Thursday, May 31, 2012

Din Control la Primarie

Am sa incerc sa fac postul asta cat mai succint si mai elocvent. Nu il votez pe Nicusor Dan si nici nu voi spune pe cine votez, ca sa nu fie un post electoral. Ce vreau sa fie inteles este insa ca unii candidati sunt cu adevarat mai nocivi decat altii si, deci, as prefera sa nu sufar si eu aiurea 4 ani pentru ca unii sunt vrajiti de ceea ce nu este cu adevarat important. Asa cum Clinton era ragusit si frumusel si a captivat publicul feminin in fata adversarului sau mai pregatit politic/administrativ, dar mai conservator si, deci, mai antipatic, la fel nu pot sa trimit intr-un post atat de important pe cineva care efectiv nu are forta necesara.
Problema este analizata dintr-un unghi complet eronat. Nicusor Dan s-a autoerijat in aparatorul moral si curat al bucurestenilor in fata coruptilor. Este, de altfel, singura metoda ca sa iesi in fata, fara un trecut politic/social/cultural (cine e omul asta, totusi?) sau fara sustinere politica; te pozitionezi in opozitie cu "cei rai". Succesul dlui Dan fata de un alt rebel fara cauza (sau program coerent), Remus Cernea, este ca dl Dan a coagulat in jurul sau elita intelectuala tanara, efervescenta, a urbei. Cel mai important este ca in aceasta elita, un loc important a fost acordat publicitarilor; de fapt, asemanarile dintre publicul dl. Dan, al clubului Control si al radioului Guerrila este frapanta. Este vorba despre aceeasi minoritate extrem de activa intelectual si cu impact mare pe vizual in Bucuresti. Din pacate, este vorba de o metoda de manipulare absolut identica celor rurale si lipsite de finete ale celor care dau mici si pungi in schimbul voturilor. Important nu este sa purtam cardigan si sa ascultam muzica la moda, ci sa avem o idee despre cum functioneaza sistemul politic in care ne implicam. Asta pentru ca avem pretentii fata de amaratii cu punga si micii, de mai devreme.

Administratia Bucurestiului are o conducere centrala mixta:
1. Primarul General;
2. Consiliul General.

Primarul este cel care propune initiativele. Bune sau rele.
Consiliul (format din oameni de afaceri, politicieni) este cel care le aproba. Cele doua organisme sunt interdependente, consilierii nu pot propune ce sa se intample cu urbea, initiativele Primarului nu pot functiona fara aprobarea Consiliului.
Consiliul General poate sa nu aprobe finantarea unui proiect al Primarului.


Pe langa structura centrala, Primaria este in stransa relatie cu autoritatile de stat/private pentru atragerea de fonduri, aprobari, ajutoare. Intre ele, diversele regii (apa, caldura, electricitate), Ministerul Transportului, Sanatatii, Finantelor, FRF etc etc etc, si Primariile de Sector. Primarul trebuie sa fie un om care are puterea sa isi impuna ideile tuturor acestor parteneri. Dincolo de ceea ce poate parea un ton polemic, nu stiu cati ati participat la vreo intalnire a Primarului cu acesti parteneri. Sau la vreo sedinta a Consiliului General. Ca peste tot, este vorba de o confruntare, decisa de sustinerea politica sau de chimia dintre oameni. Cine poate impune scaderea tarifelor la energie, fara sa aiba nimic in spate? Sau finalizarea unor lucrari de infrastructura?
Intrebarile sunt cu atat mai indreptatite cu cat dl Dan (a carui lipsa de forta poate sa fie subiectiv resimtita) nu are o echipa in spatele sau. Nu vine cu parteneri, tovarasi, camarazi, hipsteri, you name it, care sa ii sustina initiativele in Consiliu. In conditiile astea, de ce l-as credita cu mai mule sanse decat aberatiile gen "transport public gratuit", "puterea trece in mana poporului" si altele? Intre noi fie vorba, puterea nu trebuie sa treaca in mana poporului pentru ca acesta nici nu stie ce sa faca si nici nu are parghiile necesare. De ce radem de aberatiile fara substrat ale lui Dan Diaconescu, Gigi Becali, Vadim sau Prigoana? Pentru ca spun tampenii fara acoperire, este demagogie pe fata. Dl Dan foloseste demagogie spalata pentru intelectuali si atunci e ok, ii spunem marketing.

