Thursday, February 25, 2010

Un zlot, doi zloti, trei zloti, go!

Vava iti cere sa nu te faci ca te speli pe maini, cand intra cineva in baia publica.
Vava iti cere sa apreciezi cafeaua buna, nu cea de la espresor.
Vava iti cere sa nu folosesti cuvinte doar ca sa epatezi.
Vava iti cere sa nu confunzi parerea personala cu dogma.
Vava iti cere sa nu pui in balanta 3 paini pentru 5 mocofani.
Vava iti cere sa raspunzi mereu la subiect, nu vocilor din propriul cap.
Vava iti cere sa nu iti inghiti urletul de placere.
Vava iti cere sa nu aduni carti pentru ochii altora. Copaci sunt tot mai putini.
Vava iti cere sa nu mergi la biserica decat cand nu va mai avea lacat pe usa.
Credinta se ia de la non stop.

Monday, February 22, 2010

Sunt misogin. Ador feministele. Si rasele.

Sunt cateva etichete dragute. Cam false, insa.
Cazul 1: esti un specimen trist. Ai sosete cu gaurele de vizionare si baluze in coltul gurii cand vezi femei. Le cataloghezi dupa diverse parti biologice. Vei fi catalogat drept misogin. Fals.
Cazul 2: esti o frustrata. Importi in masa atitudinea masculina, pantaloni, stat jos, sprancene. Crezi ca asa, vei fi egala cu barbatul. Vei ridica Femeia. Cum, stergand orice are in plus fata de barbat?
Etichetele ne ascund dupa ele. Pentru orice neajunsuri ale noastre, pentru orice frustrari, pentru orice nesiguranta, punem o eticheta deasupra. Eu sunt feminista, el e misogin. Poate pur si simplu, eu sunt o neadaptata, el, un badaran.

Sexismul. Un cuvant superb. Sa fugim de el, sa il hulim. E absurd sa vedem trasaturile de gender. Doar ele nu exista! Asa cum nici rasele nu exista! In numele corectitudinii politice, suntem toti o apa si un pamant.
V-ati gandit vreodata ca poate negrii pur si simplu nu vor sa adere la conceptia noastra egocentrista? Nu vor sa fie albi? Ca poate, doamne fereste... sunt multumiti de ei?
Ca sa asiguri egalitatea de sanse, stergi cu buretele ce avem mai frumos: Diversitatea. Ca sa ascunzi incapabilii, ne facem toti imbecili. Asexuati. Gri.

Belle epoque. Interbelicul. '50. '60. Feminitate. Eleganta. Masculinitate. Subtilitate. Seductie. De ce fugim de ele? Pentru ca suntem incapabili sa le reinviem? Sa le intelegem? Cine imi va raspunde alegand doar exemplele negative, este un demn asexuat. Si incolor.

Friday, February 19, 2010

Don't screw the beautiful game!

Hochei. 4 ani mizerabili intre ultimul si primul puc al olimpiadei de iarna. Cand zeii coboara pe ovalul de gheata si incep dansul fulgerelor. Viteza. Violenta. Sclipire. TVR s-a gandit sa ne faca un cadou. Meciurile de hochei sunt comentate de Andi Vilara. Cum? Aud stupoare?
Prietene, asta e hochei. E un joc pe care il ratezi complet. Organic nu esti bun sa comentezi asa ceva. Nu ma intereseaza ca esti cult, citit, informat. Nu e normal ca tot meciul sa aud statistici. Esti ca un player care porneste o data cu meciul si merge complet paralel cu el, nu in paralel. Ai un TEANC de info inutile. Nu vreau sa stiu ca in 1986 Yagr musca din aia! O face acum, live, in fata ta, nerecunoscatorule! Titanii se lovesc in fata ta, inoveaza, sclipesc, iar pentru tine, meciul asta va capata interes abia cand va deveni statistica.
Deci taci dracului si casca ochii pe gheata!
Multumesc.

Thursday, February 18, 2010

Cele 11 porunci. Moise upgrade.

Sa pui benzina si sa realizezi ca nu ai ITP.
Sa faci vasectomie si sa afli – dupa – ca esti steril.
Sa cumperi lesa si sa ramai fara maini.
Sa pierzi ce ai furat.
Sa te imbeti si sa dai cheie pe propria masina.
Sa iesi la jogging si la faci pitt stop la McDonalds.
Sa cumperi laptop in conditiile in care esti oricum legat de prize.
Sa fii publicitar si sa crezi in reclame.
Sa inseli amanta cu nevasta.
Sa te epilezi complet si sa porti blana.
Sa te intrebi daca am pus 11 sau doar 10 porunci.

