, totusi? Nastase s-a impuscat, dupa care a fost incatusat, dupa care s-a imbracat singur? Omul e un cochet, recunosc.  
- cum a iesit omul ala din casa, ok, fara masca de oxigen, sange si alte grozavii (dar cu un fular de zile mari peste o rana deschisa)?
-  de ce e acuzat medicul Bradisteanu pe baza interceptarilor telefonice pentru favorizarea infractorului Nastase inaintea unui examen IML care sa certifice ca Nastase, intr-adevar, nu s-a impuscat?
- cum trecem asa lejer peste faptul ca statul nostru foloseste metode pur staliniste de ancheta? De ce e ascultat Bradisteanu?
- de ce super avocatii lui Nastase iau in calcul abia acum sa ceara anularea pedepsei pentru prescriere?

Am doar certitudinea ca traiesc intr-un stat mafiot, condus pe criterii de forta si impunerea vointei personale prin institutiile statului. Cred ca acesti mafioti spalati si fotogenici (spre deosebire de alde Nutu & Co, care si aia au publicul lor, totusi), numiti generic politicieni ai "partidelor", isi regleaza conturile in fata noastra. Mai cred ca suntem considerati si mai prosti decat pana acum; altfel nu imi explic telenovela asta ireala a cetateanului Nastase, condamnat indoielnic pentru un fleac (cred ca toti tinem minte ce facea Nastase pe vremurile lui de glorie, iar treaba asta pentru care a fost "prins" este o cretinitate), de catre un adversar personal (nu politic), si care trage in caderea lui o serie de alte "personalitati". Nu uit nici de metodele NKDV folosite de DNA si Presedintie. Telefoane ascultate, antepronuntari, incalcari ale autonomiei justitiei si altor institutii ale statului, imixtiunea in cursul justitiei etc.

Imi amintesc de fostul meu profesor de politologie, Parvulescu, si de fraza lui preferata: "Partidele politice trebuie votate!"

Chiar asa, domnii mei.

Citeste si Despre A. Nastase. La rece

Thursday, June 21, 2012

Despre A. Nastase. La rece.

Cred sincer ca in ziua in care romanii, mici si mari, bogati si saraci, vor invata sa isi tempereze reactiile nelalocul lor, vom avea dreptul sa speram ca putem trai mai bine. Ca ne putem uita la vecini si spune, pe drept, ca speram sa ajungem macar ca ei. In prezent, suntem dincolo de notiunea de "latini" si "pasionali", in fond niste eufemisme; suntem penibili.
Romanii nu reusesc sa gandeasca la obiect. Problemele se pierd in aparente. Problema cainilor comunitari se dilueaza in poze cu catelusi plouati. Problema de la Rosia Montana este "transata" de Maia, superba intr-un clip cu tot atata relevanta, cat pisoiasul care mananca Whiskas, pentru bolnavii HIV (aia supra finantati, cum credea fostul Culturii). Este stupid.

Problema unui om politic condamnat de justitie trebuie privita ca atare. Ca un om condamnat de justitie. Evident, politicul implica partizanat, si nimeni nu va privi problema la rece. Si totusi, Adrian Nastase este un cetatean oarecare. Ca mine si ca tine. Ca Basescu, Iliescu, Lucescu. Chiar daca ei primesc NUP in cazurile monstroase in care au fost anchetati, chiar daca primesc ingrijire medicala prioritara si preferentiala. La nivel abstract, trebuie sa intelegi ca exista egalitate interumana, la nivelul de notiune. Cazul unui om politic (orice om politic) condamnat, in sfarsit, naste stupoarea "prostimii". Stupoarea hranita de surescitarea patologica. Si marii pot sa cada. Da, intr-o lume normala, da, pot. Dar dincolo de defilarea politicienilor indurerati la capataiul mentorului, de haituiala mediatica, de acuzatiile fara rost, este vorba despre un simplu om a carui soarta a fost decisa de Justitie. Tipa aia oarba si impartiala, daca tineti minte. Si care, dupa, de unul singur, s-a impuscat.
Ma deranjaza ca azi nimeni nu mai tine minte ca Adrian Nastase a fost etalonul arogantei. Merita sa se impuste pentru asta? Evident, nu. Este oribil prin ce trece familia lui? Desigur. Dar tocmai asta incerc sa va spun; nu asta este problema, nu caracterul lui, nu faptul ca alti anchetati au scapat, nu faptul ca el, ca om, are dreptul la compasiune.