Deci, ca sa nu o mai lungim, analizati la rece: o masina fara motor nu va porni, oricat de frumoasa este. Un primar fara consiliu sau sustinere politica nu va face nimic, oricat de bine gandita este campania lui si oricat de multa sustinere are la nivel al noii intelighente. De ce sa ne mintim aiurea in conditiile in care naivitatea are un impact major asupra orasului si repercusiuni asupra noastra, a tuturor? 4 ani fara un Primar in adevaratul sens al cuvantului vor duce la tirania consilierilor. Acestia sunt multi si veterani in ale vietii si, cel mai important, nu au "fata", ca Primarul. Majoritatea coplesitoare a bucurestenilor nu stiu cine sunt oamenii astia care, efectiv, sunt mai importanti ca Primarul. Edilul este colonelul de la KFC, daca vreti; el este fata administratiei. Aia multi si ale caror nume nu le stiti voi au in spate afaceristi si partide si fura, daca nu exista cineva care sa se impuna in fata lor.  
Ganditi-va bine inainte sa votati. Este o mare responsabilitate, dincolo de a fi un drept.

Vezi si De ce nu il votez pe Nicusor Dan (care, ironic, ii este favorabila, ca abordare).

Mami, da' de ce...

De ce avem atatea statui cu Eminescu in tara asta? Obsesie religioasa sau lipsa de imaginatie la un popor majoritar analfabet?

De ce partidul care a facut atata bine tarii (doar nenorocitii din Antene neaga asta), isi schimba culoarea si numele cu care participa la alegeri? De ce sa nu beneficieze de roadele muncii lui?

Led Zeppelin, Pink Floyd, Doors, Deep Purple, Black Sabbath, The Who, Rush, Dylan, Kinks, Joplin, Hendrix, Sex Pistols, Rainbow, Thin Lizzy... De ce a simtit lumea ca trebuie sa faca pasul spre '80? 

De ce punem paznici la poarta scolii, cand profesorii violenti sau devianti sexuali sunt INAUNTRU?

Fuga dupa cai verzi

Ei bine, copii, asezati-va bine si ascultati povestea noastra cea de demult. Pe vremuri, domnitorii se inconjurau de dregatori. Curteni. Erau niste neni needucati, cu grave carenta la igiena, care duceau tava prin hruba domneasca si isi asigurau interesele personale inaintea celor ale seniorului. Ale tarii, nu existau ca si concept. Acum, stiu ca am inceput cu "pe vremuri", dar treaba asta despre care vorbesc eu se intampla astazi. Azi, exista un astfel de senior, sa ii zicem Flejnar. Seniorul asta a avut anumite sarcini fata de marele despot Debil Poc. Trebuia sa aduca pungi cu galbeni la palat. Omul era profi, avea o adevarata retea. De la vami la maruntii din sistemul fiscal. Intre ei era un curtean numit Copartz Marta. Ei bine, omul asta era, in termeni din dictionar, un impinge tava al lui Flejnar. In realitate, omul asta era Cerberul de la poarta galbenilor. El decidea cine si cand intra la marele senior, unde se dadea semnatura pe galbenii poporului (recunosc, trademark-ul lui Dan Falsonescu, de la televiuziunea poporului). Amu, nenea asta, Marta (nenea Marta?), a disparut. Soata Martei s-a sesizat rapid. Dupa doar 5 zile a anuntat Politia ca jumatatea ei lipseste de acasa. Politia, la fel de rapid, a reactionat prompt. La 10 zile (ZECE) dupa ce nenea Marta a disparut de pe harta, lumea s-a impacientat si a inceput sa trambite dupa ea. El, scuze. In fine, copii. Ce mai tura vura, Marta devine din anonim, disparut. Din disparut, martor impotriva seniorului Flejnar. Din martor, vinovat. Dragut, nu?
Un bulgaras care monopolizeaza atentia mediatica, in timp ce marile dosare ale coruptiei sunt incheiate unul dupa altul. Fara vinovati. In tara magicienilor, banii dispar fara sa ii fure nimeni. Si daca a scapat vreun dosar fara NUP, se prescrie la anul, stati linistiti. 
De ce fugim dupa portarul dracului, cand dracul e la indemana? Pentru ca, hai sa fim seriosi, una este sa introduci un om la seful ANAF (adica ANA lui Flejnar) una e sa sa ai dreptul de semnatura si sa manageriezi politica fiscala a tarii. Iar cel care are dreptul de semnatura si de care s-au lepadat vamesii, amicul Flejnar, victima politica a comunistilor, parte esentiala a evaziunii care a dus tara unde suntem (si in acelasi timp a guvernarii europene care ne-a adus tot aici), ei bine, asta pleaca acum sa activeze in domeniul privat. Dupa ce ai condus ANAF, pleci in consiliul de administratie al unor privati? Haide, frate...