Cearcane si bujii

Sunt inca 3 in camera. E liniste, desi e vijelie inauntru. De fapt, e liniste pentru ca nimeni nu ne spune nimic. Nimeni nu se uita la noi. Doamna in varsta de dupa birou, cu bucle trecute, care priveste pierdut in computer. Barbatul in halat care intra periodic si se uita in hartii. Nu are trasaturi. Cred ca nu respira si este de plastic, ca hainele de pe el. Abia acum realizez ca exista si o muzica, undeva, in surdina, necesara ca sa ne asigure linistea pe care credeam ca o aud.
Ma uit la ceas. Astept de 37 de minute. Sunt ingrijorat. Nu ar trebui sa fie probleme. Asa cred. Asa m-a lasat sa inteleg cel care m-a intampinat cand am condus-o inauntru. Ma rog, nu chiar tot drumul; doar pana unde mi-au permis sa merg cu ea.
Cel mai rau ma afecteaza incertitudinea. Nu stiu, nu pot sa o vad, iar muzica asta isteric de linistita ma tine departe de zgomotele ei! Sunt oameni care intra dincolo de granita de netrecut. Toti in halate, toti initiati in marea taina care le permite sa treaca de usa asta blestemata si sa se uite la ea, cum asteapta cuminte, goala, sub luminile si privirile si instrumentele si mainile lor.
Sunt din nou poftit sa iau loc. O cafea. Iar. Stiu ca si ceilalti trec prin acelasi chin. Chiar si femeia tanara din coltul opus al camerei. Ea cu care o fi venit?..
... ... ...
"Nu va suparati.."
"..."
"Mai dureaza?"
"Nu, in curand sunt sigura ca va fi gata", ma asigura suportul pentru peruca obosita.
"Mi s-a spus ca nu ar avea de ce sa dureze atat de mult.. pot sa apara complicatii, va puteti interesa, va rog?"
"De ce nu luati o cafea din colt?"
Pentru ca am impresia ca aparatul a ramas fara si ca ar putea sa imprumute din cofeina din mine.
54 de minute. Ireal. Prea mult. Totusi, e mult prea la inceput de drum ca sa apara probleme. Si totusi... Din nou, incertitudinea.
Tipul din fata mea invarte nervos o tigara intre degete. De vreo 15 minute. Pustiul de langa mine se uita prin mobil. E prea tanar pentru asa ceva, dar e bine sa stie cum va fi de acum inainte.
Ies din camera. Afara cerne gri. E rece si e placut. Mi-ar fi placut sa fie si ea cu mine. Nu mai e mult, ma imbarbatez si revin.
Tipul in halat este in camera, cu toate privirile magnet pe el. Pline de speranta.
"Gata, doamna, s-a terminat" si zambeste incurajator.
"Imi pare rau ca a durat atat" completeaza de convenienta, in tmip ce noi 3, cei refuzati inca de soarta, ne reasezam resemnati. Scoate ochelarii, un pix, si isi lasa urmele pe hartiile din fata lui.
Femeia se apropie de el recunoscatoare si strange poseta la brat.
"Totul in regula? Sunt probleme?"
"Nu, totul este ok. Urmatorul ITP, peste 2 ani".
Ma uit la ceas si ma las pe spatarul tare.

Wednesday, February 17, 2010

Despre viitorul presedinte

Suntem multi si frumosi si ospitalieri. Si lenesi si hoti si destul de imbecili ca neam cat sa avem mereu nevoie de unu' mai zdravan care sa puna mana pe par. Atunci suntem fericiti. Pana incepem sa il mancam si sa fim iar lenesi si hoti si tot asa.
De la "marile simboluri nationale ale istoriei romanesti" (a se citi feudali locali, dictatoriali si sangerosi, care des se bateau intre ei, in urmarirea propriilor interese, gen Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Cuza, Carol) mergem numai pe un gen inferior de cultura politica - cea patriarhala, cunoscuta si sub numele de "taci si sapa". Impunerea vointei politice se face cu forta, "spre binele celor multi". Ca minerii lui Iliescu. Ca semi puciul pornit de Basescu in Timisoara, cand cu alegerile. De Ceausescu ne mai amintim si il hulim toti, ca asa e cool azi.
Cert este ca astazi, mai europeni si mai democrati ca niciodata, dam in gropi ca bebeii si ne alegem, spre stupoarea europeana, lideri pe genul mentionat. E ok, asa suntem noi.
Un prim presedinte post decembrist care "apara democratia populara".
Un capitan de vas cu nostalgii de cand striga dupa mateloti.
Un primar care coboara din aura medicala si se ia in gura cu Rebu, in fata camerelor tv, ca asa vrea poporul. Poporu. Scuze.
Mai nou, ma uit la viitorul presedinte. Unul care sa mearga pe tipicul mentionat, dar sa si ofere ceva in plus. De fapt.. in plus fata de cel care urla "de ce strigi mai animalule" sau fata de cel cu "tiganca imputita"? Nu, e in trend cu ei, scuzele de rigoare. In fine, sa nu prelungesc suspansul, iata-l pe noul viitor candidat prim, un element de nadejde al clasei politice, care spune lucrurilor pe nume:

http://www.realitatea.net/vanghelie--da-l-in-p----mea-pe-geoana--ca-are-o-gramada-de-defecte--asculta-inregistrarea_700676.html

Despre sangele din partile inferioare si lipsa lui

Echilibru. Decenta. Moralitate. Responsabilitate? Ha! Citeste fara sa fii partizan. Citeste si intelege un principiu, pentru ca asta ne lipseste noua aici.
Ai 17 ani. O arzi bine. Esti departe de conceptele cu care am inceput. E normal. Ai ore de fentat, pustoaice de prins. Viata e in fata.
Ai 24 de ani. O arzi bineee. Esti departeee de conceptele de mai sus. E normal, esti tanar, poate student, cursuri de fentat, studente si pustoaice de prins. Viata e in fata.
Ai 36 de ani. O arzi. Ai o slujba care decurge natural din scenariul de pana acum. Nu te zbati sa treci mai departe. Schimbul 3 de la Faur e perfect, ai seminte de papat si rom de baut la metrou, inainte sa ajungi acasa. Ai femeie de batut, copil de spurcat. Viata trece.
Ai 70 de ani. Ai ars-o. Te-ai ars. Viata a trecut, toti smecherii ti-au luat-o in fata, ai o pensie de 500 de lei si vrei revolutie.

Ok. Hai sa o luam usor metodic. Nu e natural ca o clica politica sa se bucure de salarii/pensii ireale raportate la nivelul societatii, DACA LE-AU DOBANDIT POLITIC. Daca au spaguit pentru cateva sporuri inainte de marele final.
Totusi, hai sa nu generalizam. Esti medic, inginer, politist cu dreptul la activ, pilot, la pensie. Cum compari viata unor astfel de oameni, neuronii papati, noptile nedormite si cercanate, cu un muncitor, o bibliotecara, un sofer? De ce sa nivelam remuneratiile? Pensiile? De ce nu au facut toti medicina, aviatie, de ce nu au stat la ordin saptamani intregi, de ce nu au tocit bancile politehnicii?
Sigur, nu e vina ta ca fabrica ta nu producea nimic. Sau este, partial? Managementul este prost. Dar produsul tau? Nu-mi spuneti, sa plangem dupa generatii intregi de profesionisti de la Faur.. Nimeni in tara asta nu intelege sa accepte consecintele propriilor actiuni.

Moralitatea asta de salon, ipocrita si romaneasca 100% ma lasa rece. Nu ma refer la oameni, ci la destine si alegeri. Nu te zbati, nu va pica. Nu mai generaliza. Nu toti care astazi au pensii mizere merita mai mult. Pur si simplu. Punct.
Hai, urla.