Indiferent ca ti-a placut Nastase sau nu, ca om politic, prin ce trece acum este o drama. Dar, in acelasi mod, drama asta nu are nicio legatura cu o decizie a Justitiei si nu trebuie sa il spele de vina pe un om condamnat de Justitie.

Deci hai sa nu mai aducem in discutie ca X sau Y nu au fost condamnati, ca sunt si ei oameni, si tot asa. Oameni erau si cand furau in vazul lumii si erau huliti de aceiasi romani care acum au uitat asta, dupa glorioasa guvernare portocalie. Eu sper ca Justitia isi va continua cursul, indiferent de simpatia publica de care se bucura unii sau altii. Undeva, intre NUP-urile primite de primul flotor al statului, de primul miner, de primul oier si de alti favorizati ai sortii, de politicienii care au adus, toti, tara in starea de azi, cineva a condamnat, in sfarsit, un astfel de cap incornorat. A loose end din acest sistem.
Pana la urma cum este?
Justitia nu functioneaza nici cand scapa Basescu sau Iliescu sau Becali, nici cand Nastase sau Chitac sau Stanculescu sau Solomon sau Avram cad? De ce gandim atat de subectiv? Aici nu vorbim despre culori electorale, asa cum nici interesele lor nu erau definite partinic. Aici vorbim despre un sistem infractional generalizat la nivel de stat, asa cum a spus, lucid, CTP. Aici vorbim despre niste oameni care au calcat pe bec. De ce nu pastram aceeasi unitate de masura? Este nedrept ca doar Nastase a fost condamnat, sau cum? Nedrept este daca Nastase a fost condamnat fara ca dovezile impotriva lui sa fie clare, chiar daca judecatorii cred altceva. Ei nu au voie sa dea un verdict decat pe baza dovezilor. Cred, de fapt, ca asta este si problema: oamenii care si-au acoperit urmele metodic, perfect, si stiu ca au fost condamnati pe baza unor dovezi netemeinice, obtinute ilegal de catre procuratura. Mare oftica, intr-adevar. Tu stii ca aia nu au cum saobtina dovezile decat ilegal, aia stiu ca esti vinovat, noi ne uitam ca prostii.
Deci, stati pe faza. Azi e judecat Huidu, dupa ce i-a omorat pe amaratii aia, in masina. Dar, daca a trecut destul timp, poate facem un flash mob sa il sustinem. Ca doar e si el om.