Lecanosdeta.

Tuesday, May 29, 2012

De ce nu il votez pe Nicusor

20 de ani de "democratie" ne-au adus o multitudine de alegeri. Alegeri, dar mai ales, campanii. Dupa 20 de ani, ai crede ca ne-am specializat in campanii. Si asa si este. In mare parte, pentru ca la noi, campania este permanenta, pigmentata cu scandaluri de coruptie si ineficienta. In plus, banii si know-how-ul folosibili in campanii se duc in concertele electorale cu iz de mici si in pungile cu culorile partidelor. Tuturor partidelor. Un adevarat curcubeu democratic. Dar cu iz de mici.
Revenind, insa, nu pot sa nu observ ca nivelul intelectual al campaniilor a scazut considerabil. De foarte proasta calitate sunt si pozele facute. Sincer, nu am vazut o strategie coerenta interpartinica sau macar un afis facut cu cap. Daca politicienii au inceput sa isi bage pilele si in campaniile electorale, sau daca interesul se duce, cum, am spus, spre specialisti pentru gratarele electorale, nu stiu. Cert este ca, de la USL (cu 4 culori si 3 fonturi pe un singur afis) la PDL cel verde (?), la parodia ieftina si cu reminiscente nostalgic naziste a UNPR-ului, ai parte de politicieni care zambesc fortat, violent de fals; la peruci puse pe dos, la incadrari de toata jena, la poze arse care fac ca pretendentul sa para mort de 3 luni, la diferente de incadrare/dimensiune in aceeasi poza, la exprimarea frustrarilor legate de lipsa de inaltime sau de par a unui candidat sau altul, etc etc etc. E de toata jena si e si asta un semn ca asta e interesul politicienilor nostri pentru  noi, alegatorii lor. Nici macar nu se mai chinuie sa minta frumos, asa cum sta scris in contracul social. Al lui Rousseau, domnilor catindati. Asta era gratis, nu era pe fonduri europene.
Printre favoritii mei in campania dezastruoasa enuntata mai sus sunt Gigi Becali, Vadim Tudor si sumedenia de oportunisti fara nume sau personalitate, doar cu o foame de zile mari in ochi, care se pozeaza cu Dan Diaconescu. Trebuie sa recunosc ca, de bine de rau, astia au reusit sa inteleaga ca, pentru a crea o coeziune la o formatiune politica, primul element este sa ii imbraci pe aia toti la fel; cam ca la fotbal. Asa ca au asezonat la toate afisele lor electorale un mov/violet care se potriveste de minune cu cearcanele morbide ale lui Diaconescu. Priceless! Favoritii poporului primesc locul 3 in cea mai imbecila si incoerenta campanie electorala mioritica.
Usor la egalitate cu ei se afla o poza care aminteste de Amara '34. Un grup de batranei complet necunoscuti, intre care troneaza, cu o coafura demna de Nosferatu, unicul, usor iesitul din mana, Vadim. Pe un fond albastru, un grup mic, plutind undeva in vazduhul nationalismului de cea mai proasta calitate, Vadim si "echipa" ne indeamna sa ii votam pentru ca... e timpul. E totusi un mare pas inainte; pe vremuri, anuntatele masuri economice ale lui Vadim priveau executia pe stadioane. Desi, daca ma gandesc, macar aia avea o oarecare referire la economie (executatii erau reprezentantii elitei economice, Mafia, cu accent pe al doilea "a", daca mai tineti minte. De fapt, pe "i", daca ma gandesc mai bine).
Castigatorul acestei scamatorii de campanie intr-o tara care triseaza tot este insa unicul si fantasticul Gigi Becali. Aici e mult de spus. Cred ca toti ati observat ca atunci cand Gigi rade, devine chintesenta caricaturii romanesti. In aceste circumstante, cineva din "staff-ul de campanie al lui Becali" (hahaha nu cred ca am zis asta) a sugerat ca razboinicul sa nu mai rada. Probabil ca se auzeau behaieli prin afis, nu de alta. Cert este ca Becali a adoptat o ipostaza absolut dementa; omul este incruntat, incrancenat de-a dreptul. Impactul este accentuat si de culoarea nefericita aleasa pentru back ground: un degrade negru/sangvine folosit de obicei la saloanele de masaj erotic. Ma rog, oamenii din "staff-ul de campanie al lui Becali" stiu mai bine cum e cu astea. Ca tocana apocaliptica sa fie completa, Gigi si-a ales un slogan decent, european si evaziv: In slujba Crucii si a Bucurestiului!
Am vazut deja asta de multe ori prin oras, dar tot a trebuit sa ma opresc din scris, ca sa rad.

