Tuesday, March 31, 2009

Privitul in directia gresita

Privitul in directia gresita caracterizeaza bucurestenii, astazi, per ansamblu.
Orice drum prin urbe va poate pune fata in fata cu cel putin o forma de incalcare a normelor de convietuire in comun si, cel mai grav, a legii. Cu totii ne facem vinovati aici de privit in directia gresita, pentru ca alegem sa intoarcem capul si sa nu luam parte la ce se intampla. Faptul ca intoarcem privirea este singurul semn bun; macar realizam ca ceea ce se intampla nu este corect. Ceea ce poate ati uitat este ca trebuie sa interveniti. Trebuie sa interveniti cand cineva injura o femeie in trafic, cand cineva arunca pe jos seminte si tigari, la 2 metri de cosul de gunoi, cand cineva comunica folosind mult mai multi decibeli decat este nevoie, cand altcineva crede ca este bine ca tot autobuzul sa asculte aceeasi muzica pe care o are el in telefonul mobil, cand cineva arunca gunoi pe geamul masinii, cand orice care va deranjeaza se intampla.
Pasivitatea generalizata lasa drum liber acestor forme de manifestare deviante. Daca fiecare asteptam ca celalalt sa faca ceva pentru noi, nimeni nu va face nimic, si toti vom fi la fel de vinovati.
Orasul este casa noastra, a tuturor, este dreptul si obligatia noastra sa prevenim transformarea sa intr-o cocina din care lipsesc complet normele citadine. Interventia nu trebuie sa va pericliteze sanatatea. Nu avem nevoie de furci si torte pentru a comunica. Aduceti-va aminte de cuvinte si incercati sa nu mai evitati confruntarile, pentru ca in cele din urma va vor ajunge din urma.
Nu in ultimul rand, nu uitati sa apelati la ajutorul fortelor de ordine ori de cate ori constatati ceea ce, in definitiv, reprezinta o incalcare a legii.

Wednesday, March 25, 2009

Tiganul nu este in rrom, ci in roman

Cat de delicios de sensibili suntem la subiectele fara importanta!
Cat de minunat de suburbani si bucolici!

Ne deranjeaza faptul ca s-a renuntat la un termen. Tiganul era binecunoscut de toti, era usor reconoscibil. Era omul rau si murdar, fara capatai, care era plasat in contrast cu bunul roman, muncitor si prietenos.
Tiganul nu era insa european. Ce facem noi cu asta? Dezvoltam politici sociale in adevaratul sens al cuvantului? Ii integram in societate? Nu este oare mult mai usor sa le schimbam doar numele, nu si conditia? Ca si cand tiganul imbraca haine noi, o noua identitate si scapa astfel de problemele de dintotdeauna. Ca intr-o poveste!
Nu stramba din nas. Tiganul nu este doar cel imbracat strident care nu respecta legea in centru. Nu. Cel mai comun, este cel fara viitor, al carui copil merge bine la scoala pana spre 12 ani si inca mai crede ca totul sta in 10-le obtinut la romana. Arunca un ochi prin mahalalele bucurestene. Vorbeste cu ei, nu cu bunii crestini care habar nu au ce inseamana ratiunea sau compasiunea.
"Tigan" este in gura celui care il rosteste. Noi i-am dat conotatia actuala si acum noi incercam sa scapam de ea. Stati linistiti. Ea ramane. Rromul este privit si tratat la fel de noi. Ceea ce ne deranjeaza cu adevarat este apropierea de termenul roman. Da, asta chiar este o problema. Sa ne manjim si noi de mizeria in care i-am exilat pe oamenii astia este chiar prea mult.
Asa ca hai sa militam pentru inca ceva fara sens. La canalizat energii negative suntem campioni.
Succes, ne vedem in gloata. Aduc eu faclia, tu furcile.

Tu unde locuiesti?

Ne-am obisnuit deja cu povestile "ocolitoare" din societatea noastra. Traim intr-o telenovela. Intre furturi latente de cateva luni descoperite la momentul oportun si jafuri stangace, intrecute doar de incompetenta politiei, povestile de adormit natiunea, fara sens sau substrat, esentialul se scurge. Nu avem buget fezabil, nu avem strategie, nu avem bun simt. Nu avem habar cum sa ne ridicam o data din gaoacea in care ne place sa ne manjim unul pe altul. Noroc cu noii esteti ai natiunii. Noroc cu grobianismul, care merge la romani, de la media si primar, la presedinte. Face rapel la singurul model politic cunoscut de romani, cel patriarhal. Cel in care cineva in grija si cuvantul caruia te abandonezi, iti dicteaza patern calea. Comunismul? O poveste la indemana, pentru ca noi nu suntem niciodata de vina, mereu cineva din exterior ne legitimeaza calea gresita si ne curata imaculata constiinta.
Tanti de la ghiseu care nu stie sa se poarte dincolo de mahala, nenea care se scobeste in nas la volan, vecinul care lasa usa deschisa la apartament si vorbeste cu cel de la alt etaj, cat sa ne bucuram toti, mitocania, subcultura "oraselor" noastre, sunt ele apanajul comunismului? Ce noroc, pentru ca inseamana ca astazi nu mai sunt. Ce ghinion pe mine, pentru ca inseamana ca inca locuiesc intr-o zona "comunista". Sau poate doar romaneasca.