- text scris pe 06/21/12 -

Monday, June 18, 2012

Decibeli interiori

Am inceput micul articol cu finalul. Asta am scris prima oara. Asta conteaza. Restul este umplutura. Dar una frumoasa, recunosc.
Aseara m-am bucurat de Motorhead. Frati-miu a facut invitatia, eu m-am echipat cu tricoul, jeans-ii rupti, figura asortata la tatuaje si gata.
La fata locului, oameni aflati la a treia zi de fest. Veterani. Rockisti cu pleata si tatuaje si cicatrici si pierce-uri, piele si cizme, ciorapi plasa si tinte. Bere inauntru, bere afara, peste corpurile incinse, priviri lascive sau tampe de la combinatia de bere si caldura. Patch-uri de motoristi. Pustoaice fardate goth. Doamne care inca stiu sa te innebuneasca prin atitudine. Baieti care isi (re)descopera masculinitatea. Totul asortat la un exces de decibeli. Hehe. Oricat de spalat esti, oricat de des schimbi tricoul si oricum iti arata colegii, tot rockist ramai. Este un sentiment care depaseste gustul si alegerea. Te defineste. Si un mic declic te trage inapoi in starea asta de care, poate, te-ai indepartat fara sa vrei.
Dincolo de look si atitudine, romanii au inceput sa invete sa fie public, iar rockistii o fac excelent. Ma uitam la oamenii astia cum au sustinut cel putin 6 ore de live/zi timp de 3 zile si mi-am dat seama ca adolescenta publicului roman este pe cale sa se incheie, iar trupele care vin aici au parte de public adevarat, matur. Sunt oameni care au trecut prin experienta de 30 de ani a occidentului in doar cativa ani; a fost un curs intensiv; au venit trupele cu care copiii din afara au crescut in oras; aici, le-am avut pe caseta, acum le-am vazut live si experienta ne-a maturizat pe noi, iar lor le-a oferit a doua tinerete. Pentru ca nicaieri, in afara, nu mai ai parte de feelingul flamand al publicului roman. Ma uitam in public si recunosteam "pusti" de varsta mea, care nu au avut ocazia sa VADA asta cand trebuia, la 17 ani. O vedem acum, desi avem ceva cearcane in plus, si slujbe si griji si copii si placeri "vinovate", tabieturi si rasfaturi. Dar inauntru, suntem asa cum trebuie si stim sa facem spectacol, ca public. Iar trupele venite stiu sa isi onoreze numele, oricate zeci de mii de km au la activ. Personal, am venit pentru Motorhead, deci ma refer strict la ei. Este uimitor cum stiu sa cante englezii. Cum stiu sa redea maleficul care caracterizeaza genul asta de muzica. Si este important sa stii la ce sa te astepti. Pentru ca rock-ul este rock, iar punk-ul, punk, iar indie-ul, pop. Sunt 3 stiluri pe atat de distincte, pe cat publicul care le boosteaza. Si nu ar trebui sa se legitimeze una prin alta, ca doar nu auzi rockisti sustinand ca sunt indie. Ei bine, nici indie-ul nu e rock. Chiar nu e, dar mini industria bucuresteana tinde sa treaca peste asta*. Am avut parte aseara de putere, in cel mai primitiv stil. De o adevarata intoarcere la primordial, ca atitudine. Fara fake shit si pose si alte concepte din alta sfera. A fost asa cum trebuie sa fie. A fost dur si mult si rock. Englezii care au facut industria asta, fie ca sunt Judas Priest sau Motorhead, sunt incredibili. Si cer totul de la public. Cand pleci de la ei, pleci rupt. As face o mica paranteza aici, publicul mai putea aseara, si dupa headliner, iar ideea de a avea trupe mai mici, dupa, in cort, a fost tare buna. Am vazut Tiarra si am fost placut surprins de ei si de publicul care inca mai putea.

Am plecat pe jos de la concert. In mare parte, pentru ca mi-a murit bateria la masina. De fapt, doar pentru ca mi-a murit bateria la masina. Am mers pe jos de la Romexpo pana in fostul cartier evreiesc, unde stau. Actualmente tigania Udristei. Dupa asa un concert, cativa km facuti in ritm alert, prin orasul plin de verdeata. Si sa stiti ca Bucurestiul nu este nici pe departe orasul mizer pe care il critica unii. Este frumos si este fantastic sa mergi noaptea prin el. Si e placut si sa iti amintesti statistica oficiala:

"Bucharest's crime rate is rather low in comparison to other European capital cities, with the number of total offenses declining by 51% between 2000 and 2004. The violent crime rate in Bucharest remains very low, with 11 murders and 983 other violent offenses taking place in 2007. Although in the 2000s (decade), there have been a number of police crackdowns on organised crime gangs, such as the Cămătaru clan, organized crime generally has little impact on public life. Petty crime, however, is more common, particularly in the form of picketpocketing, which occurs mainly on the city's public transport network. Levels of crime are higher in the southern districts of the city, particularly in Ferentari, a socially-disadvantaged area."

Ei bine, asa e. Poate pentru ca romanii folosesc un alt sistem de defulare decat occidentalii. Poate pentru ca tuturor le e frica de caini. Cert este ca e placut sa te plimbi prin zona centrala. E verde si liniste si frumos. Desi latra. Cel putin pe mine. Poate pentru ca zona asta care latra simte ca "sunt un om rau". Poate simte ca mi-ar placea ca orasul sa devina un mare exportator de manusi sau alte articole de piele. In fine. Ce este mai important este linistea interioara pe care eu, poate si tu, o putem obtine gratie unor pasi facuti pe jos. Doar cu tine si cu decibelii care inca iti urmaresc gandurile.

Si mi-am dat seama. Chiar nu poti fugi de ceea ce esti, cu adevarat. Esenta ta ramane in interior si, daca esti norocos, o recunosti si o accepti. Nu fugi de ea. De tine. Chiar nu are rost.