Q: Care este interesul cetatenilor in alegerea unui administrator al urbei?
A: Evident, sa fie incrancenat in raspandirea cuvantului Domnului.

Q: Ce fel de edil vreti?
A: Un cruciat.

Deci Becali nu se anunta ca un edil, ci, mai curant, ca un iezuit a carui ferventa mistuitoare poate fi usor plasata in Franta secolului XV.  S-o fi molipsit omul de la bancile alea pline cu frantuji, acolo la Bruxelles.
El este castigatorul meu. Si, sincer, daca nu isi lega numele de o afacere incerta, cum este clubul Steaua, ar fi fost si al vostru. Pentru ca romanii (si bucurestenii nu fac deloc exceptie) sunt inimosi. Ei aleg cu inima.  Poate nu au creier. Nu stiu.
Cert este ca Becali si-a sabotat sansele politice undeva intre etapa a 15 si a 18, cand Steaua a pierdut titlul. Sincopa l-a scos la rampa pe Diaconescu, urmatorul si actualul Becali, unul de sorginte si mai proasta, asa cum Becali a fost urmasul net inferior al lui Vadim. Lipsa oricaror idei coerente, politice sau de orice natura, miza pe cartea nationalismului, a manipularii mistice a nefericitilor (cu ajutorul Bisericii Ortodoxe, mereu acolo pentru toti cei care platesc), a exaltarii imbecilitatii si oportunismului, intr-un cuvant, a cetatenilor romani ai UE, asigura oamenilor astora un loc de imunitate in societatea noastra.
Deci, pe 10 iunie, ne vedem la vot. Scuze. Va vedeti la vot. Cu Dumnezeu inainte!


PS: nu ati gasit nicaieri vreo referire la cel mai hip candidat, nu e asa? Tocmai de aia nu il votez. Daca vreti sa vedeti totusi, de ce, gasiti aici.


Sunday, May 27, 2012

Hai sa nu mai fim romani. Macar azi.

Noi, romanii, suntem de 9 ori campioni mondiali la box.
Noi, romanii, neamul (poporul!), avem in palmares 30 de victorii din 31 de meciuri, dintre care 24 prin KO.
Noi, romanii, iesim in strada si crasme si bem victoria pe care am obtinut-o dupa munca si privatiuni. Gratie talentului nostru.
Noi ne-am aparat de 9 ori, cu succes, titlul de campion mondial.

Bai, da' ce si-a luat-o Bute aseara!... 

Friday, May 25, 2012

Protestul de final de saptamana

La ce e buna uniforma politiei? Ar fi cateva oportunitati care imi vin in cap:

1. Sa te pierzi usor in noapte dupa ce lovesti un om pe trecere. De cele mai multe ori, beat fiind, in masina Politiei; (in caz ca va intrebati, tocmai s-a intamplat din nou, azi)
2. Sa nu te vada pagubitii cand se trezesc a N oara cu masinile sparte in urbe;
3. Sa acopere jegul;
4. Sa mascheze "darile" de la cei pe care un cartier intreg ii stie cu ce se ocupa, dar carora Politia le strange mana.