Monday, February 15, 2010

Welcome to Machine

Back in the days, un cetatean recalcitrant, pe nume Kubrick, Stanley Kubrick, emana arta. Pentru unii. Pentru altii, era un mare cautat. Dar linia este subtire si orice prost poate sa o sara. Cert este ca tipul scotea o serie de cadre alese dupa deliberari crunte, gandite cu muzica adiacenta. "Odiseea Spatiala 2001" este unica, va jur. Te uiti la tv desi filmul (nu stiu altfel cum sa ii spun) pare gandit sa iti fie trimis de Kubrick in cortex, pe undele muzicii, nu prin imagini vulgar redate de un ecran. Este spirit lichid, ireal, nebunie. Nu il recomand celor care nu gusta cadrele in care poti termina o cutie mare de popcorn.
Ceva timp dupa ce LSD-ul nu mai era la moda, a fost scoasa "Odiseea Spatiala 2010". Nu este arta. Este doar un film slab mulat pe cerintele sociopolitice ale vremii. Ca sa fiu mai clar, il are in rol principal pe Roy Scheider, cred ca asta spune mai tot.
A trecut mai bine de un sfert de secol de la "OS 2010". Astazi traim in 2010. Astazi traim in fantezia lor din trecut. Dincolo de comparatiile ieftine, nu pot sa nu ma gandesc ca traiesc in visul cuiva. Cineva de demult a visat ziua asta, iar astazi eu o traiesc. Faptul ca o traiesc altfel decat a visat-o el in trecut ma face sa ma simt un impostor. Sa simt ca truchez trecutul. Viitorul. Prezentul. Toate cele mentionate.
Ma uit la clipuri cu Pink Floyd. Viitor indepartat, masini, stare. Prezentul in care traiesc eu, astazi, nu este viitorul lor. Viitorul lor a existat atunci si continua sa existe si acum, paralel, independent de mine si de prezentul meu.
De fiecare data cand ideile din trecut sunt vizualizate, prind viata din nou. Trecutul despre viitor reinvie si impinge granita si mai departe, dincolo de realitatea noastra, care, astazi, devine trecut.
Nu sunt doar cuvinte. Sunt concepte. Sunt realitati. Si nimic nu poate sustine superioritatea uneia asupra alteia. Nici macar matematica.

Friday, February 12, 2010

matematica

1095 zile - 0 interes - 430 view-uri

15 zile - >0 interes - 3000 view-uri

Sunt cifrele la care se reduce micul meu locsor virtual. Trebuie sa lucrez mai mult. Mult mai mult.

urme pe un vinil

E seara, bei ceva pe balcon. E rece cat sa simti ca respiri. Miroase a noapte si a gol. Esti singura fiinta din poza in care existi. Iti contopesti ochii cu gheata din pahar. Iti musti buzele pentru ca nu o face altcineva. Iti cauti sangele ca sa nu mai simti alcoolul. Iti arunci ochii printre stele ca sa nu lasi diamantele din ei sa cada. Esti singur. Esti singura(in)certitudine.
Pana nu mai esti.
Pana urmele degetelor tale pe pahar dispar.
Pana diamantele din ochii tai se evapora.
Pana ecoul respiratiei tale apune.
Somn.

E un mic exercitiu de captare a atentiei. Scopul postului este usor altul. M-a cuprins altruismul inexplicabil si vreau sa impartasesc cu o parte dintre voi ce au impartasit altii, la randul lor, la fel de inexplicabil. Cu mine. Astazi, numai 6 sunt norocoase. Daca le stiti, v-am retinut degeaba cateva zeci de secunde. Daca nu, give it a try.

The Music.
Tea Party.
Noir Desir.
Slash's Snakepit.
Mad Season.
Madrugada.

Ce am in comun cu Anda Adam

Un videoclip.
Cred ca cel de fata are cel mult doi ani vechime.
Pentru mine, este inca nou. Si pentru majoritatea, din pacate.
Il resapez pentru ca mi se pare ca daca cei 2 care l-au facut ar fi avut la dispozitie mai mult de 24 de ore, o sticla de Cola, o saorma si o trupa de pusti, munca le-ar fi fost mult mai apreciata.

http://www.youtube.com/watch?v=SvKoPDbi_mU

Multumesc Max Biterman, Dragos Dulea.

Wednesday, February 10, 2010

Dezbraca-ma si plec. Imbraca-te si o facem.

Nu ma dau in vant dupa postarea de ocazie sau perpetuarea de reclame. Totusi, arunca un ochi mai jos:

http://eu.wrangler.com/bluebell/#/collection/0

Oare campaniile feministe au dat gres? Trecem la barbatul - obiect? Ha! Nici una nici alta. Campaniile feministe continua si sunt bine. Mai mult, barbatul - obiect exista si el demult, fie ca este cel care se unge cu creme dimi si fuge de langa femeia - obiect in masina - obiect, fie ca este cel care a muncit pana a incaruntit si atunci isi permite un BMW (ceea ce in Ro nu prinde; aici, BMW au pustii).
Cert este ca barbatul obiect este invariabil "rau". Are tatuaje si este neras (mai putin cel care face reclama la Nivea/Gilette). Des, nu are bani de camasa sau tricou, deci isi arata pectoralii fabulosi.
Femeia obiect este mai calina, lucru care ma enerveaza la culme. Adica se pastreaza in continuare un tipar care scoate din pepeni feministele. Bietele. Ea este eleganta si stilata si supusa. Des, este usor de confundat cu o lustra sau un stalp, intr-un decor somptuos. Ea doar sta, nu vorbeste niciodata, ceea ce toti stim ca nu este posibil, fizic. Cand femeia obiect este la nivelul de rautate (obisnuit) al barbatului obiect, atunci ea este o curva. Nespus, dar clar.
Este motivul pentru care, incet, incet, dezvolt fantezii cu oameni imbracati. Banali. Urati. Prosti. Inutilizabili intr-un scenariu - obiect.
Adevarati.