* Vezi si
Un bacon de post
1 km initiatic

Monday, June 11, 2012

Intre vis si pragmatism

Rezultatele alegerilor locale au consimtit o stare de fapt vizibila din cosmos. Oamenii au votat fie administrativ, rece, fara culoare politica (acolo unde evidenta era incontestabila), fie strict negativ, punitiv, acolo unde nu aveau "gospodarul" de serviciu pe care sa il realeaga. In ciuda "imenselor beneficii aduse tarii, contestate doar de nenorocitii din Antene", PDL (desi inverzit) a primit cca 13% din buletinele de vot. USL, peste 52%. Asta este un vot negativ, ca TOATE voturile din Romania, din 1990 incoace. Mai grava este persistenta unor voturi strict disperate, pe tipicul PRM. Azi, ele merg la PPDD, care a adunat 8% dintre voturile romanilor. Este sincer grav; asta este nivelul celor care fie trec cu disperarea peste orice ratiune, fie sunt complet imbecili si se raliaza la genul de atitudine a la Garda de Fier. Conteaza mai putin oamenii astia, desi ei pot scufunda o barca. Orice barca. Responsabilitatea vine acum partidelor cu traditie si pretentii, sa nu conlucreze cu micile copii xerox ale lui Dan Diaconescu. Ma indoiesc ca vor tine insa cont de asta.

Revenind la ce este important. Important este ca ai o mana de oameni care reusesc sa treaca de mazga politica. Ei sunt fie cei care isi pastreaza scaunul, fie cei care reusesc sa castige in ciuda scorului scazut al partidului. Ei sunt primari, in sensul edilului administrator, nu Mesia, nu sac fara fund la promisiuni pentru copii cretini, si asa mai departe. Personal, il felicit pe Oprescu. L-am sustinut si cred ca nu ai de ce sa te rusinezi, ca bucurestean, cand mergi prin urbe. Ca este departe de a fi perfect, e adevarat. Dar cine a trait aici si tine minte orasul de pe vremea lui Halaicu, cu trecere prin domniile incoerente ale lui Basescu si Videanu, nu poate sa nu simta o imbunatatire. Mai cred ca omul asta are capacitatea sa scape si de cainii de pe strazi, sa continue si proiectele de infrastructura, sa imbunatateasca transportul public (ca doar el a introdus transportul de noapte promis inca de Videanu) sa mentina un pret cat de cat normal al gigacaloriei (si asa mai departe), in conditiile in care acum are la dispozitie si un Consiliu General care nu ii mai este potrivnic. In acelasi timp, cred ca doctorul nostru realizeaza marea presiune care vine o data cu alegerile astea; daca pana acum a facut ce a facut, cu Consiliul pe care l-a avut, cred ca este clar pentru toti, asteptarile sunt, acum, mult mai mari. Don't screw it up, doc!

Cat despre ceilalti, ce sa spunem? Am sincer dubii ca oameni cu mare experienta politica nu au prevazut dezastrul spre care se indreptau. Ma refer aici la Prigoana, care nu este un junior si stia ca nu poate lua orasul, cu PDL-ul atarnat de picior (fara sa imi bat joc de situatia omului). De altfel, scorul PDL-ului este cel care l-a boostat pe Piedone (nu el a castigat, PDL-ul si taxa auto au bagat-o in pamant pe Sulfina), sau pe Boc, care, daca ar fi candidat peste 2 luni, ar fi castigat detasat Clujul. Acum a fost prea repede, iar mostenirea guvernarii, prea mare. Este insa un semnal de alarma, la alegerile parlamentare, este clar ca PDL-ul va reveni mult peste scorul actual, iar in anumite regiuni va surclasa USL (daca acesta va rezista pana atunci).
Pragmatic a gandit si candidatul minune, Mesia intre hoti, unicul Nicusor Dan, care, in mod cert, a tintit un scaun in Consiliu, si nu luna de pe cer, cum au crezut cei care l-au sustinut neconditionat. Ei, bine, domnule Dan, l-ati obtinut. Succes in a-l si fructifica asa cum promiteti. 