Cred ca imi stiti bine atitudinea fata de Politia Romana; pandacii (mai exact fotoliile alea de la Rutiera, care nu fluidizeaza traficul, ci te asteapta sub cate un pod sa depasesti viteza de 50 km/ora) si gandacii (adica cei care se plimba fara rost prin oras, in special ziua; noaptea o fac doar pe la bulevardele principale si atunci repede, sa nu cumva sa observe ceva). Cred ca am spus de fiecare data cand am avut ocazia cat mi-as dori sa am "oameni ai legii" la care sa apelez, in care sa am incredere si pe care sa ii respect. Nu e cazul aici. Politia Romana continua sa paraziteze orasul, ca si finantele noastre. Intretinem un aparat complet ineficient, asta stim. Mai grav este ca oamenii astia, care se simt niste victime, privesc siguranta cetateanului strict ca pe o afacere personala. Un punct de unde trag foloase. Si mai grav este ca oamenii astia au devenit deja un subiect arhicunoscut al stirilor de genul "accidentat pe trecere de un politist beat, care a fugit de la locul accidentului".
Cam asta ar fi.

Fact: in zona in care stau am "donat" 2 oglinzi si o bicicleta. In alta zona (tot centrala) am "donat" alte 2 oglinzi. Reactia Politiei a fost urmatoarea: m-au certat pentru ca mi s-a furat bicicleta din curte si am fost convins ca nu are rost sa fac plangere. In celelalte doua cazuri, mi s-a dictat un proces verbal fara sa mi se asculte poveste (existenta unui martor care vazuse faptasul, a 4 camere de supraveghere pe strada), si mi s-a promis ca voi fi contactat, ca sa mi se confirme demararea cautarilor. Nici pana azi nu s-a intamplat nimic. Cu autori cunoscuti (sau macar banuiti).

Fact: in capatul strazii mele exista un atelier auto ilegal. Nimic high-tech; 2 parliti intr-o curte plina de daramaturi. Nici macar nu sunt proprietarii locului. Cand am spus Politiei despre loc, ca si despre faptul ca zona aduna pusti beti pe motociclete sau masini cu continut colorat, mi s-a raspuns ca ei stiu despre asta de mult timp. Atunci?  

Mi-ar placea, in conditiile in care vreo uniforma citeste articolul asta, sa imi spuna de ce nu as plati (in loc de enormele venituri varsate in conturile Politiei, de noi toti) o taxa de protectie la Gigi Pumn sau alta prezenta atletica din cartier, care imi garanteaza integritatea bunurilor? Si ma costa si putin.

