Wednesday, April 14, 2010

le vent nous portera

Uite ceva de demult:
Noir Desir, intr-una din cele mai bune melodii ale lor. Chill, de vara si rom rece (negru) sub umbrela, de vant in ochi si pe buze, de fata frumoasa care doarme pe sezlongul de langa tine. De introspectie.
Reusit si clipul.
Enjoy.

http://www.youtube.com/watch?v=hIkXK6rxt4c

Monday, April 5, 2010

Cap sau pajura?

Ipocrit sau diplomat?

Parvenit sau self-made?

Retrograd sau traditionalist?

Nehotarat sau flexibil?

Inflatia din noi

O luam ca la scoala mecanica. Inflatia din noi presupune:

- lipsa increderii in sine, a respectului de sine;
- delasarea;
- abandonul valorilor;
- deznadejdea de neinteles;
- rasismul;
- bigotismul;
- escaladarea violentei.

Termenii "snopit", "violata cu bestialitate", "atacat cu salbaticie". A fi violata sau atacat, fara atributul respectiv, nu mai este destul de puternic, e de-a dreptul banal. Nimeni nu mai este doar "batut" in tara asta. Violul fara "bestialitate" este aproape de inteles, doar "stim cu totii cum umbla curvele astea". Ma obosesc romanii. Ma oboseste sa nu vreau sa renunt sa fiu civlizat intr-un spatiu unde majoritatea habar nu au ce inseamna asta. Imi displace lipsa de subtilitate. Vulgarul. Saracia in care ne complacem. Totul, suprapoleit cu o ipocrizie crestina. Valorile pentru care linsezi si furi si minti. "Nu ma fa sa te injur in joia mare!" Si culmea, habar nu ai despre ce e vorba.
Paste fericit.
Beeeh.
-

O iarna din copilaria mea

'89 a insemnat pentru mine un zid in drumul luminos pe care o apucasem.
Pentru noi, pentru generatia mea de pusti de 8, 9 ani, "revolutia" a intrerupt o monotonie bine acceptata. Intre cozile pentru laptele vandut in sticle a caror greutate pare sa-mi fi oprit cresterea in inaltime si partidele lungi de fotbal, jucate unde astazi sunt parcate 68 de masini, stiam sa savuram soarele puternic dar parca nu asa de arzator ca astazi, tevile cu cornete, prastiile, scoala cu cheia de gat, leapsa prin santierele patriei, chiulul la temele de vacanta. Nu exista, pentru noi, impuls sexual; grija era a parintilor, dar altfel ca astazi; nu erau raufacatorii pe care ii vezi astazi la televizor; gastile aveau onoarea de a se bate "in parte" si fara arme.
Dincolo de nostalgia proaspatului pionier care visa la snurul albastru (o urasc si astazi sincer pe Elena Papuc, ultima detinatoare a distinctiei pentru scoala nr 15), viata era altfel. Chiar era. In '89, s-a intamplat insa ceva. Tata pleca la aeroport, desi o auzeam pe mama (prin usa bucatariei) cum pleda impotriva. Eu nu aveam voie sa ies afara si, culmea, nici sa merg la scoala, desi era sambata si aveam cele mai frumoase ore (intre care, doua ore de desen!). Incertitudine, imagini greu de inteles la tv, speranta pentru mai bine a alor mei. "Revolutia".
Greu de tradus pentru un pusti aflat inca in clasele primare, sentimentul de frica, de nesiguranta, a insotit cvartalul nostru linistit toata iarna. Vecinii nu mai erau cum ii stiam. Vorbeau urat si se purtau ciudat unii cu altii.
Soarele de primavara a inceput sa ne trimita iar pe noi, aia mici, la paine, lapte, "ciunga". Primul soc a fost cand am ajuns "la paine", iar cei 10 lei din mana mea mi-au asigurat o paine, in conditiile in care, in mod normal, luam 2 si jumatate (sau doua si restul era comisionul muncii mele). Preturile vajaiau pe langa mine. In cateva saptamani, ma obisnuisem ca monedele mele de 5 lei nu mai aveau nici o valoare reala. Ultimul strat de mortar revolutionar peste copilaria mea a fost guma Turbo de 100 de lei. 100 de lei! Ireal. La cateva saptamani dupa, deja ceream prietenia unei fete. Fumam prima tigara furata de la bunica. Chiuleam prima oara de la scoala. Treceam spre adolescenta, in ritm de Queen si Scorpions.
Cresteam.