As mentiona, in final, un lucru general si important, indiferent de optiunea politica; prezenta la vot a fost de aproape 60%, cea mai mare din ultimii ani. Este ceva fantastic, intr-o tara in care nu exista cultura civica, iar practica democratiei a fost un dezastru, sa vezi ca mai exista o tresarire (redresare este prematur sa ii spunem), chiar daca a fost si ea, pe fond negativ. Ma gandesc doar la cazul meu: niciun candidat nu m-a mai scos din casa de mult timp; a reusit Mesia de pe Dambovita, si campania lui ultra agresiva, care efectiv m-a facut sa realizez ca un astfel de om nu trebuie sa ajunga primar. De altfel, omul a fost foarte coerent in gandire si a stiut mereu ca nu va sari parleazul dincolo de un loc de consilier. Nu l-a interesat ca a atins apogeul impactului asupra alegatorilor si ca "da in rosu", pe tipicul "incerci prea mult", pentru simplul motiv ca nu ar fi sarit niciodata de scorul lui Oprescu. Ce conta era sa sara de pragul Consiliului, pe ideea "ceri mai mult, ca sa obtii ce vrei".
Sper doar ca cei care l-au sustinut, sa pastreze legatura cu el si sa ii verifice activitatea imaculata in interesul nostru, al tuturor.
Hai, la munca!

Vezi si Din Control la Primarie sau Ce m-a deranjat la N. Dan

Monday, June 4, 2012

Cenzura de serviciu

Imi place sa cred ca persoanele care reactioneaza la ideile lansate "in targ" sunt peste medie, ca numar de icre gri intracraniene. Altfel, dezbaterea sterila, debate like, fara sa isi propuna sa dezvolte si sa gaseasca raspunsuri, ma plictiseste, demult, deja.
Ultimele mele articole au avut o puternica tenta electorala, in mare parte ca reactie la asaltul la care ne-au supus partidele. Surprinzator, cel mai agresiv asalt mediatic vine, prin caile neconventionale, de la unul dintre candidatii fara un partid in spate (la nivel oficial). De la Candidatul, ca sa fim mai exacti, pentru ca asa se prezinta El si discipolii Sai. Si mai deranjant este ca vorbim aici de oameni tineri si educati. De persoane care sunt active in noua lume si fac bani, recicleaza, citesc si nu se scobesc. Ei , bine, oamenii astia sunt incredibil de brainwashed. Sunt oameni cu care nu poti avea o discutie relaxata, pe argumente, sunt oameni care se inflacareaza si devin chintesenta obtuzului (frumos cuvant). Sunt cei care condamnau, sub forma gloatei fara chip, nefericitii banuiti de vrajitorie. Este fantastic sa vezi asa ceva la "oamenii de maine", pentru ca astia sunt cei care pot duce Romania pe un drum mai bun. Dar nu asa.
Astazi, toti putem scrie. Toti ne putem arata goi, lumii de care, pana ieri, parintii se ascundeau. Traim paradigma show-it all, gratie statusurilor si mess-ului si facebook-ului si follow-me-ului si tot asa. Toti stim ce fac ceilalti, ca intr-o mare casa, fara usi. E o metoda buna sa ne descatusam de psihoza comunista, cand ne ascundeam de ceilalti. Este o efervescenta a exchibitionismului. Are si parti negative; face cohorte de adepti fara pocnet de sinapse personale, sau naste intoleranta totala.
Va propun un mic exercitiu. Cand scrieti, ganditi-va ca ce spuneti ramane. Este indexat de noul univers virtual si va fi gasit pe net peste mult timp dupa ce va veti schimba parerea. Cam in acelasi fel in care azi, pe o stea indepartata, poti vedea "live" Olimpiada de la Berlin si atletii salutand Fuhrerul de la estrada. Ganditi-va ca, desi pare libertatea totala, posibilitatea de a posta ceva vine cu o responsabilitate. Netul nu ne ofera doar un exercitiu democratic tardiv (extrem de necesar romanilor), ci si posibilitatea sa scoatem negativul din noi, sa il pozitionam in afara noastra, sa il vedem si sa il ocolim. Nu ajunge sa criticam toti, ideal este sa reactionam la nivel practic si sa invatam sa nu repetam ceea ce blamam. Vezi ceva, scrie, dar cand pleci de la pc, nu fa si tu la fel.
Deci va rog, publicati-mi comenturile pe paginile voastre, chiar daca nu va plac. Nu le publicati doar pe cele care trec de cenzura personala, oricare ar fi numele voastre.