Wednesday, May 23, 2012

Magistrala albastra

Parisul este un cumul de asteptari exacerbate, realitati peste dezamagirea ta creata de aureola artificiala a urbei, cultura, mizerie, trafic.
Exagerat, nu? Asa e Parisul.
Hai sa incepem. Dupa inceputul asta plin de emfaza pariziana, pot sa va spun ca Parisul mi-a oferit ceva ce pierdusem dupa Toronto; indulgenta pentru Bucuresti. Haosul stradal presarat cu nesimtire, lipsa de atentie la stop, ambulante, motociclisti, totul intr-un cor infernal de claxoane inutile face ca cel bucurestean sa apara chiar decent. Traficul nu este singurul lucru exacerbat din marea capitala. O adevarata inflatie de palate, statui, monumente. Efectiv traiesti simptomul Vadim; cand C.V. Tudor venea la emisiuni cu o stiva de dosare fantastice, in care aflai unde este Elvis, ce mananca extraterestri, ce culoare avea ochiul lui Horus, tot ce retineai era abundenta stupida de informatii. In toate este nevoie de o rationalizare, de o gradare a oferirii. De un playlist, daca vrei. Nu arunca totul in supa, de la inceput, nu va iesi bine. Asta este Parisul. De la cele 6 palate care fac Luvurul, la cei 16 km de galerii de arta gazduite, la cele 4 luni necesare ca sa acorzi un minut fiecarei opere de arta din acest colos cultural, Parisul este un adevarat mall cultural. Este prea mult. Este obscen.
Si totusi, reuseste sa isi faca loc in preferintele tale. Cumva, farmecul unor strazi care seamana violent cu Bucurestiul (dar arata bine), te cucereste. Cumva, realizezi ca ai in fata varianta maximala a formei minimale in care traim noi; daca Bucurestiul ar fi pastrat linia adoptata in secolul XIX, si-ar fi ingrijit cladirile, ar fi construit rational, ar fi spus NU mizeriilor arhitecturale care ne "pigmenteaza" cotidianul, am fi putut sa ne situam pe aceeasi linie cu Parisul. Am fi fost la capete opuse ale aceleiasi magistrale; de la Sena la Dambovita, micul si marele Paris sunt mult similare. Noi am pierdut legatura asta, azi e clar. Azi, Bucurestiul arata mai dezordonat si oriental ca niciodata, dupa secolul XIX. Dar in trecut, pot sa inteleg cum a fost posibila comparatia.
Daca Parisul isi castiga bunavointa carcotasilor de serviciu, francezii nu. Sau macar parizienii. Oamenii nu sunt rationali. Sau bine crescuti. Nu, ei sunt latini. Si parizieni. Nu va asteptati la bunavointa. La o minima cunostiinta de limbi straine. Bariera de cultura si limba nu trece niciodata in metropolele unde engleza nu este prima limba. Primul efect este nesiguranta. Nu pentru turisti, care se simt protejati de pasaportul din buzunar. Nesiguranta "celorlalti" este insa omniprezenta in metropole, iar Parisul nu face exceptie. Negri, magrebieni, chinezi, toti traiesc in continuare intr-o Franta alba. Blonda, mai exact. Romanii sunt tigani. Italienii sunt "ceilalti spanioli". Englezii si nemtii sunt "ceilalti europeni". De altfel, primul drum facut de noul presedinte francez, in chiar ziua investiturii, a fost la Berlin. Un adevarat periplu vasalic si grabit la noii stapani ai Europei.

Alte mituri:
- democratia franceza: Parisul este sub inraurirea totala a absolutismului; dictatori militari, de la "cetateanul Napoleon" (da, ala care era Imparatul unei republici) la militarul de Gaulle (ala care altoise siguranta statului pe democratie), care i-au trasat bulevardele, i-au modelat monumentele etc;
- tiganii romani: sunt mai rari decat autohtonii mizerabili care dorm pe strada;
- Rap-ul francez: penibil.

Cherchez pas la femme. La Femme este in Londra, Roma, Berlin, Budapesta, Toronto, Bucuresti, dar nu in Paris. Frantuzoaicele sunt imbracate prost, neingrijite, nu poarta tocuri, sunt intersarjabile. Parfumurile bune raman, din pacate, doar in magazinele de firma arhicunoscuta care sunt mai dese ca toaletele publice.

De incercat: patiseria (mancarea, in general), slujbele catolice (biserica catolica ofera spectacolul psihologic at it's best, fata de amatorii de la noi), atmosfera din cafenele (desi spatiul este folosit pana la meschinarie), o plimbare pe Sena.
Taxiurile sunt ieftine, dar Parisul este enorm; o cursa medie poate duce spre 17/20 E. Metrourile sunt cea mai buna cale de transport; sunt vechi si miros execrabil, dar vin foarte des. Atentie, parizienii se inghesuie mult peste "hai ca se poate" autohton. Se imping violent in tine fara sa spuna nimic. Fara sa mai fie loc.

Asta ar fi Parisul la minut. Este un oras enorm si prosper. Este o metropola europeana (adica a lumii vechi) si, cel mai important, una cu o mare personalitate. Nu este vina ei marketingul de care beneficiaza te face sa ajungi acolo cu asteptari nerealiste. Nu, Parisul nu este zana cea buna si trebuie luat cum este el. Nu poti sa nu admiri forta localnicilor. Fiecare monarh a tinut sa isi faca simtita prezenta. Sa faca inca un pod, la doar 50 de metri de cel deja existent. Sa ceara o noua amenajare a urbei. Sa isi faca o curte din noile minti ale epocii. Sa isi puna amprenta la modul constructiv. Si azi, parizienii aroganti trag foloasele.
Prin contrast, timisorenii nu vor sa plateasca un impozit anual de 40 ron pentru amenajarea cladirilor istorice din urbea lor. Dar nu isi incap in piele de civilizati ce sunt.
Tot respectul.

Citeste si despre ceva mai la esti de noi.