Tuesday, February 9, 2010

Smells like you

Stii ce mirosi? Stii ce iti inunda intimitatea capului, pana la stimulii care identifica "mirosul"? Nu mirosul este identificat, stii asta, nu? Ce simti este substanta, startul superior de celule desprinse, purtate de vant, intrate in tine. Mancare, parfum, starv, piele, ulei.
Nu traim intr-o lume a mirosurilor, cum spun estetii.
Traim in lume; iar ea traieste in noi. Traieste in noi. Traieste in noi. Traieste in tine.
Imi place sa ridic cute asupra fruntilor care se vor neridate pana la vartsa la care sa fii neridat este ingrozitor si nimeni nu vrea sa se uite cu adevarat la tine.
Imi place sa ma scald in privirea ta. Sa iti inund intimitatea. Sa traiesc in tine. Nu suntem multi asa. Deloc. Majoritatea aleg natura recreata cu grija in mall. Aleg natura a doua, as in second nature, draga. Majoritatea aleg sa isi faca useri si personalitati multiple in spatiul virtual. Majoritatea aleg varianta sintetica a ingerilor, eu caut demonii lui Chirnoaga, tu vrei ca oamenii sa cunoasca fatetele personalitatii tale diluate, eu te vreau pe tine. Ii vreau pe toti din tine. Pe cei care fac orice pentru atentie. Pe cei care se sting poza cu poza postata pe un nou profil. Pe ce cei gata sa se dezbrace in fata unui ecran, pe cei gata sa isi goleasca sufletul in fata marelui confesional QWERTA.
SA ISI GOLEASCA SUFLETUL. Astazi suntem de acord atat de repede cu cedarea, incat nimeni nu ne vrea. Devenim terminale la care pc-ul se logheaza ocazional.
Stii insa ce ramane cand te logg out? Cand incet, incet, toti ingerii sintetici din tine are shut down? Cand te-ai evaporat, user by user?
Mirosul.

Thursday, February 4, 2010

aviz amatorilor...

Definiţia violului in "Codul Penal" din vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, in anul 1750: "Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire". Concis.

Monday, February 1, 2010

Achilles Last Stand

Casa. Masina. Accesorii SM. Pipa. Plasma vs LCD. Hasis. Spoturi vs candelabru. Un animal. O prietena. Doua. Noua. Cd-uri. Carti. Adidas. Tag Heuer. Benzina cu cifra octanica mai mare vs 1 plin si jumatate. Esquire. Iesiri in weekend. Liga Campionilor. Mare.

Cu tot respectul pentru Welsh, nu de la el le-am luat. Cate articole ne compun viata? Nu mai sunt demult cuvinte de sine statatoare, sunt pachete, profile pe care le activam. Orice mica modificare, customizare (permisa) ne face sa ne simtim unici. Si suntem o mare de unici, ca cerceii intr-un cufar. Fiecare unic. Toti unici. Tot fiecare?
Nu le condamn, sunt necesare. Ma deranjaza insa ca ma acapareaza. Ca nu ma mai bucur de realizarile mele pe cat ar trebui. Ca le convertesc in procente de casa, masina, plasma, hasis. Ma deranjaza ca las masina tot mai rar, ca merg pe jos prin ploaie si frig tot mai putin, ca nu mai merg in birturi jegoase unde toti imi devin prieteni si bem tot ce am la mine, ca nu mai sunt dat afara de nicaieri. De fapt, asta se poate rezolva usor. Problema este ca nu mai incerc. Copilul a crescut? Nu spune asta, te rog, imi racaie Tag Heuer-ul. Amaratul de vanator a fost complet domesticit, ca Che - simbolul de succes al revolutiei, exploatat deopotriva de un Fidel prea lucid, ca si de firmele care produc genti, la preturi care l-ar fi facut pe Che sa calculeze cate pusti ar fi obtinut. Iisus care cere "ca toti sa vina la el", si apoi il pune pe sf. Petru la poarta.
Ironic.
Ala taia bilete, sau cum?

Daca maine te trezesti cu dor de duca, unde ar fi acest "duca"? Da-mi un exemplu.